DECIZIA nr. 190 din 29 martie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de George-Cristinel Zaharia în Dosarul nr. 12.980/303/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 968D/2017. ... 2.->La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. ... 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. ... 
CURTEA,->>având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 8 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 12.980/303/2015, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, referitoare la durata termenului de formulare a plângerii contravenționale în situația în care comunicarea procesului-verbal de contravenție are loc prin afișare, conform art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Excepția a fost ridicată de George-Cristinel Zaharia, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți, într-o cauză având ca obiect o plângere contravențională. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, „deși termenul în care trebuie introdusă la instanță plângerea contravențională curge de la afișarea procesului-verbal de contravenție, instituirea unei perioade scurte de doar 15 zile generează situații în care petentul află de acuzația penală (în sensul definit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului) ce i se aduce, fie foarte aproape de momentul împlinirii termenului, fie chiar după împlinirea acestuia, fiindu-i imposibil să îl respecte“. Arată că „instituirea unui termen foarte scurt de introducere a plângerii contravenționale, care curge de la afișare, încalcă accesul la justiție și dreptul la apărare al celui sancționat, care este pus în situația de a-și vedea respinsă, ca tardivă, plângerea contravențională, deși el nu a putut să o formuleze în intervalul de 15 zile din motive inerente vieții zilnice a unei persoane“. … 6.Apreciază, de asemenea, că prin reglementarea criticată se încalcă prezumția de nevinovăție, din moment ce, după împlinirea termenului de 15 zile, persoana sancționată este considerată automat vinovată, fără ca o instanță de judecată să mai poată verifica temeinicia acuzației ce i se aduce, în condițiile în care art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 obligă să respingă cererea ca tardivă. Autorul excepției susține, totodată, că termenul prevăzut pentru formularea plângerii contravenționale este mai scurt decât termenul în care poate fi formulată calea de atac împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță. Astfel, plângerea contravențională poate fi formulată în doar 15 zile de la afișare, chiar dacă nu există garanția că acuzatul a luat efectiv cunoștință de actul sancționator, în vreme ce apelul poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate. Așa fiind, autorul excepției de neconstituționalitate consideră că ar fi fost corect ca acest termen (de 15 zile) să fie unul mai lung, pentru ipoteza în care comunicarea procesului-verbal de contravenție se realizează prin afișare, astfel încât să se poată considera că cel sancționat a luat efectiv cunoștință despre acuzația ce i se aduce. … 7.Opinia Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal este în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, având în vedere că dreptul de acces la instanță nu este unul absolut, legiuitorul putând impune anumite condiții și limitări pentru exercitarea acestui drept, astfel cum prevede art. 53 alin. (1) din Constituție. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare, exemplu fiind Decizia nr. 906 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, prin care Curtea a statuat, în esență, că „reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. Așa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluționarea unui eventual litigiu cu celeritate, în absența acestuia plângerea putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce privește raporturile juridice stabilite printr-un proces-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii prevăzute de lege.“ Totodată, în susținerea netemeiniciei excepției invocate, Guvernul face referire și la Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.  … 10.Avocatul Poporului reiterează punctul de vedere exprimat anterior și reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 1.333 din 22 octombrie 2009, nr. 659 din 30 aprilie 2009 și nr. 961 din 25 septembrie 2008, în sensul că prevederile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt constituționale. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.->Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. ... 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie prevederile art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, referitoare la durata termenului de formulare a plângerii contravenționale în situația în care comunicarea procesului-verbal de contravenție are loc prin afișare, conform art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Instanța de judecată, în dispozitivul încheierii de sesizare, a reținut însă ca obiect al excepției de neconstituționalitate, asupra cărora Curtea urmează astfel a se pronunța, numai prevederile art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.“ ... 14.->Referitor la prevederile art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, la care face trimitere autorul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit acestora, „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor“. ... 15.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 23 alin. (11) potrivit cărora, „până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată“, precum și celor ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului prin raportare la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ... 16.->Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens, fiind, spre exemplu, Decizia nr. 1.245 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 13 ianuarie 2012, Decizia nr. 840 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din data de 26 iulie 2011, Decizia nr. 277 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010 sau Decizia nr. 906 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007. ... 17.În jurisprudența sa în această materie, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, referitoare la termenul de 15 zile de la data înmânării sau a comunicării în care poate fi formulată plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, Curtea a constatat că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, este de competența exclusivă a legiuitorului de a stabili condițiile de exercitare a cererilor de chemare în judecată, inclusiv termenele procedurale. Astfel, Curtea a reținut că, în materie contravențională, legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unul anumit termen, neprocedându-se în acest fel cu intenția de a restrânge accesul liber la justiție, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale tuturor părților. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. Așa fiind, Curtea a stabilit că termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluționarea unui eventual litigiu cu celeritate, în absența acestuia plângerea putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce privește raporturile juridice stabilite printr-un proces-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii prevăzute de lege. Prin urmare, Curtea a constatat că termenul procedural instituit de textul de lege criticat reprezintă expresia aplicării dispozițiilor constituționale invocate, iar termenul criticat reprezintă un interval de timp rezonabil, ce nu duce la împiedicarea exercitării unor drepturi procesuale și la lipsa garanțiilor legale corespunzătoare. ... 18.->În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în repetate rânduri, spre exemplu în hotărârile din 21 februarie 1975, 18 februarie 1999, 10 mai 2001 și 23 martie 2010, pronunțate în cauzele Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 38, Waite și Kennedy împotriva Germanei, paragraful 59, Z și alții împotriva Marii Britanii, paragraful 93, și Cudak împotriva Lituaniei, paragraful 55, a statuat că dreptul de liber acces la justiție, asigurat potrivit dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu este un drept absolut, ci poate fi supus unor condiționări care sunt permise, întrucât, prin natura sa, acest drept necesită o reglementare din partea statului, care se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totodată, prin Hotărârea din 10 mai 2001 precitată, paragraful 93, aceeași instanță europeană a arătat că instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescripție și cele de decădere sau sancțiunile pentru nerespectarea acestora, nu sunt de natură a încălca art. 6 paragraful 1 din Convenție, acestea fiind restricții admise, atât timp cât nu aduc atingere dreptului de liber acces la o instanță, în substanța sa. ... 19.De asemenea, prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea a reținut că „legislația contravențională din România, similară celei germane, intră sub incidența prevederilor art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenindu-i instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale“.  ... 20.->Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, argumentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.  ... 21.Distinct de cele mai sus menționate, în ceea ce privește critica autorului excepției referitoare la împrejurarea că, prin instituirea unui termen foarte scurt de introducere a plângerii contravenționale, care curge de la afișare, respectiv cel de 15 zile, se încalcă accesul la justiție și dreptul la apărare al celui sancționat care este pus în situația de a-și vedea respinsă, ca tardivă, plângerea contravențională, „deși el nu a putut să o formuleze în intervalul de 15 zile, din motive inerente vieții zilnice a unei persoane“, Curtea precizează că, potrivit art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, „dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă, după caz“. Așa fiind, art. 186 din Codul de procedură civilă reglementează instituția de drept procesual a repunerii în termen, care constituie un beneficiu acordat de lege titularului unui drept procesual, care, din motive temeinic justificate, nu și-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ, de a-și îndeplini acest drept și ulterior, fără ca instanța să-l decadă din exercițiul său sau să aplice o altă sancțiune prevăzută de lege în caz de nerespectare a termenului. Potrivit acestor prevederi legale, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac, iar cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen. ... 22.->În fine, Curtea menționează că, prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea prevederilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 23 iulie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat că, deși în dreptul românesc contravenția a fost scoasă de sub incidența legii penale, întreaga procedură de sancționare și, ulterior, de contestare a procesului-verbal de contravenție trebuie să respecte garanțiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se învederează că, în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Anghel împotriva României, s-a remarcat faptul că „dreptul românesc nu califică drept «faptă penală» contravenția pentru care reclamantul a fost sancționat cu amendă, legiuitorul român alegând să scoată în afara legii penale unele fapte care, deși aduc atingere ordinii publice, au fost săvârșite în împrejurări care conduc la concluzia că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni. Curtea a considerat că, în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului și a naturii civile a legii care sancționează contravenția, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, deoarece dispoziția a cărei încălcare a fost imputată reclamantului avea un caracter general și nu se adresa unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetățenilor.“ ... 23.Contravenientului, precizează Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele deciziei precitate, „trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).“ Se invocă astfel Decizia Curții Constituționale nr. 1.254 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, prin care s-a subliniat că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, „constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate“. Astfel, „procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.“ ... 24.->Curtea observă că o problemă care s-a cerut a fi dezlegată prin promovarea acestui recurs în interesul legii a fost și aceea a stabilirii momentului comunicării procesului-verbal de contravenție, în ipoteza în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței sau a refuzat primirea acesteia. Acceptându-se caracterul subsidiar al modalităților tehnice de comunicare a procesului-verbal de contravenție, prin afișare, se ajunge la concluzia că dispozițiile legale analizate pun accent pe «primirea» efectivă a actului. Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că, în situația neprezentării contravenientului la oficiul poștal, după avizare, există un dubiu asupra luării la cunoștință a actului comunicat, astfel încât nu se poate afirma de plano că persoana avizată, prin atitudinea sa, încearcă să amâne la nesfârșit comunicarea procesului-verbal. Nu poate fi aplicat nici principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, deoarece nu poate fi cunoscut motivul neprezentării persoanei avizate la oficiul poștal. În această ipoteză, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că nu poate fi considerată ca fiind valabilă comunicarea, dacă persoana sancționată nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea actului. Simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art. 27 teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul. ... 25.Înalta Curte de Casație și Justiție a conchis astfel că, pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină „avizul de primire“, care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție. Urmează, așadar, ca (în această ipoteză, în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței) organul constatator să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, prin afișare, avându-se în vedere că returnarea plicului cu mențiunea „avizat“, „neavizat“, „expirat termen păstrare“ nu constituie momentul de la care începe să curgă termenul de formulare a plângerii contravenționale“. ... 26.->Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, ... 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii->
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de George-Cristinel Zaharia în Dosarul nr. 12.980/303/2015 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.->Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 martie 2018.->
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU->
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora->-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește