DECIZIA nr. 200 din 24 martie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 653 din 1 iulie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 82 08/11/2017 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 82 08/11/2017 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 82 08/11/2017 ART. 2
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 82 08/11/2017 ART. 2
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 82 08/11/2017
ART. 3REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 9
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 430 24/10/2013
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004 ART. 47
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 1237 06/10/2010
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 1237 06/10/2010
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 872 25/06/2010
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 13
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 82 08/11/2017
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004 ART. 35
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LAORD DE URGENTA 82 08/11/2017
ART. 26REFERIRE LAORD DE URGENTA 82 08/11/2017 ART. 2
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004 ART. 43
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 27REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004 ART. 2
ART. 29REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004 ART. 42
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 123 01/02/2011
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 139
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 31REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 2
ART. 31REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 27
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004
ART. 32REFERIRE LAORD DE URGENTA 82 08/11/2017
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 83 18/02/2020
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 101 17/02/2021
ART. 34REFERIRE LAORD DE URGENTA 82 08/11/2017
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 270 07/05/2014
ART. 34REFERIRE LAHOTARARE 23/02/2006
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 769 22/10/2020
ART. 35REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016
ART. 36REFERIRE LAORD DE URGENTA 82 08/11/2017
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 37REFERIRE LAORD DE URGENTA 82 08/11/2017
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 906 16/12/2020
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 127 06/03/2019
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 118 06/03/2014
ART. 39REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010
ART. 39REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 2
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 139
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004 ART. 49
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004 ART. 48
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 139
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004 ART. 44
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004 ART. 43
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 43REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004
ART. 44REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010
ART. 44REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 2
ART. 44REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004
ART. 45REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004 ART. 48
ART. 45REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004 ART. 135
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 900 15/12/2020
ART. 46REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 47REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 48REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 48REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004
ART. 48REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004 ART. 33
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 50REFERIRE LADECIZIE 1237 06/10/2010
ART. 50REFERIRE LALEGE (R) 411 18/10/2004
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 52REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 52REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 187 04/04/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cosmin-Marian Văduva – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Nicoleta Monica Sandu în Dosarul nr. 4.594/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 146D/2019.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 martie 2021, în prezența reprezentantului autoarei excepției și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 24 martie 2021, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:3.Prin Încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.594/2/2018, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nicoleta Monica Sandu, reclamantă într-o acțiune în despăgubiri formulată în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Obiectul acesteia constă în obligarea Guvernului României și a Casei Naționale de Pensii Publice la acordarea despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2017, prin virarea la Fondul de pensii – ARIPI a diferenței de contribuție între cuantumul contribuției care fi trebuit virat lunar potrivit cotei de 5,1% aplicabil anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2017 și contribuția efectiv virată, calculată potrivit unei cote de 3,75%.4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea susține că măsura criticată a fost adoptată cu încălcarea art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, așa cum au fost acestea clarificate în jurisprudența Curții Constituționale. Astfel, în ceea ce privește criticile întemeiate pe art. 115 alin. (4), autoarea arată că Guvernul justifică urgența în adoptarea ordonanței prin împrejurarea că trebuie asigurate resursele financiare necesare implementării Programului de guvernare 2017-2020. Dar această împrejurare nu este nici pe departe independentă de voința Guvernului ci, dimpotrivă, rezultă în mod nemijlocit din voința Guvernului. În plus, la momentul adoptării programului de guvernare, Guvernul ar fi trebuit să se asigure că există suficiente fonduri care să susțină implementarea acestuia și nu să adopte, ulterior, prin ordonanță de urgență, măsuri cu asemenea obiect. Este de notorietate și rezultă, oricum, din actele normative adoptate de-a lungul anilor, precum și din pozițiile publice exprimate că încă din anul 2008, la startul sistemului de pensii private obligatorii, graficul prevedea creșterea contribuțiilor cu câte 0,5 puncte procentuale în fiecare an, de la 2% din veniturile brute ale angajaților până la 6% în 2016. În ultimii ani, invocând aceleași presiuni bugetare afirmate în creștere, Guvernul a amânat de 3 ori creșterea contribuțiilor până la nivelul prevăzut inițial, motivând aceleași rațiuni de urgență. Or, urgența implică protejarea unei situații temporare, în niciun caz permanentizarea unei situații. Mai mult, este absurdă pretenția că actul normativ tinde la reglementarea unei situații urgente, din moment ce se invocă aceeași situație care, evident, își pierde caracterul urgent, din moment ce a fost constant invocată în măsurile Guvernului. Motivarea expusă de Guvern nu justifică de ce adoptarea actului normativ nu putea fi amânată, din moment ce măsura propusă prin ordonanța de urgență urmează să se aplice de la 1 ianuarie 2018 și, deci, este timp pentru adoptarea printr-o procedură operativă a Parlamentului.5.Întrucât măsura criticată afectează drepturile constituționale la pensie și, respectiv, de proprietate privată, aceasta este neconstituțională, deoarece nu poate fi adoptată printr-o ordonanță de urgență.6.Cu referire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată garantat de art. 44 din Constituție și de Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se evocă pe larg principii dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale în ceea ce privește protecția pe care textele normative amintite o oferă drepturilor de creanță și, în particular, dreptului la pensie, precum și jurisprudența referitoare la condițiile pe care ingerința statului în dreptul de proprietate trebuie să le respecte. În mod particular, autoarea menționează Decizia Curții Constituționale nr. 430 din 24 octombrie 2013, concluzionându-se că statul, prin actele normative pe care le adoptă, trebuie să protejeze dreptul de proprietate al indivizilor. Astfel, prin nerespectarea principiului proporționalității, s-a afectat însăși substanța dreptului de proprietate, măsura neputând fi calificată ca una de stabilire a limitelor dreptului de proprietate, în sensul art. 44 alin. (1) din Constituție.7.Specificitatea acestui sistem de pensii constă în regimul juridic complet diferit al pensiei acumulate în Pilonul II, care conferă drepturi și garanții suplimentare cetățenilor cărora li se recunoaște calitatea de participanți în viziunea Legii nr. 411/2004. Spre deosebire de sistemul public de pensii, contribuția fiecărui participant este administrată în mod individual și se regăsește, în mod distinct, într-un cont individual deschis pe numele său, toate contribuțiile și transferurile de disponibilități ale participantului, precum și accesoriile virânduse în contul său individual, potrivit art. 47 din Legea nr. 411/2004. Mai mult, art. 48 din Legea nr. 411/2004 consacră expres un drept de proprietate cu privire la pensia acumulată pe baza contribuției virate în Pilonul II, textul prevăzând expres că „Participantul este proprietarul activului personal din contul său“. Acest aspect este confirmat și de alte drepturi care se nasc din această împrejurare, precum: activul personal nu poate face obiectul unei executări silite/tranzacții, moștenitorii unui participant decedat înainte de pensionare vor beneficia de suma de bani din contul participantului. Or, spre deosebire de acest sistem, în sistemul public de pensii nu există astfel de drepturi, tocmai pentru că pensia se individualizează în persoana beneficiarului doar la momentul la care acesta se pensionează. Banii aferenți nu sunt păstrați într-un cont aparținând unei anumite persoane. Contribuțiile strânse de la persoanele asigurate sunt utilizate pentru plata pensionarilor de la momentul respectiv, neexistând nicio garanție cu privire la existența unor fonduri publice suficiente pentru acoperirea pensiilor viitorilor pensionari.8.Mai departe, se semnalează că majorarea la 6% a cotei de contribuție nu s-a realizat, ca urmare a limitării creșterii preconizate a contribuției în ultimii 3 ani. Astfel, în sistemul fondurilor de pensii administrate privat, cuantumul pensiei primite depinde, pe de-o parte, de contribuția adusă, iar, pe de altă parte, de randamentul fondului privat în funcție de investițiile realizate, cu respectarea marjei de investiții prevăzute în metodologia aferentă. Iar, așa cum s-a arătat, creșterea cotei de contribuție era garantată de lege până la 6%. Acest cuantum al contribuției influențează, în mod direct, cuantumul viitoarei pensii specific Pilonului II, în condițiile în care cu cât contribuția este mai mare, cu atât acumularea în timp și randamentul compus pe perioada până la momentul pensionării sunt mai mari, potrivit unor algoritmi matematici simpli avuți în vedere la momentul creării Pilonului II. Or, garanția unei astfel de acumulări constante de sume de bani în timp, avută în vedere de persoanele cu vârsta cuprinsă între 35 și 45 de ani care au optat să adere la sistemul fondurilor de pensii administrate privat, cât și un anumit nivel al randamentului acestui sistem de acumulare nu există în sistemul public de pensii. Astfel, Curtea Constituțională a reținut în Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 că, deși consacră dreptul la pensie, art. 47 alin. (2) din Constituție nu oferă garanții și cu privire la algoritmul de creștere a cuantumului acesteia în viitor.9.Cota de contribuție afectează în mod direct sumele de bani pe care le au la dispoziție administratorii fondurilor de pensii private pentru a efectua investiții. Iar suma totală aflată la dispoziția lor influențează în mod direct posibilitățile investiționale și, implicit, randamentul obținut în urma investirii acestor sume: cu cât suma totală este mai mare, cu atât randamentul este mai mare. Aceasta întrucât administratorii fondurilor de pensii sunt jucători foarte importanți pe piața de investiții.10.Mai departe, autoarea menționează că, în ciuda susținerilor Guvernului din preambulul ordonanței de urgență criticate, noua cotă de contribuție de 3,75% echivalează cu o reducere de aproximativ 12% a veniturilor acumulate în conturile participanților la Pilonul II. Este ca și cum, în condițiile menținerii actualului sistem de așezare a contribuțiilor de asigurări, procentul ar scădea de la 5,1% la circa 4,5%, cu toate consecințele referitoare la afectarea randamentului acestui pilon.11.În continuare, se arată că măsura criticată conduce la scăderea cuantumului pensiei private, fiind, astfel, incidente cele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, potrivit căreia libertatea de reglementare a legiuitorului nu este absolută, nefiind justificată încălcarea dreptului la asigurarea unui trai decent, precum și în Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, potrivit căreia nu se poate diminua cuantumul pensiei contributive. Pensia reglementată de Legea nr. 411/2004 are două componente: veniturile deja acumulate în contul persoanei deschis la fondul de pensii, precum și drepturile bănești care urmau a se acumula în urma achitării contribuției către Pilonul II la nivelul inițial reglementat, garantat și singurul prefigurat de către părți. Măsura criticată afectează componenta a doua a pensiei private. În plus, întrucât conduce la o pierdere ireversibilă pentru cel care a contribuit, măsura criticată reprezintă o veritabilă expropriere realizată de către stat.12.Măsura criticată nu este adoptată în condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție și, ca atare, nu reprezintă doar o restrângere a exercițiului dreptului de proprietate privată; dimpotrivă, se aduce atingere înseși existenței dreptului.13.Art. 44 alin. (2)-(4) din Constituție este încălcat deoarece se creează o discriminare între angajații din sectorul public și cei din sectorul privat. Împrejurarea că același procent se aplică în cazul salariaților din instituțiile publice la o bază de calcul mai mare (determinată de majorarea salariului brut al personalului plătit din fonduri publice cu un procent între 25% și 31% prin Legea-cadru nr. 153/2017) are ca efect o diminuare a pensiei acumulate în sistemul privat de pensii mai mică decât diminuarea suferită de angajații din companiile private (în cazul cărora nu a operat în paralel nicio creștere a salariului brut reprezentând baza de calcul al contribuției către Pilonul II). Art. 16 din Constituție se încalcă deoarece cele două categorii de angajați se află, în mod obiectiv, în aceeași situație, iar aplicarea măsurii criticate are efecte diferențiate.14.Mai departe, se arată că măsura criticată încalcă art. 56 alin. (2) din Constituție, exemplificându-se cu situația unui salariat din mediul privat al cărui salariu actual este de 3.329 lei, odată cu transferul contribuțiilor prevăzute prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017, contribuția la Pilonul I (bugetul asigurărilor de stat) crește cu 1.716 lei, iar contribuția la Pilonul II scade cu 239 lei/an. Ca efect cumulat al acestor două măsuri în privința celor 2,6 milioane de angajați din mediul privat, prin faptul că subvenția de la bugetul de stat către bugetul asigurărilor sociale de stat (Pilonul I) se reduce în acest mod, în favoarea bugetului de stat se creează un beneficiu indirect de peste 600 milioane de lei, fonduri afectate pentru majorarea salariilor brute ale angajaților din sistemul public, potrivit art. 13 și 38 din Legea-cadru nr. 153/2017.15.În continuare, autoarea apreciază că se încalcă standardele constituționale referitoare la previzibilitatea și accesibilitatea legii prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituție. În prealabil, autoarea excepției redă o serie de principii dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene relevante în materia principiilor subsumate textului constituțional anterior evocat. Ulterior, precizează că măsura criticată instituie cu titlu de noutate în sistemul de pensii o modificare a condițiilor contractuale agreate la momentul aderării între contribuabil și fondul de pensii prin micșorarea cotei de contribuție virate la fondul de pensii care administrează privat acea contribuție. Opțiunea Guvernului de a stabili cota la 3,75% nu este fundamentată din punct de vedere economic sau matematic, din preambulul ordonanței de urgență sau din nota de fundamentare a acesteia nereieșind motivele pentru care aceasta nu a fost stabilită la un procent mai redus sau, dimpotrivă, mai mare. Cu alte cuvinte, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție, cota de 3,75% a fost stabilită în mod aleatoriu. Guvernul a fost preocupat exclusiv de asigurarea unor venituri suplimentare la bugetul de stat sau bugetul asigurărilor de stat, fără să arate vreo preocupare și pentru impactul măsurii criticate asupra drepturilor participanților și administratorilor fondurilor de pensii din cadrul Pilonului II de pensii. Împrejurarea că baza de calcul la care se aplică noua cotă de 3,75% este una crescută ca urmare a transferului sarcinii achitării contribuțiilor sociale de la angajator la angajat nu justifică nici afirmația din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2017 în sensul că valoarea absolută a veniturilor participanților la Pilonul II se menține și nici de ce tocmai 3,75% este noua cotă aleasă pentru contribuția la Pilonul II. În mod fals susține Guvernul în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2017 că având în vedere noile modificări din Codul fiscal privind așezarea contribuțiilor sociale, reducerea la 3,75% a cotei la Pilonul II nu modifică valoarea absolută a veniturilor care se vor acumula în conturile individuale ale participanților la Pilonul II față de noua așezare a contribuțiilor între angajat și angajator adoptată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017, cota de contribuție către Pilonul II necesară pentru a asigura valoarea absolută a sumelor transferate în prezent către Pilonul II fiind de aproximativ 4,25%.16.Mai departe, autoarea excepției subliniază că, la data de 15 decembrie 2016, Guvernul avându-l ca premier pe Dacian Cioloș a aprobat ordonanța de urgență prin care a menținut la nivelul de 5,1% nivelul contribuțiilor la Pilonul II de pensii, pentru primele două luni din 2017, pentru ca noul Guvern să aibă timp să decidă nivelul care se va aplica până la finalul anului. Ulterior, Guvernul sub conducerea lui Sorin Grindeanu a decis menținerea contribuțiilor la Pilonul II de pensii la nivelul actual, fiind promisă pentru anul următor o majorare până la nivelul asumat în urmă cu 10 ani, de 6%. În niciun caz nu se preconiza, conchide autoarea, o scădere a valorii procentuale, dublată și de o scădere a valorii sumelor virate către acest sistem.17.În continuarea argumentării, autoarea precizează că măsura criticată reprezintă o ingerință în contractul dintre participanți și administratorii fondurilor de pensii care nu putea fi prevăzută de către participanți, al căror acord nu este necesar pentru a face efectivă această măsură. În condițiile în care la momentul aderării la un fond de pensii administrat privat contribuabilul avea reprezentarea virării unei contribuții în continuă creștere (până la 6%) către fondul de pensii și, implicit, dreptul de a primi o pensie proporțională, modificarea contribuției achitate către fondul de pensii apare ca o adevărată ingerință în acordul contractual al părților. În plus, potrivit art. 35 din Legea nr. 411/2004, după aderare, participanții sunt obligați să contribuie la un fond de pensii și nu se pot retrage din sistemul fondurilor de pensii administrate privat pe toată perioada pentru care datorează contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, până la deschiderea dreptului la pensia privată. Or, în acest context, o persoană cu vârsta între 35 și 45 de ani de exemplu, care a optat să adere la fondurile de pensii administrate privat (și, implicit, imposibilitatea de a se retrage până la deschiderea dreptului la pensia privată) tocmai în considerarea caracteristicii de creștere a contribuției și, implicit, a pensiei, se află în situația de a fi împiedicată să se retragă dintr-un contract ale cărui condiții au fost modificate substanțial, tocmai în aspectele care formau cauza aderării la fondurile de pensii private. O astfel de modificare legislativă intervenită brusc face imposibilă adaptarea în mod corespunzător a conduitei destinatarilor legii, aceste norme încălcând principiul previzibilității și accesibilității.18.Sub un alt aspect, arată autoarea, rigorile constituționale impun ca posibilitatea modificării normelor juridice să fie limitată, respectiv dacă aceasta este necesară să intervină gradual, astfel încât să se asigure coerența și climatul de securitate necesare dezvoltării unor relații economice normale, inclusiv în relația consumator-profesionist.19.Legiuitorul ignoră acest deziderat și, pe lângă faptul că instituie o obligație invariabilă a părților de a se supune unor reguli contractuale corespunzătoare reducerii cotei de contribuție, o astfel de măsură nu este nici măcar implementată treptat. Previzibilitatea impunea menținerea acelorași efecte ale contractului cu cele pe care părțile acestuia le-au prevăzut sau ar fi putut în mod rezonabil să le preconizeze la momentul încheierii contractului, respectiv că pensia care i se va cuveni contribuabilului la atingerea vârstei pensionării va fi cea rezultată în urma cumulării contribuției lunare la cota agreată și a randamentului fondului privat de pensii (aceasta în contextul diferenței de randament dintre cele două sisteme).20.Având în vedere că măsura criticată contravine oricărei așteptări legitime a contribuabilului, respectiv a fondului de pensii în legătură cu derularea raportului contractual, se încalcă principiul previzibilității și accesibilității legii.21.Autoarea consideră că, în ciuda dezideratului exprimat în preambulul ordonanței de urgență criticate de creștere a bunăstării cetățenilor, măsura criticată încalcă art. 47 alin. (1) și art. 135 alin. (2) lit. a) și f) din Constituție, ținând seama de faptul că, pe de o parte, are ca efect scăderea cuantumului pensiei și, pe de altă parte, diminuarea semnificativă a randamentului activității fondurilor de pensii private.22.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.23.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.24.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de către autoarea excepției, concluziile reprezentantului autoarei excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:25.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.26.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 16 noiembrie 2017. Curtea observă că autoarea formulează și critici de neconstituționalitate extrinsecă, întemeiate pe prevederile art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție referitoare la condițiile în care pot fi adoptate ordonanțele de urgență. Ținând seama de complexitatea obiectului de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2017, care transpare chiar din titlul acesteia – pentru modificarea și completarea unor acte normative – precum și de faptul că autoarea excepției critică din perspectiva art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție modificarea doar a unuia dintre aceste acte normative, respectiv Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 18 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, Curtea nu se va pronunța asupra Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2017, în ansamblul ei, ci va reține drept obiect al excepției de neconstituționalitate exclusiv art. II din aceasta care au următorul cuprins: „Alineatul (3) al articolului 43 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 18 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: «(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 cota de contribuție la fondul de pensii este de 3,75%.».“.27.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind standardele de calitate a legii, art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 47 privind dreptul la un nivel de trai decent și dreptul la pensie, art. 56 alin. (2) privind sistemul legal de impuneri, art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile adoptării ordonanțelor de urgență și art. 135 alin. (2) lit. a) și f) din Constituție referitor la obligația statului de a asigura libertatea comerțului, precum și de a crea condiții necesare pentru creșterea calității vieții, precum și art. 1 din primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind garantarea proprietății private. Totodată, Curtea reține ca normă de referință și art. 45 din Constituție privind libertatea economică, având în vedere critica formulată prin prisma încălcării libertății de a contracta.28.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că Legea nr. 411/2004 reglementează de principiu înființarea, organizarea și funcționarea sistemului fondurilor de pensii administrate privat, scopul acestuia fiind asigurarea unei pensii private, distinctă și care suplimentează pensia acordată de sistemul public, pe baza colectării și investirii, în interesul participanților, a unei părți din contribuția individuală de asigurări sociale. Participantul este, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 24 din Legea nr. 411/2004, persoana care contribuie sau/și în numele căreia s-au plătit contribuții la un fond de pensii și care are un drept viitor la o pensie privată, iar potrivit pct. 18 al alin. (1) din acest articol, fondul de pensii este fondul constituit prin contract de societate civilă, încheiat între participanți, în conformitate cu prevederile Codului civil referitoare la societatea civilă particulară și cu dispozițiile prezentei legi.29.Sistemul fondurilor de pensii administrate privat, caracterizat, în mod uzual, prin expresia Pilonul II de pensii, funcționează în mod distinct de sistemul public de pensii reglementat de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Cu toate acestea, Pilonul II este indisolubil legat de sistemul public de pensii. Astfel, Pilonul II doar colectează și investește, în interesul participanților, o parte din contribuția individuală de asigurări sociale pe care aceștia o datorează oricum statului, respectiv bugetului asigurărilor sociale de stat. În acest sens art. 42 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 prevede că „Contribuția la fondul de pensii este parte din contribuția individuală de asigurări sociale datorată la sistemul public de pensii“. Rezultă că asigurații sistemului public de pensii care sunt și participanți la Pilonul II nu au fost obligați să plătească o contribuție distinctă de cea pe care o achită, oricum, bugetului asigurărilor sociale de stat.30.Obligația achitării contribuției individuale de asigurări sociale își are temeiul explicit chiar în art. 139 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. Prelevarea de venituri la bugetul asigurărilor sociale de stat are temei constituțional, articolul menționat autorizând ca elementele concrete ale prelevării, în special mărimea veniturilor, să fie stabilite doar prin reglementare primară, lege sau ordonanță, cu excluderea actelor administrative sau de punere în executare a legii. Astfel, Curtea Constituțională a stabilit că termenul „numai“ folosit de prevederile alin. (1) al art. 139 din Constituție are semnificația de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite și taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare, ca forță juridică, legii. În această categorie nu intră ordonanțele emise de Guvern, ci hotărârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executării legilor, ordinele miniștrilor etc. A spune că expresia „numai“ exclude posibilitatea adoptării de ordonanțe, fiind un domeniu rezervat legii organice, înseamnă a adăuga la Constituție (Decizia nr. 123 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 21 aprilie 2011).31.Modalitatea efectivă de implementare a prelevării de contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat este în mod sistematic și exhaustiv reglementată în Legea nr. 263/2010. Contribuția individuală de asigurări sociale nu are caracter voluntar, facultativ, ci este datorată în mod obligatoriu de către orice persoană fizică și juridică din România. Astfel, conform art. 2 lit. b) din Legea nr. 263/2010, unul dintre principiile de bază ale sistemului public de pensii este cel al obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor. Ca urmare a implementării sistemului fondurilor de pensii administrat privat (Pilonul II), contribuția individuală de asigurări sociale, al cărei regim juridic se regăsește în art. 27-50 din Legea nr. 263/2010 și în Codul fiscal, se varsă integral în bugetul asigurărilor sociale de stat, din care se asigură plata pensiilor publice, însă o parte din această contribuție se virează de către instituția de evidență la fondurile de pensii administrate privat. Participanții la Pilonul II vor beneficia, astfel, la momentul la care vor îndeplini condițiile de pensionare prevăzute de dreptul comun, în prezent Legea nr. 263/2010, de două pensii distincte: pensia din sistemul public de pensii și pensia privată. Contribuția la fondul de pensii nu este o contribuție suplimentară față de cea pe care orice asigurat al sistemului public de pensii este obligat să o achite, oricum, la bugetul asigurărilor sociale de stat. Prin Legea nr. 411/2004, statul român a decis ca o parte din contribuțiile pe care asigurații sistemului public de pensii sunt obligați să le achite să fie colectate și investite de către fondurile private de pensii în vederea obținerii ulterioare a unei pensii private de către participanții la Pilonul II.32.În ceea ce privește cuantumul contribuției individuale de asigurări sociale, în forma originară a Legii nr. 411/2004, s-a prevăzut, pe de o parte, că „La momentul începerii activității de colectare, cuantumul contribuției este de 2% din baza de calcul“ [art. 43 alin. (2) din Legea nr. 411/2004] și, pe de altă parte, că „În termen de 8 ani de la începerea colectării, cota de contribuție se majorează la 6%, cu o creștere de 0,5 puncte procentuale pe an, începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an“ [art. 43 alin. (3)]. În plus, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, „Baza de calcul, reținerea și termenele de plată a contribuției la fondul de pensii sunt aceleași cu cele stabilite pentru contribuția de asigurări sociale“. De la momentul adoptării Legii nr. 411/2004, art. 43 alin. (3) din aceasta a fost modificat în mod succesiv. În esență, aceste modificări au urmărit să încetinească calendarul a cărui finalitate era prevăzută în forma originară a art. 43 alin. (3) din Legea nr. 411/2004: un cuantum al contribuției de 6% în termen de 8 ani de la începerea colectării, astfel încât în urma adoptării textului criticat cota de contribuție a ajuns la 3,75%“. Cu referire specifică la ultima dintre aceste modificări, Guvernul a făcut referire în preambulul Ordonanței de urgență nr. 82/2017 la faptul că politica bugetară trebuie să respecte anumite angajamente în ceea ce privește deficitul bugetar și să fie în deplin acord cu noile modificări legislative din domeniul fiscal care conduc la menținerea în valoare absolută a veniturilor acumulate în conturile individuale ale participanților la Pilonul II de pensii.33.În examinarea criticilor formulate din perspectiva art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că exigențele prevăzute de aceste prevederi cu privire la condițiile pe care trebuie să le respecte ordonanțele de urgență, respectiv condiția existenței unei situații extraordinare și a urgenței reglementării, au fost dezvoltate și precizate în jurisprudența Curții. Astfel, în Decizia nr. 83 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 13 martie 2020, Curtea a reținut că situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun și au un caracter obiectiv, în sensul că existența lor nu depinde de voința Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență. De asemenea, inexistența sau neexplicarea urgenței reglementării situațiilor extraordinare constituie în mod evident o barieră constituțională în calea adoptării de către Guvern a unei ordonanțe de urgență. A decide altfel înseamnă a goli de conținut dispozițiile art. 115 din Constituție privind delegarea legislativă și a lăsa libertate Guvernului să adopte în regim de urgență acte normative cu putere de lege, oricând și – ținând seama de împrejurarea că prin ordonanță de urgență se poate reglementa și în materii care fac obiectul legilor organice – în orice domeniu. Așa fiind, pentru emiterea unei ordonanțe de urgență este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public. Curtea a reținut că invocarea elementului de oportunitate, prin definiție de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficiență contributivă determinantă a urgenței, ceea ce, implicit, îl convertește în situație extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar și univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie și unor factori subiectivi. În sfârșit, Curtea a mai statuat că, întrucât prevederile constituționale stabilesc cadrul și limitele exercitării delegării legislative, condiționând legitimitatea și deci constituționalitatea ordonanțelor Guvernului de îndeplinirea unor cerințe exprese, calificate în jurisprudența Curții Constituționale drept criterii de constituționalitate, cu privire la îndeplinirea sau nu a exigențelor constituționale se poate pronunța doar instanța constituțională.34.Analiza coroborată a preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2017 cu conținutul dispozițiilor acesteia relevă faptul că Guvernul a luat o serie de măsuri în domeniul fiscal-bugetar. Măsura criticată în mod concret de către autoarea excepției, scăderea cotei de contribuție la Pilonul II este, prin excelență, o opțiune a Guvernului în materie fiscal-bugetară. În ceea ce privește conținutul propriu-zis al măsurilor din materie fiscal-bugetară, statul, potrivit jurisprudenței constante atât a Curții Constituționale, dar și a Curții Europene a Drepturilor Omului, se bucură de o largă marjă de apreciere. Astfel, cu titlu principial, în Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că statul, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui just echilibru între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (hotărâre la care se face trimitere prin Deciziile Curții Constituționale nr. 101 din 17 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 24 martie 2021, paragraful 103, și nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, paragraful 16).35.Curtea reține, în continuare, că, odată acceptat că statul, în particular Guvernul care acționează ca legiuitor delegat, se bucură de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește conținutul propriu-zis al măsurilor fiscal-bugetare, rezultă că Guvernul reține o marjă similară și în ceea ce privește aprecierea cu privire la caracterul extraordinar al situației care la determinat să adopte ordonanța de urgență respectivă. Astfel, în Decizia nr. 769 din 22 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 12 februarie 2021, paragraful 19, Curtea a statuat că prin atribuțiile constituționale și toate caracteristicile instituționale pe care le posedă, Guvernul este cel mai în măsură pentru a orienta și defini politica bugetară a statului și, ca atare, va acorda greutate aprecierii Guvernului cu privire la caracterul extraordinar al situației care l-a determinat să adopte Ordonanța de urgență nr. 99/2016 și, în particular, să mențină și în anul 2017 măsura de eșalonare a plăților salariale cuvenite în temeiul unor hotărâri judecătorești.36.Astfel, în evaluarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea Constituțională trebuie să țină seama de materia specifică în care Guvernul a adoptat ordonanța de urgență supusă examinării în ceea ce privește conformitatea cu acest articol al Legii fundamentale, iar, în situații particulare, precum în materie fiscal-bugetară, să acorde Guvernului o marjă de apreciere mai largă. Situația extraordinară și urgența reglementării nu reprezintă noțiuni invariabile, mai ales într-un context caracterizat de o dinamică foarte accentuată, așa cum este cel fiscal-bugetar, în care trebuie să se țină seama de o multitudine de factori într-o continuă evoluție, ci noțiuni care, de la caz la caz, vor căpăta valențe diferite. Astfel, nu există, în ceea ce privește justificările oferite de Guvern în preambulul Ordonanței de urgență nr. 82/2017, elemente care să determine instanța constituțională să conchidă că, în realitate, Guvernul a urmărit exclusiv aspecte de oportunitate. În particular, aprecierea Guvernului potrivit căreia politica bugetară trebuie să respecte anumite angajamente în ceea ce privește deficitul bugetar este deosebit de importantă în evaluarea caracterului de situație extraordinară, dar și a urgenței reglementării acesteia. Depășirea parametrilor optimi ai deficitului bugetar reprezintă o situație obiectivă, cu caracter excepțional și care, prin urmare, se încadrează în noțiunea variabilă de situație extraordinară prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituție. Nivelul deficitului bugetar nu este influențat exclusiv de modalitatea în care Guvernul orientează politica fiscal-bugetară a statului, astfel încât nu se poate afirma că reglementând astfel de aspecte, Guvernul este a priori motivat de temeiuri de oportunitate, cu depășirea sferei situației excepționale. Dimpotrivă, deficitul bugetar reprezintă un parametru crucial al politicii fiscal-bugetare a unui stat, supus unor factori deopotrivă obiectivi, exteriori simplei voințe subiective a Guvernului, și, adesea, fluctuanți. De asemenea, spectrul depășirii parametrilor optimi ai deficitului bugetar poate fi cel mai bine controlat prin instrumentul ordonanței de urgență sau, în orice caz, mai rapid și efectiv decât prin procedura de legiferare obișnuită. Procedura ordonanței de urgență permite, într-o mai mare măsură decât procedura de legiferare obișnuită, reacția statală promptă, menită să împiedice perpetuarea efectelor negative pe care le poate implica un deficit bugetar excesiv.37.Ținând seama de toate considerentele anterioare, Curtea reține că art. II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2017 respectă condițiile prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție.38.Cu referire la pretinsa încălcare a art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea reține că prin Decizia nr. 906 din 16 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 25 ianuarie 2021, paragrafele 40-41, a stabilit că aceste prevederi constituționale instituie veritabile limitări ale competenței delegate Guvernului, putându-se deduce că interdicția adoptării de ordonanțe de urgență este totală și necondiționată atunci când menționează că „nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale“ și că „nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică“. În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă afectează, dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin. Curtea a arătat că verbul a afecta este susceptibil de interpretări diferite, așa cum rezultă din unele dicționare. Din punctul de vedere al Curții, aceasta urmează să rețină numai sensul juridic al noțiunii, sub diferite nuanțe, cum ar fi: „a suprima“, „a aduce atingere“, „a prejudicia“, „a vătăma“, „a leza“, „a antrena consecințe negative“. Cu alte cuvinte, Guvernul nu are nicio competență de legiferare în domeniul legilor constituționale („ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale“) și cel al legilor care vizează măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică („ordonanțele de urgență nu pot viza măsuri de trecere silită“), acestea fiind în competența de legiferare exclusivă a Parlamentului, sub toate aspectele pe care le reglementează în conținutul lor normativ, și are o competență de legiferare limitată în domeniile care vizează regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție și drepturile electorale („ordonanțele de urgență nu pot afecta“), cu privire la care aplicarea interdicției constituționale exprese este condiționată de adoptarea unor reglementări care suprimă, aduc atingere, prejudiciază, vatămă, lezează, în general, antrenează consecințe negative asupra drepturilor, libertăților și îndatoririlor constituționale. Curtea a mai statuat că interdicțiile constituționale prevăzute la art. 115 alin. (6), de a nu adopta ordonanțe de urgență care „pot afecta“ regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale, au avut în vedere restrângerea competenței Guvernului de a legifera în aceste domenii esențiale în locul Parlamentului, iar nu lipsirea totală de competența de a legifera în materie.39.În aplicarea acestor considerații, Curtea reține că este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească destinația impozitelor și a taxelor, precum și a altor venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat, în condițiile legii (a se vedea Decizia nr. 127 din 6 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 8 martie 2019, paragraful 117, precum și Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014), adică a veniturilor la care face referire și art. 139 alin. (1) din Constituție – impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat. Sintagma folosită în Constituție – venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat – sugerează natura contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat. Acestea sunt prelevări, o exercitare tipică a puterii de stat, în sensul că subiectele de drept nu au posibilitatea să conteste legitimitatea acestor prelevări, ele ținând de însăși puterea statală. Într-adevăr, potrivit principiului contributivității, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite [a se vedea art. 2 lit. c) dinLegea nr. 263/2010]. Faptul că aceste contribuții virate la bugetul asigurărilor sociale se reflectă într-o prestație statală ulterioară specifică nu schimbă natura juridică a contribuțiilor de asigurări sociale de venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat.40.Prin urmare, contrar susținerii autoarei excepției de neconstituționale, Guvernul, prin dimensionarea contribuțiilor care alimentează Pilonul II, nu afectează dreptul de proprietate al participanților la Pilonul II asupra pensiei private care va fi acordată în viitor, tocmai pentru că nu au un drept de proprietate asupra acestor contribuții, ci, potrivit art. 48 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, doar un drept de proprietate asupra activului personal din contul său. Diferența juridică dintre, pe de o parte, contribuțiile sociale ale participanților la Pilonul II care se achită către bugetul asigurărilor sociale (și din acesta către fondurile de pensii) și, pe de altă parte, activul personal din contul lor, este clar evidențiată de prevederile art. 49 din Legea nr. 411/2004 care dispune că „Contribuțiile și transferul de lichidități bănești la un fond de pensii se convertesc în unități de fond în maximum două zile lucrătoare de la data încasării acestora“. Legiuitorul distinge între încasare a contribuțiilor și convertire a acestora în unități de fond. Prin urmare, în intervalul dintre încasarea contribuțiilor și transferului de lichidități bănești către fondurile de pensii, pe de o parte, și convertirea respectivelor sume în unități de fond, pe de altă parte, participantul nu deține niciun drept de proprietate asupra contribuțiilor. Ca atare, dimensionarea operată de către Guvern, în sensul creșterii sau scăderii ponderii contribuțiilor sociale care vor fi administrate în Pilonul II în totalul contribuțiilor sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat nu aduce atingere dreptului de proprietate garantat de Constituție. Simplul fapt că statul a decis ca o parte din veniturile care, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție, sunt ale bugetului asigurărilor sociale de stat, să fie colectate și investite, în interesul asiguraților, doar de către entități private nu schimbă natura juridică a acestora.41.Mai mult, concluzia anterioară este întărită și de mecanismul efectiv de implementare a Pilonului II. Astfel, potrivit art. 44 din Legea nr. 411/2004, „Lunar, până cel târziu în data de 20 a lunii următoare celei de depunere a declarațiilor prevăzute la art. 43^1 alin. (1), instituția de evidență virează de la bugetul asigurărilor sociale de stat suma reprezentând contribuțiile la fondurile de pensii, pentru fiecare fond de pensii în parte“. Potrivit art. 2 alin. (1) pct. 21 din Legea nr. 411/2004, instituția de evidență este „instituția care are ca atribuție legală evidența asiguraților din sistemul public de pensii, respectiv Casa Națională de Pensii Publice și casele de pensii sectoriale“. Astfel, contribuțiile virate la fondurile de pensii private fac parte din sfera contribuțiilor pe care asigurații le plătesc bugetului asigurărilor sociale.42.În concluzie, dreptul de proprietate al participanților la Pilonul II, garantat de art. 44 de Constituție, nu este afectat în sensul art. 115 alin. (6) din Constituție, de măsura stabilirii cotei de 3,75, deoarece, în fapt, din momentul prelevării la bugetul asigurărilor sociale de stat, acestea reprezintă venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat.43.Cu referire la criticile formulate din perspectiva încălcării dreptului de proprietate privată și a dreptului la pensie, autoarea subliniază că, în vreme ce pensia din sistemul public, deși protejată constituțional, nu este garantată într-un anumit cuantum, pensia privată, reglementată de Legea nr. 411/2004, are un regim juridic mai favorabil, fiind garantat un anumit cuantum al pensiei. Această concluzie se bazează, în argumentarea autoarei, pe faptul că, în vreme ce contribuția virată la bugetul asigurărilor sociale de stat este folosită pentru achitarea pensiilor în plată, contribuția la sistemul fondurilor private de pensii nu este alocată pentru prestații sociale.44.Potrivit unuia dintre principiile de bază ale sistemului public de pensii, cel al repartiției, consacrat în art. 2 lit. e) dinLegea nr. 263/2010, fondurile de asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligațiilor ce revin sistemului public de pensii, conform legii. Constituția și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu garantează un anumit cuantum al pensiei nici măcar al asiguraților care au fost obligați să contribuie la un sistem public de asigurări sociale. În privința pensiei private reglementate de Legea nr. 411/2004, raportul dintre participanți și fondurile private de pensii nu este un simplu raport de drept privat, încheiat între o persoană fizică și o societate de asigurări și în care statul joacă rolul de arbitru care se asigură că, în măsura în care acesta a fost încheiat în condițiile impuse de lege, va fi și respectat (pacta sunt servanda). Dimpotrivă, statul joacă un rol determinant pentru însăși nașterea și derularea acestui raport juridic. Unul dintre obiectivele pe care le-a urmărit legiuitorul la adoptarea Legii nr. 411/2004 și care se pot decela din examinarea conținutului acesteia a fost acela că statul a dorit să ofere generațiilor viitoare posibilități de creștere a cuantumului pensiilor lor, prin cointeresarea unor subiecte de drept privat, respectiv fondurile de pensii, care să administreze o parte dintre resursele financiare pe care statul le prelevează de la subiectele de drept. Fondurile private de pensii doar colectează și administrează resurse care, în mod normal, se cuvin statului, în calitate de organizator al sistemului public de pensii, și pe care acesta, în calitate de deținător al puterii suverane, poate decide inclusiv să le ofere spre investire unor entități de drept privat, precum fondurile de pensii, în interesul asiguraților sistemului public de pensii. Așa cum statul este îndreptățit din punct de vedere constituțional să impună subiectelor de drept să participe la sistemul public de pensii, este în egală măsură îndreptățit, în limitele permise de Legea fundamentală, să stabilească destinația contribuțiilor sociale ale subiectelor de drept. În concret, Constituția nu interzice statului să dea posibilitatea unor entități private să colecteze și să investească o parte din contribuțiile de asigurări sociale în vederea oferirii, ulterior, a unei pensii private, suplimentar față de cea din sistemul public sau, dimpotrivă, să păstreze integral administrarea și dispoziția resurselor pe care le prelevează de la subiectele de drept. Toți participanții la Pilonul II de pensii sunt, în mod necesar, și asigurați ai sistemului public de pensii. Resursele financiare ale fondurilor de pensii sunt constituite exclusiv din contribuțiile pe care, în mod obligatoriu, participanții le datorează, de drept, statului, activitatea fondurilor constând exclusiv în colectarea și investirea acestora. Implementarea Pilonului II nu a schimbat nici natura juridică a contribuțiilor asigurărilor sociale de stat și nici destinația lor. Ca atare, măsura criticată în cauza de față reprezintă o opțiune a Guvernului de dimensionare/ reconfigurare/reașezare a ponderii contribuțiilor la Pilonul I sau II din cele oricum datorate bugetului asigurărilor sociale de stat în ansamblul sistemului public de pensii, fără să fie afectat dreptul de proprietate privată al participantului asupra activului personal.45.Cu referire la critica formulată din perspectiva presupusei încălcări a dreptului de proprietate privată, Curtea observă că, potrivit art. 48 din Legea nr. 411/2004, „(1) Participantul este proprietarul activului personal din contul său. (2) Activul personal nu poate face obiectul unei executări silite sau al unei tranzacții, sub sancțiunea nulității actelor respective. (3) Activul personal nu poate fi cesionat sau gajat, sub sancțiunea nulității actelor respective“. Aceste prevederi reprezintă garanții depline că măsura criticată nu încalcă dreptul de proprietate al participanților la sistemul fondurilor private de pensii asupra activului personal. Deși reprezintă parametri cruciali pentru funcționarea întregului Pilon II de pensii și cu implicații pentru toți actorii implicați – statul, participanții la sistem și administratorii fondurilor de pensii -, nivelul concret și evoluția în timp a cotei de contribuție nu aduce atingere dreptului de proprietate privată al participanților asupra activului personal, ocrotit la nivel constituțional și convențional. Mai mult decât atât, potrivit art. 135 alin. (2) din Legea nr. 411/2004, „Suma totală cuvenită pentru pensia privată nu poate fi mai mică decât valoarea contribuțiilor plătite, diminuate cu penalitățile de transfer [n.r. reglementate de art. 86 alin. (2)] și comisioanele legale [n.r. reglementate de art. 86 alin. (1)]“. Aceste dispoziții legale sunt menite să garanteze că, în activitatea de administrare, fondurile de pensii private nu se îndepărtează sub nicio formă de la finalitatea pentru care Legea nr. 411/2004 a instituit sistemul de pensii administrat privat.46.Curtea reiterează, în acest context, jurisprudența sa constantă în care evocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fără că aceasta să însemne că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, exemplificativ, Decizia Curții Constituționale nr. 900 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 22 decembrie 2020, paragraful 113).47.Cu referire la pretinsa discriminare, invocată din perspectiva prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2)-(4) privind ocrotirea în mod egal a proprietății private și ale art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale, care ar subzista, pe de o parte, între angajații din sectorul public și, pe de altă parte, angajații din sectorul privat, Curtea reține că nu doar prevederile criticate în prezenta cauză, dar nici vreo altă dispoziție din cuprinsul Legii nr. 411/2004 nu reglementează în mod distinct cele două categorii de angajați. Ca atare, ținând seama de principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, Legea nr. 411/2004 și prevederile criticate sunt menite să se aplice în mod nediferențiat celor două categorii de subiecte de drept.48.În ceea ce privește critica raportată la art. 45 din Constituție, privind presupusa intervenție legislativă într-un contract liber încheiat de către participanți și fondurile de pensii, Curtea reține că la baza întregului sistem de pensii private se află contractul de societate civilă încheiat între participanți, în conformitate cu prevederile Codului civil referitoare la societatea civilă particulară și cu dispozițiile Legii nr. 411/2004, prin care se constituie fondurile de pensii administrate privat. În ciuda acestui fapt însă, acest contract are particularități majore care îl scot, practic, din sfera libertății de a contracta. Astfel, cu privire la participanții cu vârsta de până la 35 de ani, se observă că sunt obligați să încheie contractul de societate civilă. Mai mult decât atât, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, „Persoana care nu a aderat la un fond de pensii în termen de 4 luni de la data la care este obligată prin efectul legii este repartizată aleatoriu la un fond de pensii de către instituția de evidență“. În plus, persoanele între 35-45 de ani care au facultatea de a încheia un asemenea contract, la fel ca persoanele obligate să adere, nu au nicio libertate de a stabili însuși obiectul contractului de societate civilă (a se vedea art. 10 din Legea nr. 411/2004). În sfârșit, însăși denumirea de act individual de aderare – definit de art. 2 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 411/2004 drept un înscris prin care o persoană își manifestă actul de voință de a fi parte la contractul de societate civilă și la prospectul schemei de pensii private – sugerează natura juridică particulară a acestui contract de societate civilă, care îl situează dincolo de parametrii obișnuiți ai contractului de societate civilă, așa cum este el configurat în Codul civil. Or, în aceste condiții, statul nu aduce o ingerință într-un contract format prin acordul liber de voință, câtă vreme, de la început, contractul de societate civilă nu a fost încheiat în mod liber de părțile lor, condiționat doar de limitele inerente încheierii contractelor care se regăsesc în Codul civil.49.Criticile formulate din perspectiva dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai decent al cetățenilor și în art. 135 alin. (2) lit. a și f) privind obligațiile statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție și, respectiv, crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții sunt neîntemeiate, deoarece nu se poate stabili o legătură certă între efectele pe care le va avea asupra cuantumului pensiei private adoptarea măsurii criticate, pe de o parte, și o presupusă diminuare a calității vieții titularilor pensiei private, pe de altă parte.50.Cu privire la critica formulată din perspectiva art. 1 alin. (5) din Constituție, în sensul lipsei de previzibilitate a măsurii criticate, Curtea reține că obligația respectării legilor, consacrată de art. 1 alin. (5) din Constituție, nu presupune, prin conținutul său, asigurarea unui cadru legislativ inflexibil [Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010]. În plus, așa cum s-a reținut, de asemenea, în decizia menționată, intervenția legislativă este necesară pentru a adapta actele normative la realitățile economice, sociale și politice existente. Or, soluția normativă aleasă de Guvern, fixarea la 3,75% a contribuției care se virează la fondurile de pensii din Pilonul II, reprezintă o ajustare față de opțiunea formulată inițial, la momentul adoptării Legii nr. 411/2004, de creștere progresivă în 8 ani la un cuantum de 6%. Statul trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere pentru a impune soluții adaptate cu atât mai mult cât practic statul reglementează destinația unor contribuții pe care, oricum, asigurații i le datorează în temeiul obligativității participării la sistemul public de pensii. În niciun caz Curtea Constituțională nu se poate substitui puterii legislative, în speță a Guvernului care acționează ca legiuitor delegat, și să aprecieze ea însăși, așa cum solicită autoarea excepției, dacă stabilirea cotei de 3,75% este justificată sau nu. O asemenea judecată ține exclusiv de oportunitatea reglementării, și nu de constituționalitatea ei.51.Cu toate acestea, Curtea reține că, mai ales în ceea ce îi privește pe acei participanți la Pilonul II de pensii care au optat pentru acesta fără să fie obligați, legiuitorul, inclusiv cel delegat, trebuie să țină seama, chiar și în exercitarea acestei largi marje de apreciere, că prevederea inițială, stabilită printr-o lege, potrivit căreia în termen de 8 ani nivelul contribuției către Pilonul II trebuie să ajungă la 6%, a putut avea un rol important pentru luarea deciziei de a participa la acest Pilon. Deși cadrul legislativ nu poate rămâne inflexibil, nu este mai puțin adevărat că, de la caz la caz, se poate resimți și nevoia corelativă a menținerii unui cadru legislativ stabil, predictibil, cu precădere atunci când însuși legiuitorul a stabilit o măsură de natură să influențeze decizii importante pentru cetățeni, așa cum, neîndoielnic, o reprezintă și decizia de a participa la Pilonul II de pensii.52.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicoleta Monica Sandu în Dosarul nr. 4.594/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x