DECIZIA nr. 192 din 18 martie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 768 din 6 august 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 725
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 725
ART. 1REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 725
ART. 5REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 725
ART. 6REFERIRE LALEGE 71 03/06/2011
ART. 6REFERIRE LALEGE 202 25/10/2010
ART. 6REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 6
ART. 6REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 6
ART. 7REFERIRE LALEGE 202 25/10/2010
ART. 7REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 725
ART. 7REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 282
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 25
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 24
ART. 8REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 6
ART. 8REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 6
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 309 28/04/2015
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 9 17/01/2013
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 141 15/03/2005
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 725
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 9 17/01/2013
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 192 03/04/2014
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 1671 15/12/2009
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 309 28/04/2015
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 377 31/05/2017
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 26REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 27
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 26REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948
ART. 26REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 725
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului din București în Dosarul nr. 46.431/3/2007* al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 274D/2018.2.La apelul nominal se prezintă autorul excepției de neconstituționalitate, prin președinte, domnul Radu Ciuceanu. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părții prezente care relatează pe larg aspecte de fapt din dosar, solicitând admiterea excepției de neconstituționalitate.4.În continuare, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că o cale de atac este o calitate imanentă a hotărârii judecătorești, dictată de momentul pronunțării acesteia, iar nu de data introducerii acțiunii la instanță. Modificarea regimului juridic al căii de atac înainte de pronunțarea hotărârii judecătorești nu poate fi privită ca o încălcare a principiului neretroactivității legii.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 20 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 46.431/3/2007*, Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în revendicare.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că nici Legea nr. 202/2010 și nici Legea nr. 71/2011 nu pot conferi unor situații juridice în curs (procese aflate pe rolul instanțelor) efectele juridice pe care acestea nu erau susceptibile să le producă la momentul când s-au născut, respectiv la momentul începerii procesului, când în speță exista posibilitatea atacării cu apel a hotărârii judecătorești. Acesta este și sensul art. 6 din Codul civil și principiul constituțional al neretroactivității legii civile.7.Din aplicarea coroborată a dispozițiilor art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 și ale art. 282^1 din același cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, rezultă că, în cazul unor hotărâri judecătorești, respectiv în cazul unor procese în curs de judecată, suprimarea căii de atac a apelului va fi aplicabilă cu titlu retroactiv, aspect ce contravine principiului constituțional al neretroactivității legii civile și dreptului la un proces echitabil.8.Mai mult, neconcordanțele și contradicțiile dintre normele legale criticate și dispozițiile art. 6 din Codul civil sau ale art. 24 și 25 din noul Cod de procedură civilă denotă că acestea nu întrunesc în niciun caz exigențele, standardele de precizie și claritate impuse într-un stat de drept de art. 1 din Constituție. Prin urmare, se impune analizarea acestor norme și din perspectiva art. 1 alin. (3)-(5) din Constituție, mai ales că aduc atingere, în sensul restrângerii, unui drept fundamental protejat prin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.9.Însă dacă totuși o fac, așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, statele au obligația, în temeiul art. 6 din Convenție, să asigure respectarea exigențelor unui proces echitabil în căile de atac astfel create, prezervând un drept anterior câștigat sub regimul vechii legi, care nu poate fi afectat prin interpretarea injustă sau aplicarea necorespunzătoare, greșită a legii noi, inaplicabile situației concrete, cu atât mai mult cu cât e vorba de o rejudecare după casare cu trimitere, în primul ciclu procesual exercitând și apel și recurs, iar hotărârea de primă instanță este anterioară legilor noi.10.În concluzie, prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu garantează dreptul la apel, însă dacă este reglementat în legislația națională, statul are obligația să asigure accesul părților la acest grad de jurisdicție.11.În acest sens există și o jurisprudență relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea Hotărârea din 13 iulie 1995, pronunțată în Cauza Tolstoy Miloslavsky împotriva Regatului Unit, paragraful 59, și Hotărârea din 17 ianuarie 1970, pronunțată în Cauza Delcourt împotriva Belgiei, paragraful 25).12.Așadar, dispozițiile noului Cod de procedură civilă cuprind o reglementare diferită (supunând litigiile din perspectiva normelor procesuale dispozițiilor legale existente la momentul începerii litigiului, indiferent de modificările ulterioare), care trebuie considerată ca fiind interpretarea oficială și justă a legii vechi. 13.Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența anterioară a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 141 din 15 martie 2005, Decizia nr. 9 din 17 ianuarie 2013 și Decizia nr. 309 din 28 aprilie 2015.14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul cuprins: „Hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.“18.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. Se mai invocă și încălcarea art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 19.Examinând criticile formulate de autorul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate prin Decizia nr. 9 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 25 februarie 2013.20.Prin această decizie, Curtea a statuat că egalitatea de tratament în fața legii presupune egalitatea de situații, diferențele pe acest plan antrenând în mod necesar diferențe pe planul regimului juridic. Totodată, trebuie subliniat că principiul aplicării imediate a normei procesuale este de sorginte legală, iar nu constituțională, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la acesta în anumite situații particulare, așa cum a procedat și în prezenta cauză, fără ca o atare soluție să poată fi calificată ca neconstituțională (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 1.671 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 23 februarie 2010, sau Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014).21.Mai mult decât atât, aplicarea imediată a legii noi, în măsura în care s-ar referi și la hotărâri anterior pronunțate, care astfel ar fi supuse căilor de atac potrivit noii reglementări sau sustrase incidenței unei căi de atac, prevăzute de reglementarea în vigoare la data pronunțării lor, dar abrogate prin reglementarea ulterioară, ar avea caracter retroactiv și deci neconstituțional.22.Pentru evitarea acestei consecințe negative, legiuitorul a adoptat, cu caracter tranzitoriu, prin derogare de la regula generală a aplicării imediate a normei procedurale, soluția supraviețuirii legii vechi, care, deși abrogată, continuă să guverneze regimul juridic al căilor de atac ce urmează a fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate sub imperiul ei, soluție pe care Constituția nu o interzice.23.Mai mult, prin Decizia nr. 309 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 26 iunie 2015, paragrafele 21-23, Curtea a reținut că situația juridică modificată prin legea nouă se referă la regimul juridic al căilor de atac, regim juridic care este indisolubil legat de momentul pronunțării hotărârii judecătorești, iar nu de data introducerii acțiunii în instanță. Din această perspectivă, modificarea regimului juridic al căii de atac aplicabile hotărârii judecătorești înainte de pronunțarea acesteia nu poate fi privită ca o încălcare a principiului constituțional al neretroactivității legii civile.24.Dincolo de aceste aspecte legate de conflictul în timp al unor norme de procedură, ce țin de interpretarea și aplicarea legii de către instanța judecătorească, Curtea a reținut că în speță problema aplicării imediate a unei legi noi, respectiv instituirea unui nou regim juridic al căii de atac aplicabile unui litigiu în curs, nu poate reprezenta o încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. 25.Prin Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragrafele 83 și 86, Curtea a statuat că principiul neretroactivității legii este o componentă a securității juridice [prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție], reglementată expres și separat prin art. 15 alin. (2) din Constituție, ceea ce înseamnă că legiuitorul constituant i-a acordat o atenție și importanță specială în cadrul principiului general al securității juridice. Potrivit acestui principiu, o hotărâre judecătorească ce se bucură de autoritate de lucru judecat nu mai poate fi desființată decât prin căile extraordinare de atac pentru motive expres și limitativ enumerate (în prezent, recursul, contestația în anulare și revizuirea).26.Prin urmare, criteriul ce trebuie luat în seamă și care ține de esența art. 15 alin. (2) din Constituție raportat la aplicarea în timp a reglementărilor referitoare la căile de atac este data pronunțării hotărârii judecătorești. Astfel, în temeiul textului constituțional antereferit, legiuitorul poate supune hotărârea judecătorească unor căi de atac stabilite ca atare prin lege până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, drept care atât soluția Codului de procedură civilă din 1865 (art. 725 alin. 3 – „Hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate“), cât și a Codului de procedură civilă în vigoare (art. 27 – „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“) respectă aceste exigențe constituționale. În schimb, legiuitorului îi este interzis să supună hotărârile judecătorești unor noi căi de atac reglementate după pronunțarea acestora. Aceeași regulă se aplică atât căilor ordinare, cât și extraordinare de atac, ambele categorii de căi de atac urmând să își păstreze aceeași configurație juridică de la data stabilită drept reper de către legiuitor (a se vedea distincția realizată de noul și vechiul Cod de procedură civilă). Prin urmare, eliminarea unui motiv de revizuire sau adăugarea unui nou motiv de revizuire după pronunțarea hotărârii nu poate produce niciun efect, prin prisma aplicării legii în timp, cu privire la hotărârea judecătorească deja pronunțată.27.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.28.Pentru aceleași considerente în cauză nu pot fi reținute nici susținerile referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil sau a dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu referire la intervenția legiuitorului în sensul modificării normelor procedurale aplicabile unui proces în curs.29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului din București în Dosarul nr. 46.431/3/2007* al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și constată că prevederile art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x