DECIZIA nr. 188 din 31 martie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 134^2 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Electro Consult – S.R.L. din Oradea, prin administrator judiciar Crist Vest Audit S.P.R.L. din Oradea, în Dosarul nr. 3.814/2/2012* al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.157D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus o cerere prin care solicită soluționarea acesteia în lipsă. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât prin critica formulată se solicită completarea normelor legale, aspect ce excedează competențelor instanței de contencios constituțional.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 11 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.814/2/2012*, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 134^2 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Electro Consult – S.R.L. din Oradea, prin administrator judiciar Crist Vest Audit S.P.R.L. din Oradea, întro cauză având ca obiect soluționarea recursurilor formulate în contextul unor litigii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 571/2003. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 134^2 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003 sunt contrare art. 1 alin. (5), art. 44 alin. (1) și art. 45 din Constituție, în măsura în care lit. a) reglementează situația de excepție a exigibilității taxei pentru livrări de bunuri și prestări de servicii de la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator, fără a specifica dacă instituie și obligația achitării/încasării efective a avansului, iar lit. b) reglementează exigibilitatea taxei de la data încasării avansului, pentru plățile efectuate în avans înainte de a interveni faptul generator. În acest context se arată că, pe parcursul procesual al speței, atât în primul ciclu procesual, cât și în cel de-al doilea, instanțele competente să soluționeze cauza au interpretat textul criticat eludând normele metodologice de aplicare a acestui articol, răstălmăcind textul legal și opinând că exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine în momentul încasării efective a avansului, și nu în momentul emiterii facturii de avans, art. 134^2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 trebuind interpretat ca referindu-se doar la facturile pentru prețul întreg, și nu la facturile de avans. Instanța învestită cu rejudecarea fondului a reținut că raționamentul autoarei excepției de neconstituționalitate este eronat și că și-a întemeiat argumentele exclusiv pe interpretarea logico-gramaticală a excepției de la lit. a), făcând abstracție de excepția de la lit. b), acestea trebuind interpretate sistematic, deși excepția de la lit. a), aplicabilă, de altfel, în cauza dedusă judecății, este distinctă de cea de la lit. b) și nu prevede obligativitatea încasării efective a avansului. Prin urmare, modul de reglementare a celor două excepții și, în special, precizările incomplete din cuprinsul textului de lege criticat generează confuzie cu privire la aplicabilitatea uneia sau a alteia dintre aceste excepții. Astfel, instanțele de judecată au reținut că lit. a) nu se aplică decât facturilor pentru preț întreg, iar lit. b), pentru facturile de avans, interpretări care substituie lacunele unor reglementări legale și care sunt prejudiciabile pentru contribuabili, generând obligații fiscale excesive și blocând/limitând, totodată, accesul acestora la diversitatea raporturilor comerciale cu partenerii contractuali. Lipsa de claritate a textului de lege, precum și interpretările proprii ale instanțelor judecătorești, în absența unor dispoziții legale clare și previzibile, au determinat pronunțarea unor soluții în defavoarea contribuabilului, în speță fiind stabilite obligații fiscale suplimentare și într-un cuantum considerabil.  … 7.Așadar, lipsa unei mențiuni exprese în textul de lege sau în legislația secundară cu privire la obligativitatea încasării/achitării efective a avansului încalcă cerințele accesibilității, preciziei și previzibilității, cerințe prevăzute în materie fiscală și de art. 137 și 139 din Constituție, precum și de art. 1 și următoarele din Codul fiscal, deoarece raportat la modul de definire a termenilor utilizați se determină obligațiile fiscale ale contribuabilului, cu efect direct asupra patrimoniului și proprietății acestuia. Or, chiar dacă în aparență normele metodologice (art. 16 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal) lămuresc ipoteza textului de lege criticat și statuează că ipoteza cuprinsă la lit. a) „include și situația în care sunt emise facturi pentru avansuri înainte de încasarea acestora“, instanțele judecătorești rețin ca o condiție obligatorie încasarea efectivă a avansului pentru a fi incidente dispozițiile art. 134^2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 și nu țin seama că încasarea/achitarea efectivă a avansului este o condiție a art. 134^2 alin. (2) lit. b) din același cod. Art. 134^2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 nu menționează nimic despre obligativitatea încasării avansului și, prin urmare, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Cu alte cuvinte, generalitatea formulării unui text legal conduce la generalitatea aplicării lui, fără a se introduce distincții pe care textul respectiv nu le conține. În final, se apreciază că este fără putință de tăgadă că excepțiile instituite prin art. 134^2 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003 sunt distincte. În contextul criticilor de neconstituționalitate se menționează jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia normelor constituționale invocate în susținerea acesteia. … 8.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. De altfel, apreciază că în privința pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 1 alin. (5), ale art. 44 alin. (1) și ale art. 45 din Constituție, motivele invocate în susținerea excepției vizează de fapt aspecte de interpretare și aplicare în concret a dispozițiilor art. 134^2 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, chestiuni care urmează a fi verificate, sub aspectul legalității, de instanța de contencios administrativ prin raportare la ansamblul prevederilor legale care au incidență în materie. … 9.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 134^2 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul cuprins: (2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei intervine:a)la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator; … b)la data la care se încasează avansul, pentru plățile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. Avansurile reprezintă plata parțială sau integrală a contravalorii bunurilor și serviciilor, efectuată înainte de data livrării ori prestării acestora;. …  … 13.Dispozițiile art. 134^2 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 la care fac referire prevederile criticate au următorul cuprins: „(1) Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.“ … 14.Dispozițiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate astfel cum au fost în vigoare și au produs efecte juridice în litigiul dedus judecății. … 15.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) – Principiul legalității, art. 44 alin. (1) – Dreptul de proprietate privată și art. 45 – Libertatea economică. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate fac parte din titlul VI – Taxa pe valoarea adăugată, capitolul VI – Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată“, în virtutea cărora „faptul generator“ desemnează împrejurarea prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei, „exigibilitatea taxei“ este data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată, iar „exigibilitatea plății taxei“ reprezintă data la care o persoană are obligația de a plăti taxa la bugetul statului, conform prevederilor legale, dată care determină și momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei (art. 134 din Legea nr. 571/2003). De asemenea, art. 134^2 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 stabilește, ca regulă generală, că exigibilitatea taxei pentru livrări de bunuri și prestări de servicii intervine la data la care are loc faptul generator, iar, prin excepție de la această regulă, exigibilitatea taxei intervine: la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator; la data la care se încasează avansul, pentru plățile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator; avansurile reprezintă plata parțială sau integrală a contravalorii bunurilor și serviciilor, efectuată înainte de data livrării ori prestării acestora [art. 134^2 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003]. Prin urmare, având în vedere conținutul normativ al prevederilor legale antereferite, Curtea reține că acestea au aplicabilitate în funcție de momentul în care intervine faptul generator pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, de data și de ipotezele în care are loc exigibilitatea taxei pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, astfel cum sunt prevăzute de lege. … 17.În acest context, din analiza criticii formulate Curtea observă că nemulțumirea autoarei excepției de neconstituționalitate pornește de la modul de interpretare și aplicare a normelor criticate de instanțele judecătorești, care nu ar fi ținut seama de normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 134^2 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar pentru restabilirea ordinii legale și pentru a se evita diferite interpretări pe care le poate primi textul criticat, este necesară completarea acestuia cu anumite precizări. … 18.Față de această împrejurare, Curtea constată că o asemenea solicitare ce privește o omisiune legislativă nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare, conform art. 61 alin. (1) din Constituție. … 19.În ceea ce privește interpretarea și aplicarea legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Or, în speța de față este vorba despre aplicarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal – în ceea ce privește faptul generator și exigibilitatea taxei pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, raportat la momentul, data, ipotezele, regulile și excepțiile prevăzute de lege în care acestea au loc și pot interveni, iar, în virtutea rolului constituțional, instanțele judecătorești sunt cele care au competența de a stabili anumite chestiuni de fapt aplicabile speței în funcție de situația concretă în care se află destinatarii normelor, de contextul legislativ aplicabil, de probatoriul administrat și de principiile care stau la baza materiei fiscale.  … 20.Prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, context în care Înalta Curte de Casație și Justiție poate da o interpretare legii pentru a putea fi aplicată unitar de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale. În consecință, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. … 21.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 134^2 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Electro Consult – S.R.L. din Oradea, prin administrator judiciar Crist Vest Audit S.P.R.L. din Oradea, în Dosarul nr. 3.814/2/2012* al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește