DECIZIA nr. 18 din 30 ianuarie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 931 din 17 septembrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ActulREFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ActulREFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 12
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 12
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 12
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 359 31/05/2018
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 12
ART. 5REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 10REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 10REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 12
ART. 11REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 11REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 12
ART. 12REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 12REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 12REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 12
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 4
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 12
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 433 23/06/2020
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 108 07/03/2017
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 376 26/05/2015
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 540 15/10/2014
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 179 01/04/2014
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 609 30/09/2021
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 12
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 423 21/06/2018
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 316 10/05/2018
ART. 22REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 22REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 25REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 26REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 lit. c), d) și g), art. 11 alin. (1) lit. e), art. 11 alin. (11) și art. 12 alin. (1) alineat ultim din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Astoria M2 – S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 22.288/197/2018 al Judecătoriei Brașov și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.225D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 359 din 31 mai 2018.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 29 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 22.288/197/2018, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. c), d) și g), art. 11 alin. (1) lit. e), art. 11 alin. (11) și art. 12 alin. (1) alineat ultim din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Societatea Astoria M2 – S.R.L. din Brașov într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că este nelegal și neconstituțional să fie amendată persoana juridică, de vreme ce responsabilitatea pentru gestiune revine angajatului din tură, a cărui activitate nu poate fi controlată în permanență. Se mai arată că un agent economic poate avea în casa de marcat, la un moment al zilei, sume mai mici, mai mari sau egale cu valorile ce rezultă din operațiunile de vânzare sau prestare de servicii din ziua respectivă. Aceste diferențe, atunci când sumele sunt nesemnificative, pot să provină din folosirea în scopuri personale pentru perioade foarte scurte, chiar ore (în minus), din bacșișuri (în plus), din greșeli de calcul, în plus sau în minus, sau chiar din fraude ale gestionarilor. Atunci când diferențele de sume în gestiunea zilnică provin din acte sau fapte de natură evazionistă, ele constituie fie contravenție, fie infracțiune, în funcție de gradul de pericol social. În cazul în care constituie contravenție, sunt incidente, de exemplu, prevederile art. 10 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999. Însă atât contravenția, cât și infracțiunea trebuie probate, sancțiunea neputând fi aplicată pe baza unei simple prezumții, spre exemplu, aceea că prezența în casa de marcat a unei sume mai mari decât cea rezultată din operațiunile înregistrate echivalează cu nefolosirea casei de marcat. Atunci când există nereguli în gestiune, sub formă de sume în plus sau în minus, dar acestea nu sunt contravenții sau infracțiuni, în sensul de diminuare intenționată și semnificativă a bazei impozabile, intervenția statului, prin organul de control operativ, reprezintă o încălcare a proprietății private. Aceasta constă în diminuarea patrimoniului agentului economic supus sancțiunilor, ca urmare a aplicării amenzii contravenționale și a confiscării sumelor de bani în plus față de cele înregistrate, precum și în suspendarea activității. Se arată că, într-o economie de piață, în care agenții economici controlați au capital privat, organele de control ale statului nu au de ce să se intereseze asupra modului în care se realizează gestiunea.6.Judecătoria Brașov apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul la libertate economică, drept conferit de Constituție, nu este unul absolut, astfel încât să poată fi exercitat fără nicio îngrădire sau condiționare. Legiuitorul poate institui anumite condiții cu privire la exercitarea acestui drept, fără a contraveni dispozițiilor constituționale, atât timp cât aceste condiționări sunt aplicabile în mod nediscriminatoriu. Reglementarea modalității în care agentul constatator răspunde pentru eliberarea bonurilor fiscale de către vânzătorul ce își desfășoară activitatea în cadrul firmei nu încalcă dispozițiile art. 135 alin. (1) și ale art. 136 alin. (5) din Constituție.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 10 lit. c), d) și g), art. 11 alin. (1) lit. e), art. 11 alin. (11) și art. 12 alin. (1) alineat ultim din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.11.În legătură cu dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, Curtea observă că susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate vizează doar pct. (ii) al acestei dispoziții legale, iar, în privința art. 12 alin. (1) alineat ultim din același act normativ, având în vedere structura normativă a dispoziției criticate, aceasta se referă, în realitate, la art. 12 alin. (1) ultima teză.12.Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 10 lit. c), d) și g), ale art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (ii), ale art. 11 alin. (11) și ale art. 12 alin. (1) ultima teză din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările și completările în vigoare la data de 30 august 2018, data întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, texte legale care au următorul cuprins:– Art. 10 lit. c), d) și g):Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:(…)c)neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferența până la prețul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8);d)nerespectarea de către utilizatori a obligației prevăzute la art. 4 alin. (12) lit. h), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege suma pentru care nu s-au întocmit documente justificative conform art. 4 alin. (12) lit. h);(…)g)neînmânarea bonului fiscal clientului de către operatorul aparatului de marcat electronic fiscal și/sau neeliberarea facturii la solicitarea clientului;– Art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (ii):(1)Contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici după cum urmează:(…)e)cele prevăzute la art. 10 lit. c) și d):(…)(ii)cu amendă în cuantum de 1.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este de până la 300 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului, precum și confiscarea sumei nejustificate;– Art. 11 alin. (11): „În situația în care, în termen de 12 luni de la ultima sancționare a faptei, operatorul economic săvârșește o nouă contravenție din categoria celor prevăzute la alin. (1) lit. e) pct. (ii)-(vi), pentru care a fost sancționat, se aplică amenda prevăzută la alin. (1) lit. e) pct. (ii)-(vi), după caz, și se dispune și sancțiunea complementară constând în suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile.“;– Art. 12 alin. (1) ultima teză: „(1) Controlul funcționării și utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, constatarea contravențiilor, precum și aplicarea sancțiunilor se fac de către structurile din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, Agenției Naționale de Administrare Fiscală și organele sale subordonate, stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice, respectiv al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și de către structurile competente din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și organele sale subordonate.“13.Art. 4 alin. (12) lit. h) la care face trimitere art. 10 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 are următorul cuprins: „(12) Utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale sunt obligați: (…) h) să întocmească documente justificative pentru sumele introduse în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele pentru care au emis bonuri fiscale sau cele înscrise în registrul special, după caz, precum și pentru sumele extrase din unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele utilizate pentru a acorda rest clientului. În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin unitate de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor se înțelege suprafața destinată accesului consumatorilor pentru achiziționarea produsului/serviciului, expunerii/prelucrării/depozitării produselor oferite, prestării serviciilor, încasării contravalorii acestora și circulației personajului angajat pentru derularea activității;“.14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 135 alin. (1) privind economia României și ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private.15.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (11) și ale art. 12 alin. (1) ultima teză din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, Curtea observă că aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă pentru următoarele motive.16.În procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, încheiat la data de 30 august 2018, s-a reținut că, în urma controlului efectuat la sediul autoarei excepției de neconstituționalitate, reprezentanții Inspectoratului de Poliție Județean Brașov au identificat o sumă de bani pentru care nu au fost întocmite documente justificative, fiind aplicate sancțiunea amenzii și măsura complementară a confiscării sumei nejustificate, fără a fi dispusă și măsura prevăzută de art. 11 alin. (11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, respectiv suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile.17.Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (cu titlu exemplificativ, a se vedea Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragraful 23, Decizia nr. 540 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014, paragraful 26, Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26, Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 20, sau Decizia nr. 433 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 4 decembrie 2020, paragraful 15).18.Prin urmare, Curtea reține că textul criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei, drept care, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.19.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, Curtea reține că autoarea acesteia nu motivează pretinsa contrarietate cu prevederile Legii fundamentale.20.Or, în jurisprudența sa, instanța constituțională a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil, primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea, indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. În aceste condiții, se constată că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, aceasta este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate. Însă, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Aceeași soluție va fi urmată și în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie din cauza generalității sale, fie din cauza lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea Constituțională a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 609 din 30 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2022, paragrafele 22 și 23).21.Or, în prezenta cauză, indicarea temeiului constituțional nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autoarea excepției de neconstituționalitate cu privire la prevederile art. 12 alin. (1) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999. Astfel, date fiind caracterul general al textului constituțional invocat și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispoziției legale criticate față de acesta, nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate. Totodată, instanța constituțională nu se poate substitui autoarei în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, astfel încât excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) ultima teză din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.22.În continuare, referitor la dispozițiile art. 10 lit. c), d) și g) și ale art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (ii) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra unor critici similare, prin Decizia nr. 316 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 13 septembrie 2018, sau Decizia nr. 423 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 26 octombrie 2018. Cu acel prilej, Curtea a reținut că legiuitorul este liber să reglementeze referitor la răspunderea contravențională a persoanei juridice, întrucât niciun articol din Legea fundamentală nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi (a se vedea Decizia nr. 316 din 10 mai 2018, precitată, paragraful 15).23.Cu privire la critica formulată prin raportare la art. 135 alin. (1) din Constituție, Curtea a reținut că textele de lege criticate reprezintă opțiunea legitimă a legiuitorului, ce are ca scop impunerea unei discipline fiscale necesare într-o economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență (a se vedea Decizia nr. 316 din 10 mai 2018, paragraful 16, și Decizia nr. 423 din 21 iunie 2018, precitată, paragraful 19).24.Cât privește critica referitoare la încălcarea art. 136 alin. (5) din Constituție, Curtea a observat că legiuitorul a reglementat inviolabilitatea proprietății private în condițiile legii organice, ceea ce are semnificația instituirii unor limite în exercitarea dreptului de proprietate. Reglementarea unor contravenții și a sancțiunilor aplicabile acestora are drept consecință diminuarea patrimoniului operatorului economic, dar aceasta este o măsură justificată în mod obiectiv și rațional, de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, prin adoptarea unor reguli specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală (a se vedea Decizia nr. 316 din 10 mai 2018, paragraful 17, și Decizia nr. 423 din 21 iunie 2018, paragraful 20).25.În legătură cu persoana care săvârșește fapta, Curtea a reținut că persoana care nu folosește casa electronică de marcat este, evident, angajatul operatorului economic, iar răspunderea contravențională revine acestuia din urmă. Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, fapta de neemitere a bonului fiscal se sancționează cu amendă aplicată operatorului economic.26.În ceea ce privește răspunderea contravențională a operatorului economic, Curtea a reținut că aceasta își are temeiul în faptele ilicite, săvârșite în realizarea obiectului de activitate, respectiv neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, atunci când obiectul de activitate îl constituie livrarea bunurilor cu amănuntul sau prestarea de servicii efectuate direct către populație. Răspunderea contravențională a persoanei juridice este întemeiată pe obligația acesteia de a-și stabili modul de organizare și funcționare, de a veghea cu privire la exercitarea atribuțiilor de către persoanele angajate, precum și de a exercita controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor angajaților, respectându-se legislația în vigoare. Toate aceste activități sunt menite să ducă la realizarea obiectului social de activitate. Operatorul economic livrează bunurile și prestează serviciile menționate în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 în schimbul unor sume de bani, sume pentru a căror neevidențiere fiscală este sancționat contravențional, deoarece fapta săvârșită servește interesului său (a se vedea Decizia nr. 423 din 21 iunie 2018, paragrafele 16 și 17).27.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, argumentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (11) și ale art. 12 alin. (1) ultima teză din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Astoria M2 – S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 22.288/197/2018 al Judecătoriei Brașov.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 10 lit. c), d) și g) și ale art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (ii) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Brașov și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x