DECIZIA nr. 20 din 30 ianuarie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 392 și 394 din Codul de procedură civilă, ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ale art. 483 alin. (2) teza întâi, raportat la art. 94 pct. 1 lit. j), și teza a doua din Codul de procedură civilă, ale art. 995 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cerasela Cazacu în Dosarul nr. 3.976/333/2016 al Curții de Apel Suceava – Secția I civilă, și ale art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă raportat la Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, excepție ridicată de Cătălin-Petru Hulbocianu în același dosar al aceleiași instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.488D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 392 și 394 din Codul de procedură civilă, întrucât sunt formulate critici care vizează, în realitate, aplicarea legii de către instanța judecătorească. Referitor la art. 483 prin raportare la art. 94 din Codul de procedură civilă, pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, întrucât aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere data demarării procesului. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții legale criticate, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 835 din 9 decembrie 2021 sau Decizia nr. 162 din 4 martie 2021. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 16 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.976/333/2016, Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 392 și 394 din Codul de procedură civilă, ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ale art. 483 alin. (2) teza întâi, raportat la art. 94 pct. 1 lit. j), și teza a doua din Codul de procedură civilă, ale art. 995 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cerasela Cazacu în Dosarul nr. 3.976/333/2016 al Curții de Apel Suceava – Secția I civilă, și ale art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă raportat la Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, excepție ridicată de Cătălin-Petru Hulbocianu în același dosar al aceleiași instanțe. Excepția a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs în materie succesorală – partaj succesoral. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 392 și 394 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care aceste dispoziții nu respectă solicitarea expresă a părții de a participa la dezbateri și de a expune și susține cererea personal sau prin apărător. … 6.În continuare se arată că excluderea acțiunii de partaj judiciar din categoria acțiunilor supuse recursului, precum și stabilirea posibilității atacării cu recurs numai condiționat de formularea lui pe cale incidentală în cadrul unei acțiuni principale supuse recursului determină un tratament diferit lăsat la aprecierea exclusivă a legiuitorului. Totodată, se susține că excluderea acțiunii de partaj din categoria cererilor evaluabile în bani contravine Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a reținut că acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic.  … 7.În susținerea excepției este invocată și Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. … 8.Referitor la prevederile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, autorul excepției susține, în esență, că aceste dispoziții legale, raportat la Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, cu privire la stabilirea competenței materiale de soluționare a recursurilor declarate ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, sunt neconstituționale deoarece instituie caracterul general obligatoriu al dezlegărilor date problemelor de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii, fără a trasa o limită cu privire la întinderea efectelor obligatorii ale deciziilor instanței supreme. Astfel, se atribuie caracter obligatoriu tuturor deciziilor instanței supreme, chiar și atunci când vin în contradicție cu normele adoptate de Parlament sau cu deciziile pronunțate anterior de Curtea Constituțională. Înalta Curte de Casație și Justiție nu se poate transforma în legiuitor pozitiv, prin adoptarea de norme noi sau modificarea normelor existente. Or, prin pronunțarea Deciziei nr. 18 din 1 octombrie 2018, instanța supremă s-a transformat în legiuitor pozitiv, instituind reguli de competență materială vădit contrare normelor de drept procesual civil adoptate de Parlament. … 9.Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 392 și 394 din Codul de procedură civilă, ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, ale art. 483 alin. (2) teza întâi, raportat la art. 94 pct. 1 lit. j), și teza a doua din Codul de procedură civilă, ale art. 995 alin. (3) din Codul de procedură civilă, și ale art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă raportat la Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 14 noiembrie 2018. … 14.Având în vedere dispozițiile art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017, termen prorogat ulterior în mod succesiv. În prezenta cauză, litigiul a fost inițiat anterior acestei date, astfel încât prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu erau aplicabile în speță. … 15.Prin urmare, Curtea reține că, în realitate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care au fost modificate succesiv, păstrând însă soluția legislativă criticată, respectiv sintagma „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i)“. Forma în vigoare la data sesizării este cea modificată prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, potrivit căreia: „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“ … 16.Având în vedere că soluția legislativă vizată de criticile autorului excepției de neconstituționalitate nu a fost modificată sau eliminată din cuprinsul textelor normative în prezent în vigoare, intervențiile legislative având efect sub aspectul aplicării în timp a normelor legale criticate, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate sintagma „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i)“ din cuprinsul dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013. … 17.Dispozițiile legale criticate din Codul de procedură civilă au următorul cuprins:– Art. 94 pct. 1 lit. j): „Judecătoriile judecă: 1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: […] j) cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare;“; … – Art. 392: „Dacă părțile declară că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, în ordinea și condițiile prevăzute la art. 216, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.“; … – Art. 394:(1)Când consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, președintele închide dezbaterile.(2)Dacă va considera necesar, instanța poate cere părților, la închiderea dezbaterilor, să depună completări la notele întocmite potrivit art. 244. Părțile pot depune aceste completări și în cazul în care acestea nu au fost cerute de instanță.(3)După închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.; … – Art. 517 alin. (4): „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.“; … – Art. 995 alin. (3): „Hotărârea de partaj este supusă numai apelului. Cu toate acestea, dacă partajul s-a cerut pe cale incidentală, hotărârea este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra cererii principale. Același este și termenul pentru exercitarea căii de atac, chiar dacă se atacă numai soluția dată asupra partajului. Aplicarea criteriilor prevăzute la art. 988 nu poate fi cenzurată pe calea recursului.“. …  … 18.Dispozițiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă au fost modificate prin art. I pct. 63 din Legea nr. 310/2018, însă având în vedere prevederile art. 24 și 25 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale în redactarea anterioară acestei modificări. … 19.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 – Statul român, ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 126 alin. (2) și (3) privind instanțele judecătorești, ale art. 129 – Folosirea căilor de atac, ale art. 142 alin. (1) privind rolul Curții Constituționale și ale art. 147 alin. (1) și (4) privind deciziile Curții Constituționale. De asemenea, se invocă și prevederileart. 6 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 14 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate în privința dispozițiilor art. 392 și 394 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că autoarea s-a limitat, în motivarea acesteia, la a susține că aceste prevederi sunt neconstituționale în măsura în care nu respectă solicitarea expresă a părții de a participa la dezbateri și de a expune și susține cererea personal sau prin apărător și la enumerarea unor temeiuri constituționale și convenționale, fără să arate, în mod concret, în ce constă contrarietatea astfel reclamată. … 21.Or, în aceste condiții, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 392 și 394 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate. De altfel, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă, ce va cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. … 22.Așadar, în prezenta cauză, indicarea acelor temeiuri constituționale și convenționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autor. În același sens a statuat Curtea și prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, și Decizia nr. 464 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 11 noiembrie 2014). … 23.În ceea ce privește art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă raportat la Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, Curtea observă că dispoziția legală procedurală instituie caracterul obligatoriu, pentru instanțele judecătorești, al dezlegărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție problemelor de drept judecate, iar prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 instanța supremă a stabilit că „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din Codul de procedură civilă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel“. … 24.Așadar, având în vedere că recursul în cadrul căruia a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate se află pe rolul Curții de Apel Suceava, Curtea reține că prin critica formulată, autorul excepției urmărește ca soluționarea căii extraordinare de atac să revină în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, indiferent de instanța care a pronunțat hotărârea supusă recursului. … 25.Însă decizia instanței supreme anterior menționată, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, se referă la cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, altele decât în litigiile după materie, indicate în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Prin urmare, ținând cont de faptul că obiectul cauzei în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate este „succesiune-partaj succesoral“, dispozițiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă raportat la Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, nu au incidență în cauză. Ca atare, textul legal criticat nu îndeplinește condiția legăturii cu cauza, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, motiv pentru care urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. … 26.În continuare, referitor la sintagma „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i)“ din cuprinsul dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, precum și la prevederile art. 94 pct. 1 lit. j) și teza a doua și ale art. 995 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se observă că acestea sunt criticate de autoarea excepției de neconstituționalitate din perspectiva excluderii acțiunii de partaj judiciar din categoria acțiunilor supuse recursului, precum și a posibilității atacării cu recurs numai condiționat de formularea partajului pe cale incidentală în cadrul acțiunii principale supuse recursului. … 27.În ceea ce privește lipsa căii de atac a recursului în materia partajului judiciar, prin Decizia nr. 515 din 3 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1273 din 29 decembrie 2022, paragrafele 25 și 26, Curtea a observat că procedura civilă specială a partajului judiciar are un caracter facultativ și judiciar, iar cererea se soluționează prin hotărârea de partaj care este supusă numai apelului, dacă partajul a fost cerut pe cale principală, legiuitorul stabilind în această materie dublul grad de jurisdicție, respectiv fond și apel. Întrucât apelul este o cale devolutivă de atac, persoanele în cauză beneficiază de o examinare în fond a cauzei lor atât în fața judecătoriei, cât și a tribunalului. … 28.Curtea, prin decizia menționată, a reținut că principiul triplului grad de jurisdicție nu este un principiu constituțional, care să impună legiuitorului garantarea accesului persoanelor la trei grade de jurisdicție. Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicție ale unui proces, iar, potrivit art. 126 alin. (2) coroborat cu art. 129 din Constituție, stabilirea căilor de atac este de competența exclusivă a legiuitorului. … 29.Curtea a mai statuat că accesul liber la justiție nu are semnificația accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens statuând și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea, în fiecare cauză, a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege. … 30.Totodată, Curtea a observat că este deschisă calea ordinară de atac a apelului împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în primă instanță, astfel încât este asigurat în această procedură specială controlul judiciar, sub forma unei căi de atac devolutive care, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept, motiv pentru care nu poate fi reținută încălcarea dreptului de acces la justiție, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare. … 31.Cu privire la invocarea Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea a reținut faptul că prin decizia amintită a constatat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională. Sintagma menționată viza imposibilitatea introducerii căii de atac a recursului în procesele al căror obiect îl constituiau astfel de cereri, iar instanța constituțională a constatat existența unei discriminări pe criteriul valorii cererii în cadrul aceleiași categorii de persoane, mai exact a acelora care au formulat cereri evaluabile în bani. … 32.În urma pronunțării acestei decizii, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani, justițiabilul are acces la calea de atac a recursului. Astfel, rațiunea adoptării unei asemenea soluții prin decizia antereferită a fost aceea de a deschide accesul la calea de atac extraordinară a recursului pentru cererile evaluabile în bani, indiferent de valoarea lor, neputând exista cauze mai importante și mai puțin importante în funcție de acest criteriu. … 33.Faptul că hotărârea pronunțată în procedura partajului judiciar nu poate fi supusă recursului nu rezultă în mod direct din fixarea unei condiții valorice în acest sens, ci din faptul că aceasta este pronunțată într-o procedură specială, într-o materie în care legiuitorul, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, are competența exclusivă de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificația accesului liber la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că legiuitorul, în materia căilor extraordinare de atac, are posibilitatea de a reglementa condiții de admisibilitate a acestora, care sunt circumscrise materiei în care a fost pronunțată hotărârea, precum în cazul de față (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017). Împrejurarea că în anumite materii, expres stabilite de lege, nu este reglementat și al treilea grad de jurisdicție, respectiv recursul, drept cale extraordinară de atac nu poate echivala cu lipsa accesului la justiție, garantat de art. 21 din Legea fundamentală. … 34.Prin urmare, considerentele de principiu ale Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 nu pot fi aplicate mutatis mutandis în cauza de față. … 35.Referitor la critica raportată la art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii, Curtea, prin Decizia nr. 515 din 3 noiembrie 2022, antereferită, a reținut că această normă din Legea fundamentală lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătorești. … 36.Prin aceeași decizie, paragraful 35, Curtea nu a reținut nici critica potrivit căreia dispozițiile legale realizează o gravă discriminare, în funcție de modul în care este cerut partajul – pe cale principală sau incidentală, și avantajează doar partea care a cerut partajul pe cale incidentală, aceasta având deschisă calea de atac a recursului. În acest sens, Curtea a observat că dispozițiile legale criticate determină un regim juridic unitar pentru toate hotărârile pronunțate în această materie, în funcție de situațiile în care partajul judiciar este solicitat pe cale principală sau pe cale incidentală. Soluția legislativă potrivit căreia, dacă partajul s-a cerut pe cale incidentală, hotărârea este supusă acelorași căi de atac precum hotărârea dată asupra cererii principale reprezintă o aplicare a principiului accesorium sequitur principale și nu contravine principiului egalității în drepturi și nici nu nesocotește dreptul la un proces echitabil, părțile exercitându-și drepturile procesuale în funcție de calificarea procesuală a cererilor deduse judecății, exercitarea căilor de atac având loc în condițiile și termenele stabilite de legiuitor. … 37.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 392 și 394 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cerasela Cazacu în Dosarul nr. 3.976/333/2016 al Curții de Apel Suceava – Secția I civilă, și ale art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă raportat la Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, excepție ridicată de Cătălin-Petru Hulbocianu în același dosar al aceleiași instanțe. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cerasela Cazacu în același dosar al aceleiași instanțe și constată că sintagma „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i)“ din cuprinsul dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) și art. 995 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Suceava – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește