DECIZIA nr. 184 din 26 mai 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1173 din 4 decembrie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 504
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 504
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 504
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 504
ART. 7REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 9REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 10REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 504
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 3
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 504
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 488
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 415 16/06/2016
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 159 24/03/2016
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 483 23/06/2015
ART. 23REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 26REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 504
ART. 27REFERIRE LALEGE 310 17/12/2018
ART. 27REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 27REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 28REFERIRE LALEGE 310 17/12/2018
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 29REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 3
ART. 29REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 646 17/10/2017
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 212 04/04/2017
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 608 22/09/2016
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 415 16/06/2016
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 159 24/03/2016
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 7 14/01/2016
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 483 23/06/2015
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 240 16/04/2019
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 160 24/03/2016
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 1122 23/09/2010
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 704 05/11/2019
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 304 07/05/2019
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 790 03/12/2019
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 495 17/09/2019
ART. 34REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 185 16/03/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 476 08/07/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Atilla – judecător
Cosmin-Marian Văduva – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (2) și ale art. 504 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristinel Puiu Poede în Dosarul nr. 998/45/2017 al Curții de Apel Iași – Secția litigii de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 628D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. 3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 647D/2018, nr. 978D/2018 și nr. 1.008D/2018, având ca obiect excepții de neconstituționalitate parțial identice, excepții ridicate de Rozica Argeșanu în Dosarul nr. 7.418/109/2017 al Tribunalului Argeș – Secția civilă, de Marius Andrei Volintiru în Dosarul nr. 1.372/54/2017 al Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal și de către Asociația Arhiviștilor și Prietenii Arhivelor Ovidius Constanța în Dosarul nr. 4.135/118/2017 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă.4.La apelul nominal se constată lipsa tuturor părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită. 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 647D/2018, nr. 978D/2018 și nr. 1.008D/2018 la Dosarul nr. 628D/2018, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că există precedent constituțional și solicită menținerea jurisprudenței Curții întrucât nu există motive pentru schimbarea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Decizia civilă nr. 135 din 5 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 998/45/2017, Curtea de Apel Iași – Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (2) și ale art. 504 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristinel Puiu Poede, contestator într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva unei decizii judecătorești prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o contestație în anulare formulată împotriva unei decizii judecătorești definitive pronunțate în faza procesuală a apelului. Obiectul acestui din urmă litigiu constă în acordarea de indemnizații prevăzute de Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004. 8.Prin Încheierea din 24 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 7.418/109/2017, Tribunalul Argeș – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Rozica Argeșanu, contestatoare într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva unei decizii judecătorești prin care a fost soluționat un litigiu având ca obiect contestație la executare.9.Prin Încheierea din 23 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.372/54/2017, Curtea de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 1-4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marius Andrei Volintiru, contestator într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva unor decizii judecătorești prin care au fost respinse o cerere de revizuire, o cerere de lămurire și completare a unei decizii și, respectiv, de completare a dispozitivului.10.Prin Decizia civilă nr. 913 din 5 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.135/118/2017, Tribunalul Constanța – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația Arhiviștilor și Prietenii Arhivelor Ovidius Constanța, contestatară într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva unei decizii judecătorești prin care a fost soluționat un litigiu având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.11.În motivarea excepției de neconstituționalitate ridicate în Dosarul nr. 628D/2018, autorul susține că dispozițiile art. 503 alin. (3) și ale art. 504 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt contrare art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție, precum și art. 3 și 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, judecătorul național are obligația să asigure efectul deplin al dreptului comunitar, fiind în acest sens invocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Dreptul de a îndrepta omisiunea instanței de a cerceta motivele nu trebuie să fie limitat la cercetarea motivelor de recurs, ci trebuie extins și la cercetarea motivelor de apel. În caz contrar, se ajunge la încălcarea principiului egalității armelor. În plus, autorul mai arată că dispozițiile criticate contravin art. 6 din Convenție și din perspectiva dreptului pe care părțile îl au în ceea ce privește motivarea hotărârii judecătorești. Este invocată jurisprudența Curții Europene, potrivit căreia „principiul securității juridice nu este absolut“ și prin care se recomandă redeschiderea unor procese atunci când această măsură este cea mai potrivită cale de remediere a situației în care procedurile derulate în fața instanțelor nu au respectat cerințele art. 6 din Convenție. 12.De asemenea dispozițiile art. 504 alin. (3) din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, deoarece și hotărârile prin care sunt soluționate contestații în anulare trebuie să poată să fie atacate întocmai ca și cele pronunțate în apel.13.În Dosarul nr. 647D/2018 se arată că și în calea de atac a apelului, nu doar în cea a recursului, este posibilă omiterea unui motiv determinant. Argumentul reținut în jurisprudența Curții Constituționale potrivit căruia motivul contestației în anulare speciale – omisiunea cercetării unui motiv de casare – privește exclusiv hotărârile instanțelor de recurs, cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, este valabil în măsura în care hotărârea susceptibilă de recurs se încadrează în cazurile prevăzute de alin. (2) al art. 488 din Codul de procedură civilă. Numai în aceste situații se poate vorbi despre aplicarea principiului exceptio est strictisimae interpretationis în interpretarea art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Or, în cazul hotărârilor supuse apelului, dar nerecurabile, prin omiterea cercetării a cel puțin unuia dintre motivele de apel determinante în adoptarea unei soluții se creează o inechitate de tratament, câtă vreme justițiabilul căruia nu-i este deschisă calea apelului și a recursului nu are garanția analizării tuturor motivelor de nelegalitate a hotărârii împotriva căreia a declarat apel într-o altă cale de atac judiciară, fie ea și extraordinară.14.Se mai arată în motivarea excepției că includerea în enumerarea de la alineatul (3) al art. 503 din Codul de procedură civilă și a pct. 3 al alineatului (2) din aceeași normă va face posibilă înlăturarea arbitrariului în activitatea judecătorilor chemați să îndrepte hotărâri în cadrul controlului judiciar în care pronunță o decizie definitivă ce nu mai poate fi supusă niciunui control. În plus, această soluție este necesară deoarece, din identitate de rațiune, trebuie să fie aplicat același tratament, pe de o parte, sentințelor supuse apelului și recursului și, pe de altă parte, sentințelor supuse doar apelului. 15.În concluzie, în opinia contestatoarei, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ceea ce impune constatarea neconstituționalității art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în măsura în care contestația în anulare are ca obiect decizii pronunțate în apelul declarat împotriva hotărârilor supuse numai apelului și nu au fost cercetate motive determinante în soluționarea acestuia.16.În Dosarul nr. 978D/2018 se arată că limitarea obiectului contestației în anulare la hotărâri definitive, pronunțate în apel sau recurs, este neconstituțională, deoarece exclude toate celelalte hotărâri definitive, unele dintre acestea dobândind acest caracter potrivit unor dispoziții legale speciale. Dispozițiile criticate au ca efect încurajarea judecătorilor care pronunță hotărâri definitive, altele decât cele pronunțate în faza procesuală a recursului, să încalce dispozițiile legale, întrucât nu pot fi atacate cu contestație în anulare. În plus, imposibilitatea de a remedia pe calea contestației în anulare încălcări ale legii este de natură să încalce un principiu fundamental al procesului civil, cel al aflării adevărului. 17.În Dosarul nr. 1.008D/2018 se arată că, în urma intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, de principiu, o instanță de apel care pronunță o hotărâre definitivă nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs este oricum datoare să verifice (inter alia) modalitatea de aplicare a legii de către instanța de fond. Dacă se interzice exercitarea contestației în anulare pentru necercetarea apelului în tot sau în parte, va trebui să fie admisă și consecința (inacceptabilă) că instanța de apel nu are nicio obligație legală să îl cerceteze în tot sau în parte (în sensul de a respinge motivat toate motivele de apel sau o parte dintre acestea). Această obligație este esențială în situația în care apelantul stabilește prin motivele de apel limitele devoluțiunii, în particular atunci când printre motivele de apel se află și motive referitoare la aplicarea legii de către prima instanță. Ar însemna să se admită că verificarea încălcării sau a aplicării greșite a normelor de drept material este o obligație legală doar pentru o instanță de recurs. Se ajunge astfel la discriminarea celor care nu vor avea „acces la o hotărâre judecătorească ce întrunește exigențele de legalitate și calitate“, întrucât nu beneficiază de dreptul de a formula contestație în anulare. O hotărâre pronunțată în condițiile inexistenței posibilității de a o corecta pe calea contestației în anulare nu mai respectă principiul constituțional și convențional al dreptului la un proces echitabil, care presupune și dreptul de a avea acces la o cale de atac efectivă și dreptul de a cunoaște motivele pentru care instanța de apel respinge apelul sau îl admite doar în parte. 18.Curtea de Apel Iași – Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția este neîntemeiată.19.Tribunalul Argeș – Secția civilă apreciază că excepția este neîntemeiată.20.Curtea de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată.21.Tribunalul Constanța – Secția I civilă apreciază că excepția este neîntemeiată.22.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. 23.Avocatul Poporului, în Dosarul Curții nr. 647D/2018, apreciază că dispozițiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale. Face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv deciziile nr. 483 din 23 iunie 2015, nr. 159 din 24 martie 2016 și nr. 415 din 16 iunie 2016, potrivit căreia o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate ar transforma calea extraordinară de atac a contestației în anulare specială într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanța care va soluționa contestația în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotărârea instanței care a judecat fondul.24.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:25.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.26.Obiectul excepției de neconstituționalitate din dosarele Curții nr. 628D/2018 și nr. 978D/2018 îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 503 alin. (2) și art. 504 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate din cele două cauze, Curtea reține că nu sunt criticate dispozițiile art. 503 alin. (2), ci ale art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, ținând seama și de motivarea excepției din celelalte două dosare conexate în prezenta cauză, respectiv dosarele nr. 647D/2018 și nr. 1.008D/2018, Curtea reține ca obiect al acesteia dispozițiile art. 503 alin. (3) și art. 504 alin. (3) din Codul de procedură civilă care au următorul cuprins:– Art. 503 alin. (3): „Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.“– Art. 504 alin. (3): „O hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestația în anulare nu mai poate fi atacată de aceeași parte cu o nouă contestație în anulare, chiar dacă se invocă alte motive.“– Art. 503 alin. (2) din același act normativ prevede următoarele: „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.“27.În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, dispozițiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018, având în prezent următorul cuprins: „(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.“28.Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea va analiza dispozițiile legale criticate în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018. 29.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) referitoare la separația puterilor în stat și claritatea legii, ale art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 referitor la liberul acces la justiție, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac și ale art. 148 alin. (2) privind raportul dintre dreptul Uniunii Europene și dreptul intern, precum și ale art. 3 privind interzicerea torturii, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 referitor la dreptul la un remediu efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 30.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat în numeroase rânduri asupra criticii potrivit căreia este neconstituțională soluția excluderii posibilității de a se formula contestație în anulare împotriva hotărârilor instanțelor de apel care, respingând sau admițând în parte apelul, au omis să cerceteze vreunul dintre motivele de apel invocate în termen de către apelant (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 483 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, nr. 7 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 23 februarie 2016, nr. 159 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 8 iunie 2016, nr. 415 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 2 septembrie 2016, nr. 608 din 22 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.048 din 27 decembrie 2016, nr. 212 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2017, și nr. 646 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 22 ianuarie 2018).31.Astfel, Curtea a reținut că „apelul este o cale de atac ordinară și devolutivă – prin care se rejudecă în fond cauza – spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configurația actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt și de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabilește în mod expres motivele pentru exercitarea apelului și, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum și pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac“. Ca atare, „lipsa posibilității de a exercita contestația în anulare pentru omisiunea instanței de apel de a cerceta «un motiv de casare» este o consecință firească a caracterului ordinar și devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalității în fața legii și accesului liber la justiție“. Curtea a mai observat că „o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate ar transforma calea extraordinară de atac a contestației în anulare speciale într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanța care va soluționa contestația în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotărârea instanței care a judecat fondul“.32.Curtea reține, în plus, că autorii excepției de neconstituționalitate nu țin seama de faptul că accesul la justiție, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură (a se vedea deciziile nr. 240 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 1 iulie 2019, paragraful 18, nr. 1.122 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 4 noiembrie 2010, sau Decizia nr. 160 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 9 iunie 2016, paragraful 21). Tocmai o astfel de regulă specială de procedură este și cea criticată de către autorii excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia doar omisiunea instanței de recurs de a cerceta un motiv de casare poate fi atacată printr-o contestație în anulare, nu și omisiunea instanței de apel de a cerceta un motiv de apel. Constituția nu îi interzice legiuitorului să țină seama de diferențele dintre calea de atac a recursului și calea de atac a apelului atunci când reglementează regimul în care poate fi formulată calea de atac extraordinară a contestației în anulare.33.De asemenea, Curtea reamintește că legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situații diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiție. A fortiori, a statuat Curtea, o atare concluzie se impune atunci când în discuție este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiție, are caracter de excepție și poate fi valorificată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilității și securității raporturilor juridice (a se vedea în acest sens deciziile nr. 704 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 24 februarie 2020, paragraful 26, și nr. 304 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 31 iulie 2019, paragraful 37).34.Ulterior sesizării Curții cu prezenta excepție de neconstituționalitate, Parlamentul a modificat dispozițiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă în sensul dorit de autorii excepției de neconstituționalitate. Astfel, în prezent, enumerarea de la art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă include și pct. 3 al art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Acest fapt, în sine, nu reprezintă un temei care să ridice problema unei eventuale modificări a jurisprudenței constante a Curții, anterior evocate. Această jurisprudență nu poate fi înțeleasă decât în sensul că soluția legislativă constatată ca fiind constituțională se situează în marja de apreciere de care legiuitorul primar se bucură în reglementarea contestației în anulare, cale extraordinară de atac, în particular a hotărârilor împotriva cărora poate fi exercitată, precum și a motivelor pentru care poate fi formulată (a se vedea în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 790 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 12 martie 2020, și nr. 495 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea, I, nr. 889 din 4 noiembrie 2019). 35.Având în vedere că până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestea jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. 36.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristinel Puiu Poede în Dosarul nr. 998/45/2017 al Curții de Apel Iași – Secția litigii de muncă și asigurări sociale, de Rozica Argeșanu în Dosarul nr. 7.418/109/2017 al Tribunalului Argeș – Secția civilă, de Marius Andrei Volintiru în Dosarul nr. 1.372/54/2017 al Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal și de către Asociația Arhiviștilor și Prietenii Arhivelor Ovidius Constanța în Dosarul nr. 4.135/118/2017 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă și constată că prevederile art. 503 alin. (3) și ale art. 504 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Iași – Secția litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Argeș – Secția civilă, Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Constanța – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x