DECIZIA nr. 2 din 14 ianuarie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 39 din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, excepție ridicată de Doru Octavian Pîrjol Năstase și de Elena Pîrjol Năstase în Dosarul nr. 7.070/2/2013* al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 991D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorii excepției de neconstituționalitate au depus la dosarul cauzei o cerere de completare a argumentelor invocate în susținerea excepției, fiind menționate și prevederi constituționale noi față de cele cuprinse în încheierea de sesizare. … 4.Având cuvântul cu privire la această cerere, reprezentantul Ministerului Public arată că este inadmisibilă, întrucât nu mai pot fi invocate în fața Curții Constituționale motive sau texte constituționale pretins a fi încălcate, diferite de cele inițiale. … 5.Curtea, în temeiul art. 10 și al art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respinge cererea formulată. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Astfel, criticile nu sunt fundamentate, deoarece nu se creează situații discriminatorii între cele două categorii de consumatori, textele de lege aplicându-se tuturor consumatorilor aflați în aceeași situație juridică, fără discriminări. De asemenea, o normă juridică acționează în timp din momentul intrării sale în vigoare până la ieșirea din vigoare și se bucură de prezumția de constituționalitate, însă sunt și unele excepții de la acest principiu, care pot fi instituite prin lege, sens în care este și jurisprudența instanței de contencios constituțional. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 21 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 7.070/2/2013*, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 39 din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, excepție ridicată de Doru Octavian Pîrjol Năstase și de Elena Pîrjol Năstase într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 2.151A din 18 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate retroactivează, deoarece se aplică și efectelor produse de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori până la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia, adică dreptului consumatorilor de a beneficia, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței menționate, de adaptarea creditelor conform acestor dispoziții legale. Totodată, se consideră că se creează și o discriminare între consumatorii ale căror contracte sunt în curs de executare și consumatorii care au încheiat contracte după emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010. Or, pentru ambele categorii de debitori ar trebui să se aplice aceeași lege, întrucât convențiile sunt contracte cu executare succesivă în timp, în sensul că orice obligație executată și-a produs efectele în temeiul legii care a guvernat executarea ei, pentru toate obligațiile fiind aplicabilă legea în vigoare la acel moment. … 9.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prin dispozițiile criticate nu se creează situații discriminatorii între cele două categorii de consumatori, deoarece acestea se aplică tuturor consumatorilor aflați în aceeași situație juridică, fără discriminări. De asemenea, precizează că o normă juridică acționează în timp din momentul intrării ei în vigoare și până în momentul ieșirii sale din vigoare și se bucură de prezumția de constituționalitate; sunt și excepții de la acest principiu general, cum ar fi retroactivitatea legii penale și contravenționale mai favorabile sau ultraactivitatea legii penale temporare; chiar și legea civilă poate ultraactiva în unele situații, potrivit principiul tempus regit actum; astfel, o lege posterioară nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, aceasta urmând să guverneze dreptul respectiv, chiar și ulterior ieșirii sale din vigoare. Prin urmare, argumentele referitoare la așa-zisa limitarea impusă de art. I pct. 39 din Legea nr. 288/2010 sunt neîntemeiate. … 10.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, potrivit căreia modificările operate prin prevederile criticate, în ciuda exprimării defectuoase a textului de lege, nu pot opera decât de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a ordonanței de urgență, deoarece ar fi înlăturate efectele produse de ordonanța de urgență până la data intrării în vigoare a legii de aprobare și ar opera retroactiv (Decizia nr. 1.656 din 28 decembrie 2010). … 12.Cu privire la principiul egalității, se precizează că, în măsura în care reglementările care modifică prevederile ordonanței de urgență se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normelor legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica având un atare obiect nu este întemeiată (a se vedea Decizia nr. 277 din 23 aprilie 2015). … 13.Avocatul Poporului, în ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor criticate, prin raportare la art. 16 din Constituție, consideră că aceasta poate fi reținută, întrucât discriminează aceeași categorie de persoane, și anume debitorii din contractele de credit pentru consumatori, în curs de executare, față de cei care încheie contracte după adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010. Contractele în discuție sunt cu executare succesivă în timp, orice obligație executată în timp (rată) și-a produs efectele, în temeiul legii care a guvernat executarea ei, pentru toate celelalte obligații fiind aplicabilă legea în vigoare la acel moment. Așadar, pentru ambele categorii de debitori trebuie să se aplice aceeași lege, potrivit principiului tempus regit actum. … 14.În ceea ce privește critica raportată la art. 15 alin. (2) din Constituție, apreciază că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 288/2010, respectă principiul enunțat de aceste prevederi constituționale, producând efecte pentru viitor de la data intrării în vigoare, iar obligațiile ce cad în sarcina creditorilor operează pentru viitor. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. I pct. 39 din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50 din 9 iunie 2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010, cu următoarele modificări și completări: […]39.Articolul 95 se modifică și va avea următorul cuprins: …  + 
