DECIZIA nr. 191 din 28 mai 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 123 alin. (3) teza a doua, ale art. 124 alin. (3) teza a doua și ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal, excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată în Dosarul nr. 2.472/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.388D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, referitor la dispozițiile art. 124 alin. (3) teza a doua și ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal, întrucât acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția, având în vedere faptul că la data judecării infracțiunii concurente minorul nu era internat într-un centru educativ sau de detenție, ci se afla în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate. Invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 44 din 16 februarie 2016. În ceea ce privește dispozițiile art. 123 alin. (3) teza a doua din Codul penal, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că, potrivit prevederilor art. 115 alin. (2) din același cod, alegerea măsurii educative care urmează să fie luată față de minor se face, în condițiile art. 114, potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 74 din Codul penal. Or, în condițiile în care pentru săvârșirea unei infracțiuni instanța a apreciat ca fiind suficientă luarea unei anumite măsuri educative, înseamnă că pentru săvârșirea a două sau mai multe infracțiuni, concurente sau nu, regimul sancționator va fi mai aspru. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 26 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.472/211/2016, Judecătoria Cluj-Napoca – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 123 alin. (3) teza a doua, ale art. 124 alin. (3) teza a doua și ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată cu ocazia soluționării unei cauze penale, în condițiile în care inculpatul minor se afla în executarea măsurii educative a asistării zilnice pe o durată de 6 luni. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată, autoare a acesteia, susține, în esență, că dispozițiile art. 123 alin. (3) teza a doua, ale art. 124 alin. (3) teza a doua și ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal încalcă dreptul la un proces echitabil și egalitatea în drepturi, întrucât creează discriminare între două categorii de persoane aflate în aceeași situație juridică, și anume între minorii care au săvârșit infracțiuni concurente, după cum acestea au fost sau nu judecate împreună. În acest sens, instanța, autoare a excepției, menționează că a dispus repunerea cauzei pe rol, deoarece în cursul deliberărilor a constatat că inculpatul minor a comis o infracțiune concurentă, pentru care a fost dispusă măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, măsură aflată în curs de executare. Arată că, potrivit prevederilor art. 129 alin. (1) din Codul penal, în caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității se stabilește și se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 114, ținând seama de criteriile prevăzute în art. 74 din același cod. Susține că legiuitorul se contrazice, deoarece, pe de o parte, prevede că, dacă minorul a comis infracțiuni concurente, se dispune o singură sancțiune, iar, pe de altă parte, în cazul în care minorul – față de care s-a luat o măsură educativă neprivativă de libertate pe durata maximă prevăzută de lege – este judecat separat pentru o faptă concurentă, situația acestuia se înrăutățește. Astfel, în situația menționată, nefiind posibilă prelungirea măsurii educative luate inițial, instanța este obligată să înlocuiască măsura educativă neprivativă de libertate cu una mai severă, iar dacă o astfel de măsură nu există, așa cum este cazul în speță, instanța este forțată să înlocuiască măsura educativă neprivativă de libertate luată inițial cu o măsură educativă privativă de libertate. Consideră că nu se poate reține o culpă a minorului cu privire la momentul punerii în executare a măsurii educative luate inițial, măsură a cărei executare poate deveni concomitentă cu judecarea infracțiunii concurente. În acest caz, minorului nu îi sunt aplicabile – din motive independente de voința lui – dispozițiile art. 129 alin. (1) din Codul penal, ci acesta intră sub incidența prevederilor art. 123 alin. (3) teza a doua din același cod, care îi creează o situație mai grea. Prin urmare, minorul care se încadrează în această ipoteză suportă un regim sancționator mai aspru, din motive neimputabile lui, fiind discriminat în raport cu alți minori aflați în aceeași situație juridică – aceea a săvârșirii de infracțiuni concurente -, dacă infracțiunile sunt judecate împreună, iar nu separat. Pe de altă parte, instanța, autoare a excepției, subliniază că, potrivit prevederilor art. 40 din Codul penal, mecanismul stabilit de lege pentru infractorul major condamnat definitiv care este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă dă instanței posibilitatea să reevalueze toată situația și să aplice regulile de la concursul de infracțiuni. Totodată, instanța observă existența unei corespondențe între dispozițiile art. 123 alin. (3) teza a doua din Codul penal și cele ale art. 124 alin. (3) teza a doua și ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din același cod, având în vedere faptul că în toate aceste texte de lege se regăsește sintagma „este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior“. În fine, arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o justificare obiectivă și rezonabilă. Invocă, în acest sens, Deciziile nr. 107 din 1 noiembrie 1995, nr. 224 din 4 aprilie 2017 și nr. 368 din 30 mai 2017. … 6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 7.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată, astfel, că prevederile art. 129 din Codul penal stabilesc regula unicității măsurii educative aplicabile minorului care săvârșește mai multe fapte prevăzute de legea penală, însă această regulă implică luarea în considerare a numărului și a gravității faptelor comise, textul făcând trimitere la prevederile care stabilesc regimul general al măsurilor educative aplicabile minorilor, precum și la criteriile generale de individualizare a pedepsei. Apreciază că dispozițiile de lege criticate nu stabilesc regimuri diferite de sancționare pentru persoane aflate în aceeași situație juridică, ci reglementează modalitatea de contopire a măsurilor educative, atunci când una dintre infracțiuni este descoperită sau judecată ulterior, modalitate care nu exclude însă aplicarea criteriilor generale de individualizare – în funcție de gravitatea faptelor comise -, precum și a regulii unicității măsurii educative. … 8.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 123 alin. (3) teza a doua din Codul penal sunt neconstituționale, întrucât generează discriminări, fără a exista vreo motivare obiectivă și rezonabilă care să le justifice. Arată că textul de lege menționat creează discriminare între minorii care sunt judecați succesiv pentru fapte concurente și minorii care sunt judecați în cadrul aceluiași proces penal pentru fapte săvârșite în concurs, deoarece instanța are posibilitatea să analizeze în ansamblu activitatea infracțională a acestora din urmă și să stabilească o singură măsură educativă. Pe de o parte, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (1) din Codul penal, față de minorul care a săvârșit mai multe fapte concurente se stabilește și se ia o singură măsură educativă, iar, pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 123 alin. (3) teza a doua din același cod, dacă minorul este judecat separat pentru o infracțiune concurentă, situația acestuia se înrăutățește, fiind sancționată, în acest mod, un fel de „recidivă“ în ceea ce privește comportamentul antisocial al minorului. Arată că, potrivit jurisprudenței Curții referitoare la prevederile art. 16 din Constituție, violarea principiului egalității și nediscriminării apare atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. De asemenea, menționează că, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că diferența de tratament devine discriminatorie, în sensul prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 123 alin. (3) teza a doua, ale art. 124 alin. (3) teza a doua și ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal, care au următorul cuprins:– Art. 123 alin. (3) teza a doua:(3)Dacă minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate […] este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța dispune:a)prelungirea măsurii educative luate inițial, fără a putea depăși maximul prevăzut de lege pentru aceasta; … b)înlocuirea măsurii luate inițial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă; … c)înlocuirea măsurii luate inițial cu o măsură educativă privativă de libertate.“; …  … – Art. 124 alin. (3) teza a doua: „(3) Dacă în perioada internării minorul […] este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța poate menține măsura internării într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fără a depăși maximul prevăzut de lege, sau o poate înlocui cu măsura internării într-un centru de detenție.“; … – Art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua: „(3) Dacă în perioada internării minorul […] este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării, fără a depăși maximul prevăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite.“ …  … 12.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, instanța de judecată, autoare a excepției, invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, precum și ale art. 11 alin. (2) privind tratatele ratificate de Parlament, raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată – în ceea ce privește dispozițiile art. 123 alin. (3) teza a doua din Codul penal – că instanța de judecată, autoare a excepției, nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită completarea dispozițiilor de lege criticate, în sensul ca acestea să prevadă că, în cazul în care un minor față de care s-a luat o măsură educativă neprivativă de libertate pe durata maximă prevăzută de lege este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța poate menține măsura educativă neprivativă de libertate luată inițial. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13, și Decizia nr. 479 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2019, paragraful 15). Prin urmare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 123 alin. (3) teza a doua din Codul penal este inadmisibilă. … 14.Referitor la dispozițiile art. 124 alin. (3) teza a doua și ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal – care vizează regimul măsurilor educative privative de libertate -, Curtea observă că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, întrucât, în speță, inculpatul minor se afla în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“. Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea dispozițiilor de lege criticate în cauza dedusă judecății, cât și pertinența excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele impuse de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, condiția incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificată, în primul rând, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 329 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 14 septembrie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 462 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 25 septembrie 2017, paragraful 13, Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 13, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 18, Decizia nr. 339 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 28 august 2018, paragraful 18, Decizia nr. 407 din 20 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 4 noiembrie 2019, paragraful 13, Decizia nr. 533 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 27 noiembrie 2019, paragraful 15, și Decizia nr. 822 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 10 martie 2020, paragraful 15). Ținând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 124 alin. (3) teza a doua și ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal este inadmisibilă. … 15.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 123 alin. (3) teza a doua, ale art. 124 alin. (3) teza a doua și ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal, excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată în Dosarul nr. 2.472/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește