DECIZIA nr. 182 din 26 mai 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 806 din 2 septembrie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 32 27/06/2012 ART. 34
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 32 27/06/2012 ART. 195
ActulREFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 34
ActulREFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 195
ActulREFERIRE LALEGE 297 28/06/2004
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 34
ART. 1REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 195
ART. 1REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004
ART. 4REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 152 06/05/2020
ART. 5REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 34
ART. 6REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 34
ART. 10REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 34
ART. 10REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 195
ART. 10REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004
ART. 11REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 34
ART. 11REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 195
ART. 12REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012
ART. 12REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 195
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 15REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 34
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 34
ART. 16REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 195
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LALEGE 10 08/01/2015
ART. 20REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 34
ART. 20REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 195
ART. 20REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE 113 23/04/2013
ART. 23REFERIRE LAOUG 93 18/12/2012
ART. 23REFERIRE LAOUG 93 18/12/2012 ART. 2
ART. 23REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012
ART. 24REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012
ART. 25REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 34
ART. 26REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 195
ART. 26REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 34
ART. 27REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 195
ART. 28REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012
ART. 28REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 36
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 213 09/05/2013
ART. 29REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 29REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 34
ART. 30REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 195
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 31REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 195
ART. 31REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 198
ART. 32REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 199
ART. 33REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 96
ART. 33REFERIRE LALEGE 297 28/06/2004 ART. 2
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 213 09/05/2013
ART. 35REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 34
ART. 35REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012 ART. 195
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 162 08/02/2011
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 362 25/03/2010
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 37REFERIRE LAOUG 32 27/06/2012
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) lit. a) coroborate cu cele ale art. 195 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, excepție ridicată de reclamanții Radu Viorel Buzea, Horia Ion Gustă, Florentina Lavi și Daniela Maria Vasile în Dosarul nr. 1.721/2/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 393D/2018.2.La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Bianca Chiurtu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, precum și, personal, domnul Horia Ion Gustă. Lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la dosar au fost depuse note de ședință din partea Societății Civile de Avocatură Popovici Nițu Stoica Asociații, în calitate de reprezentantă convențională a autorilor excepției de neconstituționalitate, prin care se solicită constatarea neconstituționalității reglementării criticate.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, și susține că prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5),art. 21 alin. (3) și art. 45.5.În esență, arată că, în fapt, reclamanții au fost sancționați contravențional pentru mai multe fapte în baza prevederilor art. 34 din actul normativ precitat, care prevăd că societățile de administrare a investițiilor au, cel puțin, obligația să acționeze cu corectitudine și cu diligență profesională în scopul protejării interesului investitorilor și a integrității pieței. Apreciază că această formulare, corectitudine și diligență profesională, este foarte vagă, iar din această perspectivă se încalcă principiul securității juridice și al încrederii legitime, întrucât, în materie contravențională, normele trebuie să fie suficient de clare, precise și previzibile pentru ca destinatarul acestora să își poată adapta conduita în mod corespunzător, context în care face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 152 din 6 mai 2020.6.Susține, de asemenea, că art. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 reprezintă o transpunere „nefericită“ a Directivei 2009/65/CE, fără ca legiuitorul să precizeze în concret, prin lege sau regulament al Autorității de Supraveghere Financiară, cum ar trebui să acționeze societatea de administrare a investițiilor astfel încât să se conformeze dispozițiilor legii. Arată că, în speță, au fost întreprinse diferite operațiuni, și anume, investirea în obligațiuni, încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare a unor bilete la ordin, și alte asemenea fapte, pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară le-a considerat că se subsumează acestei prevederi generale cuprinse în art. 34, de a nu fi acționat cu corectitudine și diligență profesională. Or, în opinia sa, această împrejurare este de natură a produce un efect inhibitor asupra societății de administrare a investițiilor care, astfel, nu își mai poate desfășura activitatea potrivit principiului liberei inițiative, în contextul în care, în speță, autoritatea s-a purtat discreționar și a sancționat contravențional cinci fapte diferite printr-o singură normă generală, în condițiile în care nu au fost oferite explicații sau indicațiile necesare despre cum trebuie să acționeze pe piață o societate de administrare a investițiilor.7.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că în speță se critică modul de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale, context în care face referire la înseși susținerile din pledoaria avocatului prezent cu privire la faptul că Autoritatea de Supraveghere Financiară a acționat în mod discreționar aplicând reglementarea criticată. 8.În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și arată că cerința legală de a acționa cu corectitudine și diligență profesională există, ca și obligație, și la alți subiecți de drept, și anume, în legislația rutieră sau în ceea ce privește activitatea magistraților, raportat la conduita/obligația acestora de a se abține de la manifestări care ar aduce atingere prestigiului justiției.9.În drept la replică, avocatul prezent apreciază ca fiind nefondată solicitarea reprezentantului Ministerului Public de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, iar referitor la comparația cu categoria magistraților învederează faptul că în cazul acestora există legislație secundară de punere în aplicare a dispozițiilor cu caracter general, spre deosebire de cazul societăților de administrare a investițiilor, unde nu există decât dispoziții strict generale, fără ca acestea să fie dezvoltate prin norme subsecvente.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:10.Prin Încheierea din 12 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.721/2/2017, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) lit. a) coroborate cu cele ale art. 195 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanții Radu Viorel Buzea, Horia Ion Gustă, Florentina Lavi și Daniela Maria Vasile în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.11.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că prevederile art. 34 alin. (2) lit. a) coroborate cu cele ale art. 195 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 sunt neconstituționale, întrucât aduc atingere principiului securității juridice, neîndeplinind cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate statuate atât în jurisprudența constituțională, cât și în cea europeană. Arată că art. 34 alin. (2) lit. a) din actul normativ mai sus menționat implementează în legislația națională art. 14 alin. (1) lit. b) din Directiva 2009/65/CEa Parlamentului european și a Consiliului din 13 iulie 2009, care a prevăzut doar niște principii generale, care ulterior, trebuiau să fie detaliate prin norme de conduită elaborate de fiecare stat membru. Aceștia consideră, însă, că legiuitorul român nu a implementat directiva precitată în mod corespunzător, omițând că art. 14 alin. (1) din Directiva 2009/65/CE este un text care consacră principii, iar nu reguli clare, precise, a căror încălcare ar putea atrage sancțiuni contravenționale, precum și faptul că obligativitatea care revine statului membru de a elabora norme de conduită care să reflecte cel puțin principiile enunțate de art. 14 alin. (1) din Directiva 2009/65/CE. În opinia autorilor excepției, aceste omisiuni ale legiuitorului au determinat ca prevederi generale, de principiu, din cuprinsul Directivei 2009/65/CE să poată atrage în România sancțiuni semnificative.12.Autorii excepției invocă neconstituționalitatea reglementării legale criticate din cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2012, având în vedere faptul că nu se specifică înțelesul noțiunilor de „corectitudine“ și „diligență“ în funcție de care subiecții menționați la art. 195 din actul normativ precitat trebuie să acționeze, nu sunt precizate criteriile în raport cu care se apreciază „corectitudinea“ și „diligența“ subiecților activi, respectiv care este standardul minim de la care este sancționată contravențional acțiunea subiecților activi și, de asemenea, nu se specifică ce se înțelege prin „interesul investitorilor“ și „integritatea pieței“ care poate fi prejudiciată prin acțiunea subiecților activi.13.Aceștia susțin, astfel, că norma contravențională criticată instituie o obligație cu caracter general, abstractă, lipsită de previzibilitate și claritate, susceptibilă a genera imposibilitatea destinatarilor de a înțelege și de a anticipa obligația impusă de lege, astfel încât să își poată adapta conduita în raport cu aceasta, precum și abuzuri din partea autorității competente cu aplicarea legii, care poate aplica norma legală în mod arbitrar, ducând astfel în derizoriu principiul legalității stabilirii și sancționării contravențiilor.14.Reglementarea criticată aduce atingere, în opinia autorilor excepției, și principiului constituțional al libertății economice, întrucât restricționează în mod disproporționat dreptul S.A.I. Certinvest – S.A. de a-și desfășura activitatea conform liberei inițiative, în acord cu scopul economic propus, cu viziunea proprie de organizare a activității și protejare a intereselor investitorilor, constituind, totodată, premisele unui abuz al autorității administrative, iar persoanele protejate de textul constituțional al art. 45 aflându-se astfel sub un efect inhibator permanent generat de eventualele interpretări abuzive ale normei legale de către Autoritatea de Supraveghere Financiară. Cu alte cuvinte, consideră că sancționarea S.A.I. Certinvest – S.A. și a reprezentaților săi pentru săvârșirea unor presupuse fapte, nereglementate/reglementate cu titlu general, distruge pe viitor libera inițiativă a acesteia de a desfășura activitate investițională.15.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de autorii excepției de neconstituționalitate. Punctual, arată că art. 34 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 constituie o reglementare cu caracter de principiu, care cuprinde o obligație minimală pentru întreaga activitate a societăților de administrare a investițiilor și are scopul de a oferi repere cu caracter general pentru interpretarea și aplicarea dispozițiilor ce reglementează activitatea acestor societăți, în concordanță cu specificul acestora, iar din această perspectivă prevederea de principiu a obligației minimale de a acționa cu corectitudine și cu diligență profesională în scopul protejării interesului investitorilor organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare pe care le administrează și a integrității pieței nu poate aduce atingere principiului securității juridice, textul de lege fiind clar, accesibil și previzibil. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, instanța de judecată învederează faptul că autorii excepției nu au dezvoltat acest motiv de neconstituționalitate, însă instituirea unor obligații minimale de corectitudine și diligență profesională nu aduce atingere acestui drept constituțional. În ceea ce privește încălcarea principiului libertății economice consideră că acestea privesc aplicarea art. 34 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012, respectiv modul de exercitare a dreptului de apreciere de către autoritatea pârâtă și nu constituționalitatea textului de lege criticat.16.În ceea ce privește art. 195 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012, instanța de judecată apreciază că nici acest text legal nu contravine art. 1 alin. (5) din Constituție și nu aduce atingere principiului securității juridice, îndeplinind cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate, iar referitor la susținerile autorilor excepției privind încălcarea art. 21 alin. (3) și art. 45 din Constituție arată că aprecierile instanței referitoare la art. 34 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 sunt valabile și în cazul art. 195 lit. e) din același act normativ.17.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.20.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 34 alin. (2) lit. a) coroborate cu cele ale art. 195 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, ordonanță de urgență publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 30 iunie 2012, și aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 10/2015. Prevederile criticate au următorul conținut normativ:– Art. 34 alin. (2):S.A.I. are, cel puțin, obligația:a)să acționeze cu corectitudine și cu diligență profesională în scopul protejării interesului investitorilor O.P.C.V.M.-urilor pe care le administrează și a integrității pieței;– Art. 195:Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de către S.A.I., societatea de investiții autoadministrată sau depozitar și/sau de către membrii consiliului de administrație ori ai consiliului de supraveghere, directorii sau membrii directoratului și reprezentanții compartimentului de control intern ai unei S.A.I. ori societăți de investiții autoadministrate, precum și de către persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcții de conducere ori exercită cu titlu profesional activități reglementate de prezenta ordonanță de urgență, după caz:[…]e)nerespectarea regulilor de conduită prevăzute la art. 34-43;21.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la previzibilitatea, claritatea și accesibilitatea legii, ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, precum și celor ale art. 45 care consacră accesul liber al persoanei la o activitate economică și libera inițiativă.22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că piața valorilor mobiliare reprezintă o piață organizată în cadrul căreia se emit și se tranzacționează produse cu specific deosebit, respectiv valorile mobiliare, care sunt instrumente financiare negociabile ce se adresează publicului investitor, destinate mobilizării economiilor bănești și disponibilităților financiare prin intermediul investițiilor în instrumente financiare, în condiții de protecție a investitorilor. Pentru a se oferi fiecărui investitor posibilitatea evaluării riscului investițional, emisiunile și tranzacțiile de valori mobiliare se desfășoară pe o piață organizată (reglementată), sub o strictă supraveghere exercitată de autoritatea de reglementare și control, și anume Comisia Națională a Valorilor Mobiliare/Autoritatea de Supraveghere Financiară, în condiții de protecție a investitorilor.23.Raportat la prezenta cauză, Curtea observă că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 reglementează înființarea și funcționarea organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare și a societăților de administrare a investițiilor, iar Autoritatea de Supraveghere Financiară este autoritatea competentă care aplică prevederile acestei ordonanțe de urgență, prin exercitarea competențelor și prerogativelor stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență precitată, Autoritatea de Supraveghere Financiară s-a înființat ca autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, independentă, autofinanțată, și își exercită atribuțiile potrivit prevederilor acestui act normativ, prin preluarea și reorganizarea tuturor atribuțiilor și prerogativelor Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.) și Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.). De asemenea, potrivit art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012, Autoritatea de Supraveghere Financiară exercită atribuții de autorizare, reglementare, supraveghere și control, fiind autoritatea competentă la nivel național pentru aplicarea și urmărirea respectării actelor normative de directă aplicabilitate emise la nivelul Uniunii Europene, în domeniile prevăzute de prezentul act normativ, precum și pentru transpunerea și implementarea în legislația națională a acelor prevederi emise la nivelul Consiliului UE, Parlamentului UE, Comisiei Europene, precum și al altor autorități europene. 24.În acest context, Curtea reține că așa cum reiese din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2012, adoptarea acestui act normativ a fost impusă de transpunerea în legislația națională (1 iulie 2011) a prevederilor Directivei 2009/65/CEa Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, ale Directivei 2010/43/UE a Comisiei din 1 iulie 2010 de punere în aplicare a Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele organizatorice, conflictele de interese, regulile de conduită, administrarea riscului și conținutul acordului dintre depozitar și societatea de administrare și ale Directivei 2010/44/UE a Comisiei din 1 iulie 2010 de punere în aplicare a directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la fuziunea fondurilor, structurile de tip „master/feeder“ și procedura de notificare.25.Curtea observă că art. 34 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012, criticat de autorii excepției, care prevede că societatea de administrare a investițiilor are, cel puțin, obligația să acționeze cu corectitudine și cu diligență profesională în scopul protejării interesului investitorilor organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare pe care le administrează și a integrității pieței, constituie transpunerea în legislația națională a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din cadrul directivei 2009/65/CE din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), dispoziții din directivă potrivit cărora:Fiecare stat membru elaborează norme de conduită pe care societățile de administrare autorizate în respectivul stat membru le respectă în permanență. Aceste norme trebuie să reflecte cel puțin principiile enunțate în prezentul alineat. Principiile respective obligă societatea de administrare:a)să acționeze, în desfășurarea activităților sale, în mod loial și echitabil, în interesul OPCVM-urilor pe care le administrează și al integrității pieței;b)să acționeze cu competența, grija și diligența care se impun, în interesul OPCVM-urilor pe care le administrează și al integrității pieței;c)să aibă și să utilizeze eficient resursele și procedurile necesare pentru buna desfășurare a activităților sale;d)să depună eforturi pentru a evita conflictele de interese și, în cazul în care acestea nu pot fi evitate, să se asigure că OPCVM-urile pe care le administrează sunt tratate în mod echitabil; șie)să se conformeze tuturor reglementărilor aplicabile în desfășurarea activităților, astfel încât să promoveze cele mai bune interese ale investitorilor săi și integritatea pieței.26.De asemenea, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 195 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012, nerespectarea regulilor de conduită prevăzute la art. 34-43 de către societățile de administrare a investițiilor constituie contravenții și se sancționează de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, în conformitate cu art. 196 din aceeași ordonanță de urgență. Și aceste prevederi legale constituie, de asemenea, transpunerea în legislația națională a dispozițiilor art. 99 din cadrul Directivei 2009/65/CE din 13 iulie 2009, astfel cum au fost modificate prin Directiva 2014/91/UE din 23 iulie 2014.27.Așa fiind, referitor la susținerile potrivit cărora prevederile art. 34 alin. (2) lit. a) coroborate cu cele ale art. 195 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 aduc atingere principiului securității juridice, întrucât sunt lipsite de previzibilitate, accesibilitate și claritate, Curtea apreciază că acestea nu pot fi reținute. Astfel, normele cuprinse în art. 34 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 reprezintă o reglementare cu caracter de principiu ce cuprinde o obligație minimală [„cel puțin“] pentru întreaga activitate a societăților de investiții, cu scopul de a oferi repere cu caracter general (și nu punctual) de natură să ajute destinatarul normei în operațiunea de interpretare și aplicare a dispozițiilor ce reglementează activitatea acestor societăți, în concordanță cu specificul acestora. În ceea ce privește art. 195 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012, Curtea apreciază că și această normă legală este clară, întrucât stabilește subiecții activi ai răspunderii contravenționale, iar în ceea ce privește fapta cu caracter contravențional, textul reprezintă o normă de trimitere, cu privire la nerespectarea regulilor de conduită prevăzute la art. 34-43 din același act normativ. 28.Curtea reține, de altfel, că referitor la criteriile în raport cu care se apreciază conduita subiecților activi, Comisia Europeană a adoptat Directiva 2010/43/UE din 1 iulie 2010 care prevede norme de aplicare a Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele organizatorice, conflictele de interese, regulile de conduită, administrarea riscului și conținutul acordului dintre depozitar și societatea de administrare, care își găsește transpunerea în legislația națională tot prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 (în acest sens fiind prevederile art. 36-45 coroborate cu cele ale pct. 2 din mențiunea privind transpunerea actelor Uniunii Europene).29.În acest context, cu privire la exigențele de calitate a legii, Curtea, prin Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 august 2013, spre exemplu, a reținut, în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane – care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate – să își corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55). Prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, s-a statuat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. La fel se întâmplă și cu profesioniștii, obișnuiți să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea activității lor. Astfel, se poate aștepta ca aceștia să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă. În lumina acestor precizări, Curtea apreciază că textele criticate îndeplinesc cerințele de claritate, precizie și predictibilitate și nu contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât acestea nu trebuie interpretate în mod singular, ci prin raportare la întregul cadru legislativ relevant cu privire la piața de capital.30.Referitor la susținerile autorilor excepției potrivit cărora prevederile art. 34 alin. (2) lit. a) coroborate cu cele ale art. 195 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 contravin art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea constată că această critică nu a fost motivată, fiind invocată doar generic încălcarea normei constituționale. Curtea apreciază că nu constituie o veritabilă critică de neconstituționalitate, împrejurarea că, astfel cum susțin autorii excepției, legiuitorul român nu a implementat în mod corespunzător Directiva 2009/65/CE, în sensul că nu au fost emise criterii corespunzătoare, în sensul de a fi stabilite norme de conduită capabile a direcționa comportamentul societăților de administrare a investițiilor, ceea ce este de natură să atragă sancțiuni contravenționale semnificative în sarcina acestora.31.De altfel, în contextul criticilor formulate cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil și, implicit, a dreptului la apărare, Curtea reține că potrivit art. 198 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012, săvârșirea contravențiilor prevăzute la art. 195 din ordonanța de urgență precitată se constată de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, care poate delega constatarea săvârșirii contravențiilor către agenții împuterniciți să exercite atribuții privind supravegherea, investigarea și controlul respectării dispozițiilor legale și ale reglementărilor aplicabile pieței de capital. La primirea actelor de verificare rezultate în urma activității de autorizare, supraveghere sau control, în baza cărora se constată săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute de art. 195, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare dispune aplicarea sancțiunilor prevăzute de art. 196. De asemenea, prin acte individuale, aceasta poate dispune extinderea investigațiilor, luarea de măsuri conservatorii și/sau audierea persoanelor vizate de actele de verificare.32.Totodată, Curtea observă că potrivit art. 199 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012, la individualizarea sancțiunii se ține seama de mai multe aspecte, precum: circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei și de conduita făptuitorului, în funcție de gravitatea și durata încălcării; gradul de vinovăție a contravenientului; capacitatea financiară a contravenientului, indicată, de exemplu, de cifra de afaceri totală a persoanei juridice sau de venitul anual al persoanei fizice; valoarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de către contravenient, pagubele suferite de alte persoane și, după caz, pagubele aduse funcționării pieței financiare sau economiei în ansamblu, în măsura în care acestea se pot determina; gradul de cooperare a contravenientului cu A.S.F.; încălcările anterioare comise de contravenient; precum și de eventualele măsuri luate de către contravenient, ulterior săvârșirii faptei, pentru a limita pagubele, pentru acoperirea prejudiciului sau pentru desistarea săvârșirii faptei.33.În situația în care părțile se consideră vătămate în drepturile lor, potrivit art. 96 pct. 1 din Codul de procedură civilă, „Curțile de apel judecă în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale“, iar coroborat cu art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, „Orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al C.N.V.M. de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa în contencios administrativ la Curtea de Apel București“. Așa fiind, în măsura în care se consideră vătămate în drepturile recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, acestea se pot adresa în contencios administrativ la Curtea de Apel București.34.Așa fiind, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, „verificarea legalității actelor Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, care sunt acte administrative unilaterale, se face de către o instanță judecătorească, care se bucură de independență și se caracterizează prin imparțialitate, printr-o procedură care respectă exigențele unui proces echitabil, în condițiile asigurării dreptului la apărare al părților, acestea având posibilitatea de a beneficia de toate garanțiile procesuale pentru a-și valorifica în mod eficient drepturile procedurale“.35.Referitor la susținerile autorilor excepției potrivit cărora prevederile art. 34 alin. (2) lit. a) coroborate cu cele ale art. 195 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 aduc atingere principiului libertății economice, consacrat de art. 45 din Constituție, întrucât aceste prevederi legale restricționează dreptul societății de administrare a investițiilor de a-și desfășura activitatea conform liberei inițiative, în acord cu scopul economic propus, cu viziunea proprie de organizare a activității și de protejare a intereselor investitorilor, Curtea apreciază că din perspectiva criticilor formulate, autorii excepției au în vedere, mai degrabă, modalitatea de aplicare a reglementării criticate de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, respectiv a modului de exercitare a dreptului de apreciere de către această autoritate.36.În jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu fiind Decizia nr. 362 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, s-a reținut că „potrivit art. 45 din Legea fundamentală, este garantată exercitarea în condițiile legii a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textul de lege criticat nu face decât să sancționeze nerespectarea unor astfel de cerințe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice, statul având obligația să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competența să stabilească sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora“. Mai mult, Curtea a stabilit că „principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011).37.Concluzionând, Curtea reține că potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2012, societățile de administrare a investițiilor au ca obiect de activitate administrarea organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare, stabilite în România sau în alt stat membru, și funcționează numai în baza autorizației Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare. Acestea vor respecta în orice moment, pe parcursul desfășurării activității lor, regulile prudențiale stabilite de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare cu privire la administrarea organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare și vor trebui să stabilească, să implementeze și să mențină politici și proceduri adecvate care să identifice orice risc de nerespectare a obligațiilor lor, precum și riscurile asociate și să adopte măsuri și proceduri adecvate pentru minimizarea riscurilor respective și pentru a permite Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare să își exercite efectiv prerogativele conferite prin ordonanța de urgență precitată. În exercitarea atribuțiilor sale, aceasta desfășoară o activitate menită să asigure protejarea investitorilor și a sistemului financiar în ansamblul său, ceea ce reprezintă o concretizare a prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.38.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de reclamanții Radu Viorel Buzea, Horia Ion Gustă, Florentina Lavi și Daniela Maria Vasile în Dosarul nr. 1.721/2/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 34 alin. (2) lit. a) coroborate cu cele ale art. 195 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x