DECIZIA nr. 187 din 29 martie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (17) și art. 82 lit. d) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Anghel Laurențiu Dumitru în Dosarul nr. 16.216/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 371D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 372D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (17) și art. 82 lit. d) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de același autor în Dosarul nr. 16.916/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu – Secția penală. … 4.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. … 6.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor. … 7.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 372D/2017 la Dosarul nr. 371D/2017, care a fost primul înregistrat.  … 8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 lit. d) din Legea nr. 254/2013, deoarece nu a fost motivată, și, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (17) din aceeași lege, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:9.Prin încheierile din 13 decembrie 2016, pronunțate în dosarele nr. 16.216/236/2016 și nr. 16.916/236/2016, Judecătoria Giurgiu – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (17) și art. 82 lit. d) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.  … 10.Excepția a fost ridicată de Anghel Laurențiu Dumitru în dosarele de mai sus, având ca obiect soluționarea unor contestații formulate împotriva hotărârilor judecătorului de supraveghere a privării de libertate. … 11.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că este nemulțumit de nerespectarea drepturilor sale de către administrația penitenciarului, susținând că toaleta este amplasată la 1 metru de pernă, nu există apă pentru igienă, sunt insecte, nu are un spațiu pentru depozitat haine și nici mobilier pe care să mănânce. Totodată, solicită reevaluarea normei de hrană și verificarea cantității de fier, vitamine, calciu, magneziu necesare pentru o persoană adultă.  … 12.În notele scrise formulate autorul excepției contestă că nu este constituțional ca prezența și apărarea la judecarea contestației să nu fie obligatorii, în condițiile în care penitenciarele sunt pline de deținuți fără știință de carte ale căror șanse la apărare sunt nule.  … 13.Judecătoria Giurgiu – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens face trimitere la Decizia nr. 598 din 21 octombrie 2014 și Decizia nr. 368 din 14 mai 2015, prin care Curtea Constituțională a statuat că persoana condamnată și administrația penitenciarelor beneficiază de aceleași drepturi procesuale. Totodată, Legea fundamentală garantează dreptul la apărare, nu și pe cel la asistență juridică obligatorie, iar stabilirea cazurilor în care asistența juridică este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului care, conform art. 126 din Constituție, are deplină libertate de a reglementa. De asemenea, persoana condamnată nu este împiedicată să își angajeze un avocat pentru aspectele care țin de faza executării pedepsei, beneficiind astfel de dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție. S-a mai arătat că persoana condamnată are dreptul de a se adresa unei instanțe de judecată, după ce plângerea sa a fost examinată de judecătorul delegat, putând depune memorii și concluzii scrise, astfel încât, în aceste condiții, nu poate fi reținută pretinsa încălcare prin textul criticat a prevederilor art. 21 din Constituție referitor la accesul liber la justiție. … 14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 15.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (16) și (17) din Legea nr. 254/2013 este neîntemeiată. În acest sens face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 513 din 7 iulie 2015,Decizia nr. 368 din 14 mai 2015 și Decizia nr. 598 din 21 octombrie 2014.  … 16.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, prevederile art. 39 alin. (17) din Legea nr. 254/2013 vizează faza executării pedepsei, care este cea de-a treia fază a procesului penal, reglementând cu privire la asistența juridică în procedura de soluționare a plângerii formulate împotriva deciziei de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Așa fiind, aspectul criticat de autorul excepției, respectiv lipsa asistenței juridice obligatorii pe parcursul procedurii anterior arătate, excedează procedurii penale speciale, ce reglementează numai faza urmăririi penale și a judecății, situația juridică a condamnatului nefiind identică cu cea a suspectului sau a inculpatului. … 17.Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 lit. d) din Legea nr. 254/2013, Avocatul Poporului arată că nu poate fi reținută, întrucât înțelesul acestora este clar, interzicând persoanelor condamnate în penitenciar introducerea, producerea, deținerea, comercializarea sau consumul de stupefiante, băuturi alcoolice, substanțe toxice sau medicamente. Prin urmare, persoanele condamnate pot să prevadă într-o măsură rezonabilă consecințele care ar putea rezulta din săvârșirea faptei. … 18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 20.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 39 alin. (17) și art. 82 lit. d) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul conținut: – Art. 39 alin. (17): „Asistența juridică nu este obligatorie. În cazul în care procurorul și reprezentantul administrației penitenciarului participă la judecată, aceștia pun concluzii.“;  … – Art. 82 lit. d):Persoanelor condamnate le sunt interzise: […]d)introducerea în penitenciar, producerea, deținerea, comercializarea sau consumul de stupefiante, băuturi alcoolice ori de substanțe toxice sau ingerarea de medicamente fără prescripție medicală, de natură să creeze tulburări de comportament. …  …  … 21.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 24 – Dreptul la apărare.  … 22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 39 alin. (17) din Legea nr. 254/2013 au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 535 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 13 august 2015, paragraful 18, Curtea a statuat că prevederile art. 39 și cele ale art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal se circumscriu celei de-a patra faze a procesului penal, și anume fazei de executare. Art. 39 din lege reglementează atât cu privire la stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, la plângerea depusă de persoana condamnată la judecătorul de supraveghere a privării de libertate împotriva deciziei comisiei pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, cât și cu privire la contestația formulată de persoana condamnată sau de administrația penitenciarului, pe rolul judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, împotriva încheierii prin care judecătorul de supraveghere a privării de libertate a soluționat plângerea. … 23.Prin urmare, cadrul general prevăzut de art. 39 din Legea nr. 254/2013 reglementează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existența vinovăției în materie penală, astfel încât Curtea a reținut că aceasta nu este supusă regulilor de procedură care guvernează faza de judecată a procesului penal, având în vedere că situația juridică a persoanei condamnate nu este identică cu cea a inculpatului. Într-un sens similar s-a pronunțat Curtea în jurisprudența sa referitoare la Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, abrogată prin Legea nr. 254/2013, de exemplu, prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, și prin Decizia nr. 486 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 24 ianuarie 2014.  … 24.Așa fiind, Curtea a constatat că, în considerarea diferenței mai sus arătate, legiuitorul poate reglementa, în materia executării pedepselor, o procedură specială de soluționare a căilor de atac referitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, stabilite prin Legea nr. 254/2013, procedură care să nu mai implice în mod necesar prezența persoanei condamnate, fără ca în acest mod să fie încălcate dispozițiile constituționale privind dreptul la un proces echitabil. … 25.De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudența sa, că garanțiile consacrate în materie penală de prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – egalitatea de arme, dreptul la apărare, contradictorialitatea – nu sunt aplicabile procedurilor privind executarea pedepselor. În acest sens sunt, de exemplu, Hotărârea din 7 mai 1990, pronunțată în Decizia din 7 mai 1990 – Aldrian împotriva Austriei, Cererea nr. 16.236/90, Decizia din 22 februarie 1995 – A.B. împotriva Elveției, Cererea nr. 20.872/92, Decizia din 13 mai 2003 – Montcornet de Caumont împotriva Franței, Cererea nr. 59.290/00, Decizia din 23 septembrie 2004 – Pilla împotriva Italiei, Cererea nr. 64.088/00, Decizia din 27 iunie 2006 – Szabo împotriva Suediei, Cererea nr. 28.578/03, și Decizia din 23 octombrie 2012 – Ciok împotriva Poloniei, Cererea nr. 498/10, paragraful 33. … 26.Totodată, Curtea a mai reținut că, în procedura de soluționare a plângerii împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 254/2013, potrivit art. 56 alin. (3) din lege, persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate, alin. (4) al aceluiași articol stabilind că, în cazul în care persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana în cauză, audiere care va avea loc prin videoconferință, sau poate solicita ascultarea acesteia de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la noul loc de deținere, care înaintează declarația luată. Totodată, în procedura de soluționare a contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, pronunțată în soluționarea plângerii, persoana condamnată are posibilitatea de a-și formula apărările prin intermediul memoriilor și concluziilor scrise, în temeiul art. 39 alin. (15) din lege, indiferent dacă este adusă sau nu la judecată. … 27.De asemenea, prin Decizia nr. 326 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 2 august 2017, paragraful 19, Curtea Constituțională, în ce privește dispozițiile art. 39 alin. (17) din Legea nr. 254/2013, potrivit cărora asistența juridică nu este obligatorie în procedura de soluționare a contestației, a făcut trimitere la Decizia nr. 368 din 14 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 8 iulie 2015, și Decizia nr. 598 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2015, și a reamintit cele statuate în jurisprudența sa anterioară, respectiv faptul că dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistență juridică obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind reglementat de legiuitor, care stabilește și cazurile în care consideră că este necesar. Așadar, Legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu și pe cel la asistență juridică obligatorie. Curtea a reținut, prin aceeași jurisprudență, că stabilirea cazurilor în care asistența juridică este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care, conform art. 126 din Constituție, are deplină libertate de a reglementa (în acest sens sunt Decizia nr. 1.202 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 19 octombrie 2009, și Decizia nr. 365 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005). Curtea a arătat, totodată, că împrejurarea că o persoană este privată de libertate, ca urmare a unei condamnări definitive, nu este de natură a atrage aplicabilitatea dispozițiilor legale referitoare la asistența juridică obligatorie (a se vedea Decizia nr. 486 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 24 ianuarie 2014). … 28.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 29.În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 lit. d) din Legea nr. 254/2013, Curtea constată că aceasta, în dezacord cu exigențele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările ulterioare, nu a fost motivată. Așa fiind, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție (a se vedea Decizia nr. 1.603 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 26 ianuarie 2011). În consecință, Curtea urmează a respinge, ca inadmisibilă, prezenta excepție de neconstituționalitate. … 30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 lit. d) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Anghel Laurențiu Dumitru în dosarele nr. 16.216/236/2016 și nr. 16.916/236/2016 ale Judecătoriei Giurgiu – Secția penală. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în aceleași dosare ale aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 39 alin. (17) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 martie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește