DECIZIA nr. 194 din 7 aprilie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în interpretarea dată prin Decizia nr 45 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și ale art. 181 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioana Corina Glăveanu în Dosarul nr. 2.402/3/CAF/2019 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 495D/2020. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției a comunicat note scrise prin care solicită judecarea cauzei în lipsă. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că dispozițiile art. 181 din Codul de procedură civilă stabilesc modalitatea de calcul al termenelor procedurale, iar instituirea acesteia ține de competența legiuitorului, în limitele consfințite de Constituție. Referitor la dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Deciziile nr. 43 din 4 februarie 2020 și nr. 64 din 24 februarie 2022. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Decizia civilă nr. 1.424 din 17 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.402/3/CAF/2019, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în interpretarea dată prin Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și ale art. 181 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Ioana Corina Glăveanu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost respinsă cererea sa de revizuire. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că interpretarea dată dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prin Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este neconstituțională. Se arată că termenul de revizuire stabilit, de o lună (pertinent ar fi un termen de 6 luni), și modul de calcul al acestuia nu ating obiectivul pentru care a fost reglementată revizuirea, și anume acela de a înlătura încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, și că se dă prevalență, în mod nejustificat, principiului securității juridice, în dauna principiilor efectivității și priorității dreptului Uniunii Europene și a dreptului la o cale de atac. … 7.De asemenea, autoarea excepției arată că dispozițiile art. 181 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece nu respectă dreptul oricărei persoane ca, pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, să se poată adresa justiției, fără nicio restricție și fără nicio îngrădire a exercitării acestora, și nici dreptul la un proces echitabil asigurat printr-o justiție unică, imparțială și egală pentru toți, înfăptuită în numele legii. … 8.În susținerea criticilor sunt invocate o serie de temeiuri juridice cuprinse în acte juridice internaționale și în dreptul european. … 9.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 181 din Codul de procedură civilă nu încalcă Legea fundamentală. Acest text de lege consacră un mod de calcul al termenelor procedurale, favorabil persoanei vizate de termenul procedural respectiv, inclusiv cu acordarea beneficiului amânării sale atunci când se împlinește într-o zi nelucrătoare, neputând fi apreciat ca o restricție disproporționată adusă dreptului de acces la justiție sau dreptului la apărare. … 10.Totodată, nu reiese vreo încălcare a dispozițiilor constituționale nici prin lămurirea de către instanța supremă că termenul de revizuire propriu căii de atac reglementate de art. 21 din Legea nr. 554/2004 este cel general stabilit de Codul de procedură civilă pentru majoritatea motivelor de revizuire, anume de o lună, cu arătarea punctuală a motivelor pentru care nu s-a admis analogia cu situațiile de excepție prevăzute pentru deciziile Curții Constituționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului. Nu se poate reține nici vreo încălcare a principiilor echivalenței sau efectivității, proprii dreptului european, din moment ce pentru majoritatea situațiilor reglementate de Codul de procedură civilă pentru dreptul intern se prevede un termen de revizuire de o lună, așa cum se aplică și pentru art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar durata acestuia nu apare a fi de natură a împiedica partea interesată să invoce pretinsele încălcări ale principiului priorității dreptului european comise prin hotărârea definitivă, cu atât mai mult cu cât termenul general de exercitare a recursului în cazul proceselor de contencios administrativ și fiscal este mai scurt, de doar 15 zile de la comunicarea hotărârii pentru prezentarea motivelor de nelegalitate ale unei hotărâri de primă instanță. … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Guvernul arată că sunt neîntemeiate criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la art. 21 din Constituție, întrucât Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a urmărit clarificarea dispozițiilor legii, prin stabilirea intenției de reglementare a legiuitorului la adoptarea prevederilor normative în discuție ori prin extrapolarea unor prevederi din materia dreptului procesual civil în materia contenciosului administrativ, ținând seama de raportul lege generală – lege specială existent între Codul de procedură civilă și Legea nr. 554/2004. Dat fiind că revizuirea este o cale extraordinară de atac, rezultă că aceasta poate fi exercitată doar într-un termen defipt de lege, revenind Înaltei Curți de Casație și Justiție sarcina clarificării termenului exercitării căii de atac și a stabilirii momentului de la care începe să curgă, deoarece, potrivit art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă. … 13.În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate raportate la art. 148 alin. (2) și (4) și art. 21 din Constituție, Guvernul arată că din redactarea prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, rezultă în mod evident că, potrivit intenției originare a legiuitorului, termenul de exercitare a revizuirii pentru motivul reglementat de acest text normativ curgea de la momentul comunicării hotărârii definitive a instanței de contencios administrativ. În acest sens, sunt evocate considerente reținute de instanța supremă în Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016. De asemenea, referitor la durata termenului de exercitare a revizuirii, astfel cum a fost stabilit de instanța supremă (o lună), se arată că, potrivit principiilor generale de interpretare, ori de câte ori prevederile legii speciale sunt incomplete sau nesatisfăcătoare, ele se completează cu prevederile generale corespunzătoare din dreptul comun. Or, art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în redactarea în vigoare în prezent, nu prevede un termen special de revizuire, astfel că urmează să fie aplicabil, în principiu, termenul general de revizuire reglementat de Codul de procedură civilă. Întrucât problematica ce face obiectul excepției privește interpretarea dispozițiilor legale de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Guvernul apreciază că soluționarea acestei chestiuni depinde, în final, de o opțiune între principiul de interpretare a normelor juridice conform căruia norma specială – în cazul de față art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 – se completează cu norma generală, iar nu prin asemănare cu o altă normă specială, pe de o parte, și interpretarea pe temeiul analogiei și echivalenței, pe de altă parte (unde există aceleași rațiuni, trebuie aplicată aceeași soluție) ținând seama și de „lacuna de reglementare“ existentă în cuprinsul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. … 14.Pentru aceste argumente, Guvernul consideră că îi revine Curții Constituționale sarcina să stabilească dacă modalitatea de rezolvare de principiu a chestiunii de drept, prin Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, este în concordanță cu art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție și cu principiile echivalenței și efectivității, dezvoltate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. … 15.De asemenea, Guvernul invocă Decizia Curții Constituționale nr. 251 din 9 martie 2006 și arată că sunt neîntemeiate criticile formulate cu privire la art. 181 din Codul de procedură civilă. … 16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 18.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul actului de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 23 mai 2017, precum și dispozițiile art. 181 din Codul de procedură civilă. … 19.Prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, criticate în prezenta cauză, aveau următorul cuprins: „Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare.“ … 20.Curtea precizează că prin Decizia nr. 1.609 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 27 ianuarie 2011, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În consecință, aceste prevederi și-au încetat efectele juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție. … 21.Prin Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că: „Termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este de o lună și curge de la data comunicării hotărârii definitive, supusă revizuirii.“ … 22.Ulterior, art. 21 a fost modificat prin art. I pct. 20 din Legea nr. 212/2018, iar în prezent art. 21 din Legea nr. 554/2004 are următorul cuprins: (1)Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.(2)Sunt supuse revizuirii, pentru motivul prevăzut la alin. (1), și hotărârile definitive care nu evocă fondul.(3)Cererea de revizuire se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive și se soluționează de urgență și cu precădere. … 23.Având în vedere că prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, urmează a se reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 212/2018, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. … 24.Prevederile art. 181 din Codul de procedură civilă au următorul cuprins: (1)Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:1.când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare; … 2.când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește; … 3.când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni. … (2)Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. … 25.În opinia autoarei excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiției, art. 148 alin. (2) și (4) privind aplicarea dreptului european. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale și ale art. 47 alin. (1) și alin. (2) teza a doua privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, ale art. 51 privind domeniul de aplicare a Cartei, ale art. 52 privind întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor și ale art. 53 privind nivelul de protecție, cuprinse în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. … 26.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 212/2018, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea reține că prin Decizia nr. 43 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020, a constatat caracterul neîntemeiat al criticii formulate prin raportare la art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție. Cu acel prilej, Curtea a invocat Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza C 2/06 Willy Kempter KG împotriva Hauptzollamt Hamburg Jonas, prin care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că, deși dreptul european nu impune nicio limită de timp pentru introducerea unei cereri având ca obiect reexaminarea unei decizii administrative rămase definitivă, statele membre au libertatea să stabilească termene rezonabile de introducere a acțiunilor, în conformitate cu principiile efectivității și echivalenței. În acest sens, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat (paragraful 57) că, în lipsa unei reglementări europene în materie, revine ordinii juridice interne din fiecare stat membru atribuția de a desemna instanțele competente și de a stabili modalitățile procedurale aplicabile acțiunilor în justiție destinate să asigure protecția drepturilor conferite justițiabililor de dreptul european, cu condiția ca, pe de o parte, aceste modalități să nu fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor acțiuni similare din dreptul intern (principiul echivalenței) și, pe de altă parte, să nu facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică europeană (principiul efectivității) (cu referire și la Hotărârea din 13 martie 2007, pronunțată în Cauza C 432/05, Unibet, paragraful 43, precum și Hotărârea din 7 iunie 2007, pronunțată în Cauza C 222/05-C 225/05, van der Weerd și alții, paragraful 28). … 27.Instanța europeană a recunoscut astfel (paragraful 58) compatibilitatea cu dreptul european a stabilirii unor termene rezonabile de introducere a acțiunilor sub sancțiunea decăderii în vederea asigurării securității juridice, făcând trimitere la jurisprudența sa reprezentată de Hotărârea din 16 decembrie 1976, pronunțată în Cauza 33/76, Rewe Zentralfinanz și Rewe Zentral, paragraful 5, Hotărârea din 16 decembrie 1976, pronunțată în Cauza 45/76, Comet, paragrafele 17 și 18, Hotărârea din 27 martie 1980, pronunțată în Cauza Denkavit italiana, paragraful 23, Hotărârea din 25 iulie 1991, pronunțată în Cauza C 208/90, Emmott, paragraful 16, Hotărârea din 10 iulie 1997, pronunțată în Cauza Palmisani, paragraful 28, Hotărârea din 17 iulie 1997, pronunțată în Cauza C 90/94, Haahr Petroleum, paragraful 48, și Hotărârea din 24 septembrie 2002, pronunțată în Cauza C 255/00, Grundig Italiana, paragraful 34). Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că asemenea termene nu sunt de natură să împiedice sau să îngreuneze în mod excesiv exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică comunitară (Hotărârea Grundig Italiana, precitată, paragraful 34). Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut (paragraful 59) că, din jurisprudența sa constantă, rezultă că, în temeiul principiului securității juridice, statele membre pot impune ca o cerere de reexaminare și de revocare a unei decizii administrative rămase definitivă, dar care este contrară dreptului comunitar (european), astfel cum a fost interpretat ulterior de către Curte, să fie formulată în fața administrației competente într-un termen rezonabil. Așadar, având în vedere că și Curtea de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut în favoarea statelor membre libertatea de a institui astfel de termene, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în interpretarea dată prin Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu nesocotesc principiul priorității dreptului european, consacrat de art. 148 alin. (2) din Constituție. … 28.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față. … 29.Distinct de aceste considerente, Curtea observă că susținerile autoarei excepției referitoare la instituirea unui termen de 6 luni pentru introducerea cererii de revizuire, potrivit art. 21 din Legea nr. 554/2004, vizează, în realitate, modificarea prevederilor de lege criticate. Or, având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, Curtea constată că aspectele sesizate din această perspectivă excedează controlului de constituționalitate, fiind de competența autorității legiuitoare. … 30.Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 181 din Codul de procedură civilă, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa, că Legea fundamentală nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiții sau reguli de procedură în privința exercitării dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, statuează în art. 126 alin. (2) următoarele: „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. De asemenea, stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a dreptului la liber acces la justiție, în acest sens fiind Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, în care s-a stabilit că accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește și este de competența exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. … 31.Referitor la termenele procedurale, în jurisprudența sa, (de exemplu, Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006), Curtea a statuat că instituirea unor asemenea termene a avut în vedere securitatea și stabilitatea raporturilor juridice și nicidecum îngrădirea accesului liber la justiție. … 32.Totodată, principiul accesului liber la justiție trebuie interpretat și prin prisma art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cu privire la interpretarea acestui articol, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut, existând posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept (spre exemplu, Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragrafele 37 și 38 și Hotărârea din 10 mai 2001, pronunțată în Cauza Z și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 93). În Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, iar în Hotărârea din 22 octombrie 1996, pronunțată în Cauza Stubbings împotriva Regatului Unit, paragrafele 51 și 52, s-a reținut că instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescripție și cele de decădere sau sancțiunile pentru nerespectarea acestora nu sunt de natură a încălca art. 6 paragraful 1 din Convenție, acestea fiind restricții admise atât timp cât nu aduc atingere dreptului la un tribunal în substanța sa. … 33.Aplicând aceste considerente în prezenta cauză, Curtea constată că instituirea, prin art. 181 din Codul de procedură civilă, a unor reguli generale privind modul de calcul al termenelor procedurale este un aspect al procedurii de judecată, a cărei stabilire reprezintă atributul legiuitorului. Astfel, potrivit textului de lege criticat, termenul pe ore începe să curgă de la ora zero a zilei următoare, termenul pe zile se calculează potrivit sistemului pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua în care a început să curgă, nici ziua când acesta se împlinește, iar termenele pe săptămâni, luni sau ani se împlinesc în ziua corespunzătoare zilei din ultima săptămână, ultima lună sau ultimul an. De asemenea, regula potrivit căreia, dacă ziua în care se împlinește termenul cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează, reprezintă o reglementare în beneficiul părții vizate de termenul respectiv. Așadar, Curtea reține că prevederile de lege criticate stabilesc un mod de calcul al termenelor, favorabil justițiabilului, care are posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în plenitudinea intervalului de timp reglementat. … 34.În consecință, Curtea constată că, prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate reprezintă o modalitate eficientă de a preveni exercitarea abuzivă a dreptului de acces liber la justiție și de a reduce riscul producerii unor perturbări ale stabilității și securității raporturilor juridice, fără a îngrădi accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, în substanța lor. De asemenea, Curtea constată că, prin conținutul lor, prevederile de lege criticate nu contravin regulii constituționale privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției. … 35.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioana Corina Glăveanu în Dosarul nr. 2.402/3/CAF/2019 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum și dispozițiile art. 181 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 aprilie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANUîn temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
Marian Enache
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește