DECIZIA nr. 188 din 6 aprilie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 651 teza a doua din Codul civil, excepție ridicată de Emilia-Ana Băleanu în Dosarul nr. 16.226/325/2016 al Tribunalului Timiș – Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 233D/2019.  … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, având în vedere că nu s-a demonstrat care este legătura cu soluționarea cauzei, câtă vreme, în concret, rezultă că autoarea excepției de neconstituționalitate nu a declarat apel în cauză. În subsidiar, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate reprezintă o aplicare a principiului accesorium sequitur principale, fiind în acord cu prevederile constituționale și convenționale invocate în motivarea criticii.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia civilă nr. 1.441/A din 1 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 16.226/325/2016, Tribunalul Timiș – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 651 teza a doua din Codul civil, excepție ridicată de Emilia-Ana Băleanu într-o cauză având ca obiect anularea unui contract de donație prin care a fost înstrăinată o cotă de teren aferentă unui apartament dintr-o construcție-condominiu. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 651 teza a doua din Codul civil, potrivit cărora înstrăinarea sau ipotecarea cotei-părți din dreptul de proprietate asupra părților comune nu se va putea face decât odată cu dreptul asupra spațiului care constituie bunul principal, sunt neconstituționale în măsura în care sunt aplicabile și parcelei de teren pe care se situează o construcție-condominiu, iar parcela de teren este proprietatea tabulară a altor persoane decât proprietarii apartamentelor. … 6.Se invocă Hotărârea din 22 mai 2018, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Zelenchuk și Tsytsyura împotriva Ucrainei, prin care o interdicție de înstrăinare în privința terenurilor agricole în legătură cu care autoarea excepției de neconstituționalitate susține că ar prezenta deficiențe similare cu interdicția de înstrăinare criticată în cauza de față a fost declarată incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sub aspectul principiului proporționalității. … 7.Se consideră că ar fi relevantă Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în care se precizează că „este nepermisă interpretarea prin «extensiune» propusă de autorul sesizării, în sensul că noțiunea de «apartament» ar trebui să cuprindă și terenul aferent, dată fiind unitatea de ansamblu locativ a imobilului compus din teren și construcție“ (paragraful 31) și că „există situații în care dreptul de proprietate asupra construcției poate coexista cu un alt fel de drept asupra terenului (de exemplu, de folosință pe durata existenței construcției, de concesiune)“ (paragraful 33).  … 8.Se susține că instituirea unei interdicții de înstrăinare și grevare în privința cotei de teren, în sensul că aceasta poate fi înstrăinată sau grevată numai odată cu apartamentul, în condițiile în care apartamentul și cota de teren aferentă sunt deținute în proprietate de către persoane diferite, aduce atingere înseși esenței dreptului de proprietate al proprietarului terenului, fiind echivalentă cu o anihilare totală și permanentă a atributului dispoziției. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 651 teza a doua din Codul civil, care au următorul cuprins: „Cota-parte din dreptul de proprietate asupra părților comune are caracter accesoriu în raport cu dreptul de proprietate asupra spațiului din clădire care constituie bunul principal; înstrăinarea sau ipotecarea cotei-părți nu se va putea face decât odată cu dreptul asupra spațiului care constituie bunul principal.“ … 13.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție – Dreptul de proprietate privată și celor ale art. 1 – Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat face parte din secțiunea dedicată, în cadrul Codului civil, reglementării regimului juridic al coproprietății asupra părților comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente. Astfel, art. 648 alin. (1) din Codul civil statuează că sunt obiectul unui drept de coproprietate forțată părțile din clădire care, fiind destinate întrebuințării spațiilor cu destinație de locuință sau cu altă destinație într-o clădire sau într-un ansamblu rezidențial având proprietari diferiți, nu pot fi folosite decât în comun. Potrivit art. 648 alin. (2) din Codul civil, aceste părți comune reprezintă bunuri accesorii în raport cu spațiile locative, care constituie bunurile principale. Cota-parte (ideală și abstractă) ce revine fiecărui proprietar din părțile comune ale condominiului se stabilește proporțional cu suprafața utilă a fiecărui spațiu locativ raportat la totalul suprafeței utile a spațiilor locative din clădire (art. 652 din Codul civil). … 15.În acest cadru normativ fixat prin dispozițiile legale menționate, prevederile art. 651 din Codul civil, criticate în cauza de față, instituie în mod similar o relație de accesorialitate în ceea ce privește cota-parte din dreptul de proprietate asupra părților comune în raport cu dreptul de proprietate asupra spațiului din clădire care constituie bunul principal, consacrând regula pe care o contestă autoarea excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia înstrăinarea sau ipotecarea cotei-părți nu se poate face decât odată cu dreptul asupra spațiului care constituie bunul principal. … 16.În jurisprudența sa, analizând problematica limitelor stabilite prin lege cu privire la dreptul de proprietate în cazul bunurilor aflate în coproprietate forțată și perpetuă (condominium pro indiviso) în blocurile de locuințe cu mai multe locuințe (art. 69 alin. 1 din Legea locuinței nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, respectiv art. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2001 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001), Curtea a statuat că limitele aduse prin lege dreptului de proprietate, în speță asupra părților destinate folosirii în comun de către toți proprietarii dintr-o clădire cu mai multe locuințe, se justifică din perspectivă constituțională prin asigurarea posibilității efective de administrare, folosire, întreținere și exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuințe din acel imobil (Decizia nr. 455 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 20 octombrie 2005). … 17.De asemenea, examinând în același registru tematic constituționalitatea prevederilor art. 3 lit. c) pct. 1, 2 și 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari) la Legea locuinței nr. 114/1996, conform cărora „Prin proprietate comună se înțelege toate părțile dintr-o clădire aflată în proprietate, care nu sunt apartamente și care sunt destinate folosirii în comun de către toți proprietarii din acea clădire. Proprietatea comună este indivizibilă și este deținută de proprietarii apartamentelor individuale, conform cotelor calculate“, Curtea a reținut că protecția proprietății private, garantată prin art. 1 pct. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune dreptul statului de a reglementa folosința bunurilor, conform interesului general, potrivit art. 1 pct. 2 din același act internațional. Ca atare, Curtea a constatat că limitarea dreptului de proprietate se datorează necesității ca statul să reglementeze folosința bunurilor aflate în coproprietate forțată și perpetuă, conform interesului general (Decizia nr. 67 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 20 martie 2006). … 18.Curtea Constituțională apreciază că invocarea în cauza de față a Hotărârii din 22 mai 2018, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Zelenchuk și Tsytsyura împotriva Ucrainei, este lipsită de relevanță, neputându-se constitui într-un argument în sprijinul ideii nesocotirii dreptului de proprietate privată, întrucât ipoteza analizată de instanța europeană este fundamental diferită de cea din cauza de față. Cu acel prilej, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut în vedere situația generată de desființarea fostelor gospodării colective sovietice și ferme de stat, în urma căreia membrii acestora au primit titluri de proprietate asupra terenurilor sub formă de cote din întregul teren al unei anumite ferme, cote care au fost ulterior convertite în parcele fizice de pământ (definite pe teren), fiind emise certificate de proprietate cu privire la anumite parcele de teren. Problema analizată de instanța europeană a vizat interdicția legală instituită cu caracter temporar în anul 2001, dar care a fost prelungită de mai multe ori, fiind valabilă până și la momentul pronunțării hotărârii (2018) cu privire la orice formă de înstrăinare a acelor terenuri agricole (cu excepția moștenirilor, a tranzacțiilor de schimb și a exproprierii pentru uz public). Curtea Europeană a apreciat că interdicția urmărea evitarea sărăcirii populației rurale, a concentrării excesive de pământ în mâinile unor persoane bogate sau ale unor puteri ostile și a schimbării destinației acestor terenuri. Instanța europeană a apreciat însă că autoritățile naționale nu au justificat de ce au considerat că interdicția absolută de vânzare a terenurilor constituie singura măsură adecvată pentru realizarea scopurilor sociale și economice urmărite, observând că așa-numitul „moratoriu asupra pământurilor“ a devenit, de facto, nelimitat, lipsind orice certitudine cu privire la încheierea sa. Așadar, hotărârea pronunțată de Curtea de la Strasbourg nu are incidență în cauza de față. … 19.Curtea Constituțională consideră că nu este pertinentă în cadrul motivării prezentei critici de neconstituționalitate nici Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile privind interpretarea și aplicarea unor dispoziții din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 24 februarie 2017, întrucât nu vizează cota-parte aflată în proprietatea comună forțată a tuturor proprietarilor dintr-un condominiu, ci dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor cumpărate în temeiul Legii. nr. 112/1995, odată cu acestea, de la stat sau, după caz, de la unitatea administrativ-teritorială în proprietatea căruia/căreia fusese anterior anului 1989 trecut imobilul cu destinația de locuințe. … 20.În concluzie, Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale și convenționale care garantează dreptul de proprietate privată, întrucât regula instituită de acesta, potrivit căreia înstrăinarea sau ipotecarea cotei-părți nu se va putea face decât odată cu dreptul asupra spațiului care constituie bunul principal, este o consecință logică a raportului de dependență existent între bunul accesoriu față de bunul principal, reflectat și de adagiul accesorium sequitur principale. … 21.Curtea observă că este de competența exclusivă a instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului evaluarea situației particulare la care se referă autoarea excepției, care susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale dacă sunt aplicabile și parcelei de teren pe care se situează o construcție-condominiu, iar parcela de teren este proprietatea tabulară a altor persoane decât proprietarii apartamentelor. În acest cadru, instanța decide în ce măsură o astfel de ipoteză, în care proprietatea asupra bunului principal și asupra bunului accesoriu este scindată între două sau mai multe persoane, se înscrie în prevederile legale care reglementează regimul juridic al coproprietății forțate, ce caracterizează bunurile aflate în utilizarea comună a tuturor proprietarilor din condominii. … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Emilia-Ana Băleanu în Dosarul nr. 16.226/325/2016 al Tribunalului Timiș – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 651 teza a doua din Codul civil sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Timiș – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește