DECIZIA nr. 179 din 31 martie 2022

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 5.988/325/2019/a1 al Tribunalului Timiș – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.165D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Invocă Decizia nr. 243 din 8 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 29 iulie 2021. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Decizia penală nr. 2/R/2019 din 27 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.988/325/2019/a1, Tribunalul Timiș – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Faur Nistor Isai într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații împotriva hotărârii judecătorului de supraveghere a privării de libertate.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că „a fost sancționat cu tăierea“ dreptului de a primi vizite. Susține că aplicarea acestei sancțiuni determină agravarea condițiilor din detenție. Arată că în penitenciar „hrana este precară, individuală, insuficientă“, iar suspendarea dreptului de a primi vizite determină, implicit, suspendarea dreptului de a primi pachet.  … 6.Tribunalul Timiș – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, potrivit art. 101 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, aplicarea sancțiunilor disciplinare persoanelor condamnate nu poate îngrădi dreptul la apărare, dreptul de petiționare, dreptul la vot, dreptul la corespondență, dreptul la asistență medicală, dreptul la hrană, ținută, cazarmament și condiții minime de cazare, dreptul la plimbarea zilnică și dreptul la odihnă. Prin urmare, la adoptarea legii, legiuitorul a avut în vedere respectarea tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor încarcerate, astfel încât sancțiunile ce pot fi aplicate să nu vatăme aceste drepturi. Pe de altă parte, aplicarea sancțiunii vizează o perioadă determinată, limitată, astfel încât nici din această perspectivă textul de lege nu contravine Legii fundamentale sau legislației europene, în speță art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 101 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu următorul conținut: „(1) Sancțiunile care pot fi aplicate în cazul săvârșirii abaterilor disciplinare sunt: […] e) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni.“ … 11.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern și art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate prevederile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, după cum urmează: art. 3 privind interzicerea torturii și art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie.  … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, dintr-o perspectivă similară, prin Decizia nr. 243 din 8 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 29 iulie 2021. Cu acel prilej, Curtea a constatat că măsura legislativă reglementată de dispozițiile criticate este adecvată – capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară – indispensabilă pentru îndeplinirea scopului și proporțională – respectă justul echilibru între interesele concurente pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit. Astfel, Curtea a reținut că, potrivit art. 7 din Legea nr. 254/2013, orice persoană condamnată, care execută pedeapsa într-un penitenciar (denumită în continuare persoana condamnată), se bucură în continuare de posibilitatea exercitării tuturor drepturilor civile și politice, cu excepția celor care au fost interzise, potrivit legii, prin hotărârea definitivă de condamnare, precum și a celor a căror neexercitare sau exercitare restrânsă rezultă inerent din privarea de libertate ori din rațiuni de menținere a siguranței deținerii. … 13.În acest context, Curtea a reținut că orice persoană condamnată se bucură de dreptul de a menține contactul cu lumea exterioară, acest drept având mai multe componente relative la dreptul de a primi vizite, dreptul de a menține relațiile de familie, dreptul la vizită intimă, dreptul la informație, dreptul la căsătorie, dreptul de a utiliza diferite mijloace de comunicare, dreptul de petiționare etc. … 14.În continuare, Curtea a observat că, potrivit art. 100 din Legea nr. 254/2013, încălcarea prevederilor art. 81 și 82 din același act normativ constituie abatere disciplinară foarte gravă, gravă sau ușoară, după caz. Totodată, dispozițiile art. 101 din Legea nr. 254/2013 reglementează sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate în cazul săvârșirii abaterilor disciplinare, acestea fiind: avertismentul; suspendarea dreptului de a participa la activități culturale, artistice și sportive, pe o perioadă de cel mult o lună; suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună; suspendarea dreptului de a primi și de a cumpăra bunuri, cu excepția celor necesare pentru igiena individuală sau exercitarea drepturilor la apărare, petiționare, corespondență și asistență medicală, pe o perioadă de cel mult două luni; suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult trei luni; izolarea pentru maximum 10 zile. … 15.Curtea a apreciat că trebuie realizată o distincție între reglementarea unor condiții de exercitare a anumitor drepturi sau libertăți fundamentale, ce rezultă inerent din privarea de libertate corelativă executării pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii, pe de-o parte, și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale de care condamnatul se bucură în modalitatea reglementată de legea de executare a pedepselor privative de libertate. Cu alte cuvinte, condiționarea dreptului condamnatului de a menține contactul cu lumea exterioară se poate circumscrie reglementării, de exemplu, unui anumit număr de vizite lunare, a unui număr de participanți aferent fiecărei vizite etc., elemente ce decurg inevitabil din situația privării de libertate. Pe de altă parte, aplicarea sancțiunii disciplinare a suspendării dreptului la vizită se circumscrie restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale de care condamnatul se bucură în modalitatea reglementată de legea de executare a pedepselor privative de libertate. … 16.Curtea Constituțională a reținut că limitarea drepturilor fundamentale trebuie să fie condiționată de îndeplinirea anumitor cerințe a căror valabilitate trebuie să fie analizată în cadrul unui test de proporționalitate. Curtea a apreciat că efectuarea acestui test este destinată stabilirii echilibrului corect între restricțiile impuse de o măsură corectivă și gravitatea actului interzis, analizând dacă dreptul a suferit o limitare ce nu se încadrează în condițiile impuse de Constituție (Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013). … 17.Pornind de la aceste premise, Curtea a observat în primul rând că măsura este prevăzută de dispozițiile art. 101 din Legea nr. 254/2013, aceasta având caracterul de lege organică, în concordanță cu cerința constituțională de la art. 73 alin. (3) lit. h). … 18.Curtea a remarcat că, în general, o sancțiune disciplinară are un caracter educativ, ce urmărește determinarea unei persoane să respecte anumite norme de comportament, precum și un caracter preventiv, reglementarea unei sancțiuni putând determina persoanele să nu mai încalce legea. Pe de altă parte, reglementarea oricărei restrângeri a exercițiului unui drept ori al unei libertăți fundamentale trebuie să urmărească unul din scopurile expres prevăzute de Legea fundamentală. În ceea ce privește cauza de față, Curtea reține că sancțiunile disciplinare sunt aplicabile în cazul comiterii de către condamnat a unei abateri disciplinare ce se circumscrie încălcării obligațiilor și interdicțiilor impuse de art. 81 și 82 din Legea nr. 254/2013, precum și încălcării altor obligații și interdicții prevăzute ca abateri disciplinare în alte acte normative. Astfel, având în vedere faptele reglementate de art. 81 și 82 din Legea nr. 254/2013, rezultă că sancțiunile disciplinare reglementate de legiuitor urmăresc un scop educativ și preventiv, subsumându-se scopului constituțional de apărare a ordinii și a drepturilor și libertăților cetățenilor, fiind un scop legitim. … 19.Așa fiind, Curtea a reținut că dispozițiile Legii nr. 254/2013 reglementează categoria generică a sancțiunilor disciplinare, fără a preciza care dintre aceste sancțiuni se aplică în cazul comiterii fiecărui tip de abatere disciplinară. Prin Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 11 aprilie 2016 (denumit în continuare Regulamentul), s-a reglementat modalitatea de aplicare a sancțiunilor disciplinare.  … 20.Totodată, Curtea a observat că durata sancțiunii disciplinare este reglementată la nivel general prin dispozițiile art. 101 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 254/2013 (cel mult trei luni), fiind detaliată prin Regulament, în funcție de specificul fiecărei abateri disciplinare, cel mult două luni în cazul abaterilor disciplinare grave și cel mult trei luni în cazul abaterilor disciplinare foarte grave. Totodată, în ceea ce privește abaterile disciplinare ușoare, în principiu, sancțiunea disciplinară a suspendării dreptului de a primi vizite nu este aplicabilă. Aceasta devine aplicabilă doar în măsura în care se comit, în mod repetat, abateri disciplinare ușoare, fapt ce denotă, în realitate, o anumită conduită a persoanei condamnate. … 21.Mai mult, Curtea a reținut că sancțiunile disciplinare prevăzute de art. 101 din Legea nr. 254/2013 pot fi aplicate exclusiv în cazul comiterii abaterilor disciplinare circumscrise încălcării de către condamnat a obligațiilor și a interdicțiilor ce îi incumbă, prevăzute la art. 81 și 82 din același act normativ, precum și a altor obligații și interdicții prevăzute ca abateri disciplinare în alte acte normative. Reglementarea expresă a dispozițiilor criticate determină imposibilitatea depășirii sferei de aplicare a sancțiunilor disciplinare, în sensul că aplicarea acestora este indisolubil legată de constatarea săvârșirii de către persoana condamnată a unei abateri disciplinare, ele neputând fi aplicate în alte situații. În acest sens, art. 220 alin. (2) din Regulament prevede că „deținuții pot fi sancționați disciplinar numai după verificarea completă a împrejurărilor în care s-au comis faptele care fac obiectul procedurii disciplinare. Audierea deținutului este obligatorie“. … 22.În continuare, Curtea a constatat că săvârșirea abaterii disciplinare ce constă în nerespectarea obligațiilor sau a interdicțiilor ce incumbă persoanei condamnate nu determină aplicarea directă a sancțiunii disciplinare a suspendării dreptului la vizită. Astfel, potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 254/2013, la stabilirea sancțiunii disciplinare se ține seama de natura și modul de comitere a abaterii, de persoana și starea de sănătate a condamnatului, de abaterile disciplinare săvârșite anterior, de atitudinea persoanei condamnate după săvârșirea abaterii și în timpul procedurii disciplinare“. Totodată, art. 224 din Regulament prevede modalitatea de individualizare a sancțiunilor disciplinare în funcție de circumstanțele fiecărui caz, tocmai pentru a evita aplicarea discreționară a acestora.  … 23.Mai mult, Curtea a reținut că pentru constatarea și sancționarea abaterilor disciplinare legiuitorul a reglementat obligația parcurgerii unei proceduri disciplinare. Astfel, la art. 102 din Legea nr. 254/2013 s-a reglementat modalitatea de constatare a abaterilor disciplinare, iar art. 103 din același act normativ reglementează procedura disciplinară, conținând reguli privind declanșarea acesteia, norme referitoare la componența comisiei de disciplină, modalitatea de realizare a cercetării prealabile, stabilirea sancțiunii disciplinare, comunicarea hotărârii comisiei de disciplină persoanei condamnate. În același sens, Regulamentul prevede norme relative la obiectivele procedurii disciplinare (art. 219), interdicții referitoare la procedura disciplinară (art. 220), interdicții referitoare la aplicarea unor măsuri coercitive asimilate sancțiunilor disciplinare (art. 221), declanșarea procedurii disciplinare (art. 222), aplicarea sancțiunilor disciplinare (art. 223), individualizarea sancțiunii disciplinare (art. 224). … 24.În continuare, Curtea a constatat că hotărârea comisiei de disciplină prin care a fost aplicată o sancțiune disciplinară nu este definitivă, persoana condamnată putând face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii, potrivit art. 104 alin. (1) din Legea nr. 254/2013. În soluționarea plângerii, judecătorul de supraveghere a privării de libertate este obligat să asculte persoana condamnată, legiuitorul prevăzând și procedura de urmat în cazul în care persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar. Totodată, în vederea soluționării plângerii, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane condamnate sau oricărei alte persoane care desfășoară activități în sistemul penitenciar. Indiferent de soluția pronunțată, judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluționează plângerea, prin încheiere motivată. În același timp, legiuitorul a reglementat termene stricte de soluționare a plângerii (10 zile de la primirea acesteia) și de comunicare a încheierii prin care se soluționează plângerea (3 zile de la data pronunțării). De asemenea, un element esențial reglementat de legiuitor prin art. 104 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 este acela potrivit căruia plângerea persoanei condamnate împotriva hotărârii comisiei de disciplină suspendă executarea sancțiunilor disciplinare. … 25.Curtea a reținut că persoana condamnată căreia i s-a aplicat o sancțiune disciplinară are deschisă posibilitatea contestării încheierii pronunțate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate în cadrul soluționării plângerii împotriva hotărârii comisiei de disciplină prin care a fost aplicată o sancțiune disciplinară. Astfel, potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii. Și în acest caz legiuitorul a reglementat necesitatea soluționării contestațiilor de urgență și cu precădere, precum și obligația instanței judecătorești de a audia persoana condamnată. … 26.Având în vedere toate aceste considerente, sub aspectul existenței justului echilibru între măsura care a determinat restrângerea exercițiului dreptului la viața intimă, familială și privată și scopul urmărit, Curtea a apreciat că există un raport rezonabil de proporționalitate între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului. Prin urmare, Curtea a constatat că stabilirea ansamblului legislativ relativ la constatarea abaterilor disciplinare și aplicarea sancțiunilor disciplinare asigură un just echilibru între interesul individual și interesul general al societății. … 27.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluția, cât și considerentele deciziilor anterior menționate sunt valabile și în prezenta cauză. … 28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 5.988/325/2019/a1 al Tribunalului Timiș – Secția penală și constată că dispozițiile art. 101 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Timiș – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
semnează MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește