DECIZIA nr. 184 din 21 martie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Mircea Samoil în Dosarul nr. 19.653/245/2015 al Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 591 D/2016.  … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se susține că, la momentul luării măsurii asigurătorii, temeiul legal al acesteia a fost cel al existenței unei suspiciuni cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, luarea măsurii constituind o garanție pentru celelalte părți ale procesului penal că vor putea obține plata eventualelor prejudicii ce le-au fost produse prin săvârșirea infracțiunii, în situația constatării lor de către instanța civilă. În caz contrar, măsura asigurătorie încetează la 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii civile.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 20 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 19.653/245/2015, Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Mircea Samoil într-o cauză având ca obiect soluționarea apelurilor declarate împotriva unei sentințe penale de condamnare a autorului excepției pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută la art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că menținerea măsurii asigurătorii, conform dispozițiilor art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală, în condițiile achitării inculpatului, creează discriminare între acesta și orice alți cetățeni, în condițiile în care există o hotărâre judecătorească definitivă, conform căreia persoana în cauză nu este vinovată de săvârșirea unei infracțiuni. Se arată, de asemenea, că măsura asigurătorie criticată lipsește persoana achitată de dreptul de a folosi și de a dispune de bunurile sale, aspect ce contravine dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate.  … 6.Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că dispozițiile art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală trebuie coroborate cu cele ale art. 25 alin. (5) din același cod, conform cărora în cazul achitării inculpatului, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă. Se face trimitere la considerentele Deciziei nr. 690 din 20 octombrie 2015 și se susține că achitarea inculpatului, conform art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală, nu exclude impunerea de către instanța civilă, în sarcina persoanei achitate, a unei obligații de reparare a prejudiciului produs prin săvârșirea faptelor. Pentru acest motiv, menținerea măsurii asigurătorii, potrivit textului criticat, are ca scop garantarea intereselor părții civile, până la soluționarea pretențiilor acesteia de către instanța civilă sau până la decăderea sa din dreptul de a promova acțiunea în fața instanței civile, potrivit art. 397 alin. (5) teza a doua din Codul de procedură penală. Așa fiind, se arată că textul criticat nu creează discriminare între persoanele achitate și ceilalți cetățeni, care pot dispune în mod liber de bunurile pe care le dețin în patrimoniu, întrucât aceste două categorii de persoane se află în situații juridice diferite. Totodată, se susține că textul criticat nu încalcă prevederile art. 44 din Constituție, deoarece dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor limitări, cu respectarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, condiții care sunt îndeplinite de textul criticat.  … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că nu se poate face analogie între diferitele temeiuri ale achitării și nu se poate susține că reglementarea diferită a situației măsurilor asigurătorii în funcție de aceste temeiuri ar putea constitui o discriminare. Se susține, totodată, că prevederile art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală instituie o limitare a exercitării dreptului de proprietate privată, limitare care însă nu afectează substanța acestui drept și care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 53 din Legea fundamentală. Se arată că măsura criticată este justificată de necesitatea garantării intereselor procesuale ale părților civile, care, conform celei de-a doua teze a textului criticat, își pot valorifica aceste interese în fața unei instanțe civile. Se face trimitere la prevederile art. 28 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, conform cărora instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite. … 9.Avocatul Poporului opinează că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că textul criticat instituie garanțiile necesare reparării, pe calea unei acțiuni promovate la o instanță civilă, a prejudiciului provocat părții civile, prin săvârșirea faptelor. Se susține că limitarea reglementată prin dispozițiile art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală nu aduce atingere substanței dreptului de proprietate privată prevăzut la art. 44 din Constituție și că aceasta nu este discriminatorie, întrucât se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice. Se face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 107 din 13 iunie 2000 și nr. 690 din 20 octombrie 2015. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „În cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii“. … 13.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 44 cu privire la dreptul de proprietate, precum și dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la interzicerea discriminării. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală trebuie coroborate cu prevederile art. 25 alin. (5) din același cod, conform cărora, în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e)-f) – cu excepția prescripției, lit. i) și lit. j) din Codul de procedură penală, în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, dar și cu dispozițiile art. 27 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit cărora persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acțiune la instanța civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, probele administrate în cursul procesului penal putând fi folosite în fața instanței civile. … 15.Astfel, în ipoteza invocată de autorul excepției, cea a nesoluționării acțiunii civile de către instanța penală, ca urmare a achitării inculpatului, conform dispozițiilor art. 396 alin. (6) coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, au dreptul să introducă în fața instanței civile o acțiune în repararea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii sau a faptei prevăzute de legea penală. … 16.La rândul lor, măsurile asigurătorii reprezintă măsuri procesual penale cu caracter real și temporar, ce au ca scop indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile aflate în proprietatea suspectului, a inculpatului sau a părții responsabile civilmente, în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, a executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare, ori în vederea asigurării despăgubirilor civile, indisponibilizare ce se realizează prin instituirea unui sechestru asupra unor bunuri din categoriile anterior enumerate. Măsurile asigurătorii au rolul de a preveni distrugerea sau înstrăinarea bunurilor care ar putea fi folosite pentru realizarea scopurilor reparatorii mai sus enumerate.  … 17.Așa fiind, menținerea măsurilor asigurătorii după încetarea procesului penal, ca urmare a achitării inculpatului, conform dispozițiilor art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală și ale art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din același cod, pentru o perioadă de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii definitive de achitare, timp în care persoana vătămată sau succesorii ei pot introduce acțiunea civilă în fața instanței civile, are ca scop asigurarea valorilor patrimoniale necesare acoperirii eventualelor despăgubiri acordate de instanța civilă, în urma soluționării acțiunii civile demarate în fața acestei instanțe, conform dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Codul de procedură penală, astfel încât aceasta să nu fie lipsită de eficiență.  … 18.Prin urmare, instituirea măsurii sechestrului asupra bunurilor inculpatului și menținerea acestei măsuri ulterior achitării acestuia, pentru o perioadă de 30 de zile, în ipoteza prevăzută la art. 397 alin. (5) teza a doua din Codul de procedură penală, sau până la soluționarea acțiunii civile de către instanța civilă, în ipoteza formulării de către persoana vătămată sau de către succesorii săi a unei acțiuni civile, potrivit art. 27 alin. (2) din Codul de procedură penală, este de natură a limita exercitarea dreptului de proprietate privată asupra bunurilor care fac obiectul măsurilor asigurătorii, limitare ce respectă însă dispozițiile art. 53 din Constituție. Astfel, aceasta este prevăzută prin lege, în speță, prin Codul de procedură penală, are un scop legitim, constând în apărarea drepturilor persoanei vătămate prin săvârșirea unei fapte producătoare de prejudicii sau a succesorilor ei, fiind, totodată, o măsură necesară într-o societate democratică, impusă de nevoia asigurării posibilității executării hotărârilor civile pronunțate în cauzele ce au ca obiect soluționarea unor acțiuni promovate conform art. 27 alin. (2) din Codul de procedură penală. De asemenea, dispozițiile textului criticat se aplică în mod nediscriminatoriu, pentru o perioadă limitată de timp și nu sunt de natură a afecta substanța dreptului de proprietate privată ce are ca obiect bunurile supuse sechestrului.  … 19.În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin prevederile art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală, a dispozițiilor art. 16 din Constituție și ale art. 14 din Convenție, prin crearea unei discriminări între persoanele achitate, conform art. 396 alin. (6) și ale art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, și cele achitate pe baza altor temeiuri legale prevăzute în cuprinsul Codului de procedură penală, discriminare generată de menținerea, în cazul celor dintâi, a măsurilor asigurătorii, dispuse în cadrul procesului penal, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de achitare, Curtea constată că această critică de neconstituționalitate nu poate fi reținută, întrucât cele două categorii de persoane invocate de autorul excepției se află în situații juridice diferite, din perspectiva săvârșirii unor fapte generatoare de prejudicii, motiv pentru care nu se impune reglementarea, în privința lor, a unui regim juridic identic cu privire la exercitarea dreptului de proprietate privată asupra bunurilor pe care le dețin în patrimoniu. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa, în repetate rânduri, că principiul nediscriminării presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, motiv pentru care el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 din Convenție, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, și Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit) și, totodată, orice omisiune a statelor de a trata diferit, tot în lipsa unor justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011). … 20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Mircea Samoil în Dosarul nr. 19.653/245/2015 al Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește