DECIZIA nr. 19 din 15 ianuarie 2019

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Baum – S.R.L. din Dumbrăveni, județul Sibiu, în Dosarul nr. 6.615/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.072D/2017. … 2.Dezbaterile au avut loc la data de 11 decembrie 2018, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru data de 15 ianuarie 2019, dată la care a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 15 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.615/2/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Baum – S.R.L. din Dumbrăveni, județul Sibiu, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată, în esență, că norma criticată este lipsită de previzibilitate, deoarece nu sunt definite în cuprinsul textului noțiunile de „venit“ și activitate „de natura pariurilor sportive“, noțiunea de „venit“ fiind interpretată într-o manieră diferită de organele fiscale, mediul de afaceri și instanța de judecată. Prevederile art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu respectă condițiile privind previzibilitatea, în contextul în care, pentru a ajunge la o concluzie, în orice sens ar fi aceasta, sunt necesare parcurgerea unei legislații secundare și coroborarea mai multor articole. … 5.Date fiind ambiguitatea și impredictibilitatea dispozițiilor legale criticate, norma este susceptibilă de numeroase interpretări diferite și contradictorii, chiar și în cadrul aceleiași categorii de subiecți de drept – respectiv operatori pe piața jocurilor de noroc. Astfel, rezultă că impozitul pe profit s-ar aplica doar anumitor operatori (de exemplu, operatorilor de pariuri, dar nu operatorilor de loterii), ceea ce constituie o încălcare a principiului tratamentului egal, întrucât doar o parte a jucătorilor de pe aceeași piață ar fi supuși acestui impozit. Se menționează Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 5 mai 1994, pronunțată în Cauza C-38/93 – Glawe/Finanzamt Hamburg-Barmbek-Uhlenhorst. … 6.Se mai arată că sunt încălcate prevederile art. 56 alin. (2) din Constituție, sarcina fiscală nefiind una proporțională, rezonabilă, echitabilă și neținând cont de capacitatea contributivă a contribuabililor. Reglementarea prin același articol a două categorii de contribuabili distincți, fără a menționa care sunt sumele de bani care intră în categoria de venit în cazul comercianților, precum este și cazul autoarei excepției de neconstituționalitate, permite organelor fiscale să interpreteze prevederile legale criticate fără a se ține cont de capacitatea contributivă a contribuabililor. … 7.Astfel, situația operatorilor economici care desfășoară activități de natura cazinourilor și pariurilor este diferită de cea a operatorilor economici care desfășoară activități de natura barurilor, cluburilor de noapte și a discotecilor, întrucât, în cazul primei categorii, o parte din încasări se returnează jucătorilor. … 8.Așadar, în fapt, în ceea ce privește jocurile de tip slot machines, sumele de bani ale jucătorilor sunt practic colectate în aparatele societăților în vederea returnării unei porțiuni din acestea către jucătorii câștigători. Porțiunea returnată este semnificativă – în medie de cel puțin 70% – și are loc în mod aleatoriu, dar cert, rata de returnare a sumelor fiind controlată de un soft sofisticat, omologat și verificat de autoritățile publice, fiind, astfel, în afara influenței societății. … 9.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se apreciază că textul criticat se referă la „veniturile înregistrate“. În acest context se consideră excesivă cerința de definire a fiecărui termen/fiecărei sintagme utilizat/utilizate în textul de lege, cu atât mai mult cu cât, conform art. 48 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, dacă în cuprinsul unui articol se utilizează un termen sau o expresie care are în contextul actului normativ un alt înțeles decât cel obișnuit, înțelesul specific al acesteia trebuie definit în cadrul unui alineat subsecvent. În acest sens se menționează considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 184 din 29 martie 2016. În ceea ce privește încălcarea principiului justei așezări a sarcinilor fiscale se menționează considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1.286 din 14 octombrie 2010. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul cuprins: „Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, și în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.“ … 15.Curtea observă că dispozițiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate. … 16.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii și în art. 56 alin. (2) privind justa așezare a sarcinilor fiscale. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că trebuie să analizeze, în esență, două chestiuni care reies din analiza criticilor de neconstituționalitate, și anume dacă este echitabilă impozitarea asupra veniturilor înregistrate, fără a deduce câștigurile jucătorilor și dacă sunt îndeajuns de clare noțiunile de venituri înregistrate și de pariuri sportive. … 18.În legătură cu prima chestiune, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat, prin Decizia nr. 540 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 10 februarie 2014, că principiul constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale implică un complex de condiții pe care legiuitorul este ținut să le respecte atunci când instituie anumite obligații fiscale în sarcina contribuabililor. Fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni. Prin urmare, așezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuși principiul egalității cetățenilor în fața legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situații identice, și să țină cont, în același timp, de capacitatea contributivă a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situația individuală și sarcinile sociale ale acestora. … 19.Prin Decizia nr. 77 din 2 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 24 aprilie 2012, Curtea a constatat că regula generală în materia impozitelor și taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia „Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“. De asemenea, potrivit art. 56 din Constituție, contribuția cetățenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, neputându-se reține, în consecință, că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane. … 20.Din aceste reglementări constituționale rezultă că stabilirea impozitelor și a taxelor datorate bugetului de stat intră în competența exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor și al taxelor și de a opta pentru acordarea unor exceptări sau scutiri de la aceste obligații în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncturale, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective. … 21.Raportat la cauza de față, Curtea reține că, autoarea excepției de neconstituționalitate se plânge de faptul că a fost impozitată cu o cotă de 5% din veniturile înregistrate fără a se deduce câștigurile jucătorilor de la mașinile automate de jocuri (slot machines). În acest sens invocă o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene care se referă la stabilirea bazei de impozitare pe cifra de afaceri. Însă, chestiunea care se punea în această speță era aceea a aplicării taxei pe valoare adăugată la o bază de impozitare care cuprindea și câștigurile jucătorilor. … 22.În domeniul exploatării jocurilor de noroc – monopol de stat – statul poate adopta condițiile pe care le consideră necesare tocmai pentru a salvgarda imperativul interesului public, precum și pentru a asigura un control eficient al acestei activități în scopul evitării comportamentelor care intră în sfera penalului. Astfel, impunerea în sarcina organizatorilor de jocuri de noroc caracteristice activității cazinourilor sau de tipul slotmachine a unui impozit pe veniturile înregistrate se circumscrie tocmai dreptului statului de a impune reguli de disciplină economică (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia Curții Constituționale nr. 973 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 25 ianuarie 2013). … 23.Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 205 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 6 iunie 2003, a reținut că domeniul jocurilor de noroc ridică serioase probleme pe planul ordinii și al moralei publice, ceea ce justifică adoptarea unor măsuri restrictive. … 24.Totodată, prin Decizia nr. 1.344 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea a luat în considerare și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în domeniul libertății de a presta servicii. Cu acel prilej, Curtea a reținut că jurisprudența europeană statuează, în esență, următoarele: în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de acțiune; obiectivul principal urmărit de reglementarea națională trebuie să fie lupta împotriva criminalității, mai precis protecția consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârșite de operatori; o legislație națională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependenței de jocurile de noroc și pentru a preveni frauda, este în principiu compatibilă cu dreptul Uniunii Europene; art. 46 alin. (1) din Tratatul F.U.E. permite restricții ale libertății de a presta servicii, justificate de motive de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică, cum ar fi obiectivele de protecție a consumatorilor, de prevenire a fraudei și a incitării cetățenilor la o cheltuială excesivă legată de joc, precum și de prevenire a tulburărilor ordinii sociale în general; statele membre sunt libere să stabilească, potrivit propriei scări de valori, obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc și, eventual, să definească cu precizie nivelul de protecție urmărit. De asemenea trebuie ca restricțiile pe care le impun să îndeplinească cerințele care reies din jurisprudența Curții, în special în ceea ce privește proporționalitatea lor. … 25.În lumina acestor considerente, Curtea, prin Decizia nr. 973 din 22 noiembrie 2012, a reținut că piața jocurilor de noroc este o piață restrictivă, dreptul de a organiza jocuri de noroc, precum și condițiile de exploatare a acestora constituind monopol de stat, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009. … 26.În materia jocurilor de noroc trebuie luată în considerare jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în domeniul libertății de a presta servicii, prevăzută de art. 49 din Tratatul C.E. [actualul art. 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene]. Astfel, prin Hotărârea din 3 iunie 2010, pronunțată în Cauza C-258/08, Ladbrokes Betting Gaming Ltd, Ladbrokes International Ltd împotriva Stichting de Nationale Sporttotalisator, Curtea de Justiție a Uniunii Europene și-a reconfirmat jurisprudența potrivit căreia, în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de acțiune. Totodată, Curtea a fixat criteriile pe care instanțele naționale trebuie să le aibă în vedere în contextul verificărilor privind aptitudinea reglementării naționale de a limita dependența de jocurile de noroc și de a preveni frauda în domeniu. Instanța europeană a decis că obiectivul principal urmărit de reglementarea națională trebuie să fie lupta împotriva criminalității, mai precis protecția consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârșite de operatori. Curtea a precizat că o legislație națională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependenței de jocurile de noroc și pentru a preveni frauda, este, în principiu, compatibilă cu dreptul european (a se vedea Decizia nr. 1.344 din 13 octombrie 2011 și Decizia nr. 405 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 8 noiembrie 2018, paragraful 26). … 27.Așadar, legiuitorul român a ales să impoziteze anumite categorii de jocuri de noroc potrivit art. 19 din Legea nr. 571/2003, însă, potrivit art. 18 din același cod, în cazul în care impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile înregistrate, se aplică un impozit de 5% aplicat la veniturile înregistrate. Cu alte cuvinte, cu titlu general, baza de impozitare a profitului o constituie diferența dintre veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare. În condițiile în care suma rezultată cu titlu de impozit este mai mică de 5% din veniturile înregistrate, se aplică automat un impozit de 5% pe veniturile înregistrate. Această măsură ține de politica fiscală a statului, care se asigură astfel că operatorii economici nu eludează plata sumelor de bani care i se cuvin acestuia. … 28.În acest context trebuie analizat dacă, în sensul legislației fiscale, expresia venituri înregistrate este sinonimă cu cea de încasări înregistrate. Susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate, atunci când invocă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, se bazează, în realitate, pe o presupusă necorelare a sensului celor două expresii. … 29.Potrivit pct. 11 referitor la art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004: „Intră sub incidența prevederilor art. 18 din Codul fiscal contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, încadrați potrivit dispozițiilor legale în vigoare; aceștia trebuie să organizeze și să conducă evidența contabilă pentru a se cunoaște veniturile și cheltuielile corespunzătoare acestor activități. La determinarea profitului aferent acestor activități se iau în calcul și cheltuielile de conducere și administrare și alte cheltuieli comune ale contribuabilului, proporțional cu veniturile obținute din aceste activități. În cazul în care impozitul pe profitul datorat este mai mic decât 5% din veniturile obținute din aceste activități, contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% din aceste venituri. Acesta se adaugă la valoarea impozitului pe profit aferent celorlalte activități, impozit calculat potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal. Veniturile, care se iau în calcul pentru aplicarea cotei de 5% sunt veniturile aferente activităților respective, înregistrate în conformitate cu reglementările contabile“. … 30.De asemenea, din aceste dispoziții rezultă că baza de impozitare la care se aplică procentul de 5% prevăzută de art. 18 din Legea nr. 571/2003 o reprezintă rulajul creditor al contului de venituri din activitatea de pariuri, fără a fi diminuat cu sumele reprezentând premiile acordate jucătorilor. … 31.În altă ordine, conform art. 68 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 30 iulie 2009, „prin încasări brute se înțelege suma totală înainte de deducerea premiilor și a altor cheltuieli“. Aceste dispoziții vizează și activitățile de tip slot machine, care, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 870/2009, se supun autorizării în condițiile acestei hotărâri. De asemenea, pentru activitatea în cauză, art. 68 menționat a prevăzut sintagma „deducerea premiilor și a altor cheltuieli“, recunoscând natura de cost a premiilor. … 32.Astfel, aceste dispoziții conduc la concluzia că referitor la activitatea de pariuri sportive pentru perioada verificată, legiuitorul a avut în vedere noțiunea de „încasări brute“ sinonimă celei de „venituri brute“, supuse cotei de 5%, prevăzută de art. 18 din Legea nr. 571/2003. … 33.În concluzie, impozitul pe venit de 5% se aplică asupra veniturilor totale realizate de autoarea excepției de neconstituționalitate din activitatea de pariuri sportive, fără ca acestea să fie diminuate prin acordarea premiilor sau a altor cheltuieli. … 34.În ceea ce privește invocarea art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, atât Curtea Constituțională, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat, de principiu, că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, și Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se rețin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). … 35.Curtea reține că noțiunea de venituri înregistrate este suficient de clară. O noțiune legală poate avea un conținut și înțeles autonom diferit de la o lege la alta, cu condiția ca legea care utilizează termenul respectiv să îl și definească [Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 17 iulie 2014, paragraful 31]. Prin urmare, dacă noțiunea nu are înțeles autonom înseamnă că se aplică înțelesul/semnificația sa din limbajul comun/curent/uzual, care trebuie aplicat prin corelare cu întreg ansamblul legislativ aplicabil cauzei. De aceea, nu se poate aduce în discuție o obligație absurdă impusă legiuitorului să definească prin lege practic fiecare noțiune folosită în definirea altei noțiuni. Revine competenței instanțelor judecătorești de a interpreta legea în mod corespunzător, prin apelarea la metodele de interpretare (a se vedea și Decizia nr. 417 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 27 iunie 2018). … 36.În ceea ce privește critica autoarei excepției de neconstituționalitate potrivit căreia este tratată la fel cu alte societăți aflate într-o situație diferită și, prin urmare, tratamentul fiscal ar fi injust, aceasta este neîntemeiată. Societatea respectivă (care desfășoară activități de natura cazinourilor și pariurilor) se află, de fapt, într-o situație diferită de cea a operatorilor economici care desfășoară activități de natura barurilor, cluburilor de noapte și a discotecilor, prin simplul fapt al mecanismului încasării banilor și al distribuției câștigurilor. Statul se asigură că se plătește impozit și în ceea ce privește partea de câștig distribuită jucătorilor. … 37.În aceste condiții, Curtea constată că nu sunt încălcate prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii și în art. 56 alin. (2) privind justa așezare a sarcinilor fiscale. … 38.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Baum – S.R.L. din Dumbrăveni, județul Sibiu, în Dosarul nr. 6.615/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește