DECIZIA nr. 183 din 21 martie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 512 din 3 iulie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 4REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 5REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ART. 6REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 7REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 7REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 7REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 7REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 10REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 289
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 4 21/01/2008
ART. 10REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006
ART. 10REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 10REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991
ART. 11REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 259 05/05/2016
ART. 16REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 259 05/05/2016
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Ioan Poenar în Dosarul nr. 893/97/2012 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 587D/2016. 2.La apelul nominal răspunde autorul excepției, prezent personal. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, statul român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, a depus note scrise, prin care solicită respingerea excepției, ca neîntemeiată.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care arată că excepția este admisibilă, îndeplinind condițiile prevăzute la art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Pe fond, se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii și ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei, precum și dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la legalitatea pedepsei. Se susține, în acest sens, că legislația în vigoare definește documentele contabile în maniere foarte diferite, fiecare act normativ incident în acest domeniu incluzând în categoria anterior menționată o diversitate mare de documente ce trebuie întocmite în activitatea economică. Se susține că, pentru acest motiv, nici organele judiciare, nici justițiabilii nu pot stabili cu precizie sensul sintagmei criticate, cu consecința imposibilității destinatarilor legii de a-și adapta conduita la cerințele acesteia. Se arată că toate aceste aspecte sunt de natură a contraveni principiului legalității incriminării și a pedepsei. Se face, totodată, trimitere la dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, despre care se arată că, deși nu au valoare constituțională, trebuie respectate sub aspectul asigurării clarității, preciziei și previzibilității sintagmei criticate.5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se susține că textul criticat este clar, precis și previzibil și că nu se poate aprecia că, pentru o persoană care desfășoară o activitate economică, nu sunt previzibile actele contabile a căror evidență trebuie să o păstreze sau în care trebuie să opereze anumite înregistrări. Se arată că sintagma „documente contabile“ este definită în art. 2 lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Se mai susține că, întrucât documentele contabile sunt elaborate de profesioniști, aceștia cunosc că au o obligație de diligență, care presupune, printre altele, că, în situația în care nu cunosc conținutul unei norme juridice, trebuie să apeleze la persoane care, tot cu titlu profesional, le pot oferi clarificările necesare. Se solicită menținerea jurisprudenței Curții în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 14 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 893/97/2012, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Ioan Poenar într-o cauză având ca obiect soluționarea apelurilor declarate împotriva unei sentințe penale de condamnare a autorului excepției, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută la art. 9 alin. (1) lit.b) din Legea nr. 241/2005.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că sintagma „în actele contabile ori în alte documente legale“ este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, conținutul acesteia neputând fi determinat cu exactitate. Se arată că, în sfera sintagmei criticate, ar putea intra un număr foarte mare de acte la care fac trimitere Legea contabilității nr. 82/1991, Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, precum și un număr mare de norme metodologice, ordine și anexe emise de diferite instituții cu atribuții în domeniul analizat. Se susține că, în consecință, prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 nu permit persoanelor care desfășoară activități financiare să își adapteze conduita și să prevadă consecințele juridice ale faptelor pe care le săvârșesc. Se arată că, pentru aceste motive, conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, reglementată prin textul criticat, nu poate fi determinat, aspect ce contravine principiului legalității incriminării și a pedepsei, prevăzut la art. 23 alin. (12) din Constituție și art. 7 paragraful 1 din Convenție. 8.Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că folosirea de către legiuitor a sintagmelor „acte contabile“ și „alte documente legale“ nu este una alternativă, în condițiile în care cele două noțiuni constituie obiectul material al infracțiunii, iar formularele speciale din domeniul financiar-contabil impun contribuabililor obligații punctuale în ceea ce privește înregistrarea operațiunilor economice realizate și a veniturilor obținute. Se conchide că textul criticat conține o normă de drept penal substanțial clară, precisă și previzibilă, care nu contravine dispozițiilor constituționale și convenționale invocate de autorul excepției.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Guvernul opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, în scopul asigurării previzibilității legii penale, legiuitorul a definit la art. 2 din Legea nr. 241/2005 noțiunea de „documente legale“, respectiv documentele prevăzute în Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal, Legea contabilității nr. 82/1991 și în reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora. De asemenea, dispozițiile art. 2 din Legea contabilității nr. 82/1991 prevăd înregistrarea cronologică, în contabilitate, a informațiilor financiare, prelucrarea, publicarea și păstrarea acestora, atât pentru nevoile interne ale operatorilor economici, cât și în relațiile cu investitori prezenți și potențiali, creditorii financiari, clienți, instituții publice etc. Având în vedere aceste dispoziții legale, se susține că sintagmele criticate de autorul excepției conțin noțiuni generice, definite legal, care au în vedere inclusiv actele prevăzute a fi întocmite de Legea contabilității nr. 82/1991, fiind evident, astfel, că documentele contabile fac parte din sfera documentelor legale. Mai mult, se susține că, în aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează infracțiunea de evaziune fiscală, trebuie avute în vedere cele reținute prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4 din 21 ianuarie 2008, prin care s-a statuat că fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, nefiind incidente dispozițiile art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991, raportat la art. 289 din Codul penal, aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală. 11.Avocatul Poporului opinează că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că acestea dau expresie dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (12) coroborate cu cele ale art. 73 alin. (3) lit. h), care reglementează competența legiuitorului de a stabili infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora, cu respectarea exigențelor art. 1 alin. (5) din Constituție. Se susține că, potrivit acestora din urmă, normele juridice nu trebuie interpretate izolat, ci prin raportare la întreg ansamblul normativ din care fac parte. În acest sens, se susține că noțiunile de „acte contabile“ și „alte documente contabile“ se regăsesc definite atât în Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cât și în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, punând astfel în acord dispozițiile legale criticate cu normele juridice din materia contabilității și fiscalității.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins:(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: […]b)omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;“.15.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii și ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei, precum și dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la legalitatea pedepsei.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, instanța de contencios constituțional pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 259 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 17 august 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.17.Prin Decizia nr. 259 din 5 mai 2016, paragrafele 17 și 18, Curtea a reținut, cu valoare de principiu, că dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție impun garanția reglementării prin lege a incriminării faptelor și stabilirea sancțiunii corespunzătoare și, în mod implicit, obligația în sarcina legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerințele de calitate a acestora, care se circumscriu principiului legalității prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție. Având în vedere jurisprudența proprie și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la condițiile pe care o lege trebuie să le îndeplinească pentru a fi conformă Constituției și Convenției, Curtea a statuat că o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Totodată, Curtea, având în vedere principiul generalității legilor, a constatat că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și că o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii.18.Prin aceeași decizie, paragraful 21, în ceea ce privește sintagma „în actele contabile ori în alte documente legale“, Curtea a observat că formulările speciale ce se regăsesc în materia contabilității și fiscalității impun contribuabililor obligații punctuale în ceea ce privește înregistrarea operațiunilor comerciale și a veniturilor obținute. Curtea a reținut că, de principiu, contribuabilul este obligat să își înregistreze toate aceste operațiuni în evidențele sale contabile, iar unele dintre acestea și în alte documente legale. De exemplu, vânzările, ca de altfel și cumpărările, se înregistrează atât în contabilitatea societății în ordine cronologică, potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 18 iunie 2008, cât și în decontul taxei pe valoare adăugată, document special pentru stabilirea, calcularea și virarea sumelor datorate de contribuabil bugetului de stat și invers. Totodată, aceste operațiuni se înregistrează și în jurnalul de vânzări și în jurnalul de cumpărări. Astfel, omisiunea evidențierii operațiunilor comerciale poate consta fie în neîntocmirea documentelor justificative pentru venitul realizat, fie în neînscrierea documentelor justificative întocmite în celelalte documente contabile sau în alte documente legale, fie înregistrarea unor venituri mai mici decât cele realizate în realitate. Necalcularea, neînregistrarea și neraportarea acestor operațiuni determină, în final, pagube la bugetul de stat prin nefacturarea veniturilor încasate și neplata obligațiilor fiscale aferente acestora.19.Având în vedere aceste aspecte, Curtea a reținut că dispozițiile criticate sunt clar definite de lege, întrunind condițiile de claritate, precizie și previzibilitate circumscrise principiului legalității prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, indivizii putându-și da seama din conținutul dispozițiilor legale incidente care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea penală a acestora.20.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența analizată, atât considerentele, cât și soluția din cuprinsul deciziei anterior menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Poenar în Dosarul nr. 893/97/2012 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală și constată că dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x