Articolul 95Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 37^1, ale art. 66-69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) și (2), precum și ale art. 66-71. … 18.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) cu privire la principiul neretroactivității și ale art. 16 alin. (1) referitor la principiul egalității în drepturi. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că soluția legislativă criticată a mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și dispoziții constituționale similare, cu ocazia controlului a priori asupra Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, care a devenit Legea nr. 288/2010 ale cărei prevederi sunt criticate în prezenta cauză, instanța de contencios constituțional pronunțându-se prin Decizia nr. 1.656 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 31 ianuarie 2011. … 20.Cu acel prilej, cu referire la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010, a cărei aprobare se concretiza prin legea supusă controlului de constituționalitate, Curtea, mai întâi, a arătat că ordonanța de urgență a Guvernului este un act cu putere de lege adoptat, în baza dispozițiilor constituționale și în condițiile prevăzute de acestea, pe calea delegării legislative prevăzută de art. 115 alin. (4)-(6). Rațiunea principală a adoptării unui astfel de act normativ a fost necesitatea transpunerii Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 133 din 22 mai 2008. … 21.Curtea a constatat că Ordonanța de urgență nr. 50/2010 a intrat în vigoare pe data de 21 iunie 2010. Din forma inițială a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010, reiese faptul că creditorii aveau obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile ordonanței de urgență. Termenul de 90 de zile menționat s-a scurs până la data la care s-a dezbătut de către Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, Legea de aprobare a Ordonanței de urgență nr. 50/2010. În acest timp, prevederile art. 95 și-au epuizat efectele, obligațiile prevăzute de ordonanța de urgență trebuind să fie îndeplinite de către creditori. În aceste condiții, textul ordonanței de urgență a fost modificat de Camera decizională prin legea de aprobare.  … 22.Prin urmare, Curtea a reținut că dispozițiile art. 95 din ordonanța de urgență, astfel cum au fost modificate prin legea de aprobare, trebuie citite și interpretate în coroborare cu dispozițiile art. II alin. (1) din aceeași lege, care prevăd că „actele adiționale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformității contractelor cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 își produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați între părți“. … 23.Așa fiind, Curtea a constatat că modificările aduse art. 95 din ordonanța de urgență nu pot opera, în ciuda exprimării defectuoase a textului de lege, decât de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a ordonanței de urgență, altfel ar fi înlăturate efectele produse de ordonanța de urgență până la data intrării în vigoare a legii de aprobare și ar opera retroactiv. … 24.Mai mult, prevederile art. II alin. (2) din legea de aprobare care stipulează că „Actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi“, trebuie interpretate ca impunând și acordul de voință al consumatorului cu privire la notificarea mai sus menționată, întrucât ordonanța de urgență a fost adoptată în aplicarea Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului, directivă care prevede în preambulul său, la pct. 9, că „O armonizare completă este necesară pentru a se asigura tuturor consumatorilor din Comunitate un nivel ridicat și echivalent de protecție a intereselor lor și pentru crearea unei veritabile piețe interne“. … 25.De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a mai reținut că prin art. II din Legea nr. 288/2010 de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010, sintagma „cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar“, legiuitorul nu a făcut altceva decât să dea eficiență opoziției formulate de una dintre părți, prin notificarea celeilalte că nu este de acord – pentru motive care țin de protecția consumatorului – cu actul adițional nesemnat dar considerat acceptat tacit, repunând, astfel, părțile în termenul de a formula o opoziție reală și nu una formală. Astfel, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 288/2010, consumatorii care nu și-au exprimat voința cu privire la actele adiționale transmise de către creditori, în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010 (în forma avută înainte de modificările operate prin legea de aprobare), ipoteză care, potrivit prevederilor art. 95 alin. (5) din această ordonanță de urgență, echivala cu o acceptare tacită, au avut posibilitatea să notifice cealaltă parte că nu sunt de acord cu actele adiționale întocmite și acceptate tacit în baza acestei ordonanțe de urgență. Prin urmare, dispozițiile art. 95 alin. (5) din acest act normativ, în modul arătat, au fost lipsite de eficiență și, potrivit art. II din Legea nr. 288/2010, acceptarea tacită menționată de acest text nu poate opera (Decizia nr. 277 din 23 aprilie 2015, paragraful 18, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 23 iunie 2015). … 26.Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, prin Decizia nr. 277 din 23 aprilie 2015, precitată, paragraful 19, Curtea, a reținut că tratamentul juridic egal constituie un drept al cetățenilor numai în măsura în care aceștia se găsesc în situații juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferențiat. Așa fiind, în măsura în care reglementările art. II alin. (2) din Legea nr. 288/2010 se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normelor legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica având un atare obiect nu este întemeiată. … 27.În ceea ce privește referirea la presupusa discriminare între persoanele cărora le sunt aplicabile, pe de o parte, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 și cele ale Legii nr. 288/2010 și, pe de altă parte, ceilalți cetățeni care au dreptul de decizie cu privire la încheierea unui act juridic de drept privat în virtutea unor alte acte normative, spre exemplu Codul civil, Curtea a observat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor situații juridice diferite și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele (Decizia nr. 277 din 23 aprilie 2015, precitată, paragraful 20). … 28.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 29.Distinct de cele prezentate, în ceea ce privește notele scrise depuse de autorii excepției de neconstituționalitate direct la Curtea Constituțională, prin care se solicită completarea argumentelor invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, în raport de critici și prevederi constituționale noi, Curtea reiterează jurisprudența sa constantă potrivit căreia litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți. Așa fiind, solicitarea formulată prin notele scrise depuse direct la instanța de contencios constituțional, respectiv invocarea unor noi critici de constituționalitate sau criticarea unor noi prevederi legale și adăugarea altor temeiuri constituționale în susținerea excepției de neconstituționalitate este inadmisibilă (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011). … 30.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Doru Octavian Pîrjol Năstase și de Elena Pîrjol Năstase în Dosarul nr. 7.070/2/2013* al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. I pct. 39 din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 ianuarie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește