DECIZIA nr. 179 din 29 martie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 573 din 6 iulie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 270
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 508 07/10/2014
ART. 8REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 8REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ART. 9REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 453
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 229
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 270
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 784 05/12/2017
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 433 21/06/2016
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 254 05/05/2016
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 94 27/02/2014
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 203 06/03/2012
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 171 08/02/2011
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 270
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 159
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 636 13/12/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 406 20/06/2019





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Oana Cristina Puică – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal, excepție ridicată de Puiu Florentin Cristea, Vasilică Ionuț Stîrcu și Tudorel Costel Grasu în Dosarul nr. 553/339/2016 (579/2016) al Judecătoriei Zimnicea și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.974D/2016. 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 7 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 553/339/2016 (579/2016), Judecătoria Zimnicea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Puiu Florentin Cristea, Vasilică Ionuț Stîrcu și Tudorel Costel Grasu cu ocazia verificării admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire formulate împotriva unei hotărâri penale definitive prin care autorii excepției au fost condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni de tăinuire – art. 270 alin. (1) din Codul penal (Puiu Florentin Cristea) -, respectiv de furt calificat – art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din Codul penal (Vasilică Ionuț Stîrcu și Tudorel Costel Grasu).5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, întrucât, în cursul procesului penal, inculpaților nu li s-a adus la cunoștință existența posibilității împăcării, motiv pentru care a survenit condamnarea lor definitivă. Consideră că împăcarea trebuie să poată interveni oricând, inclusiv după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, ceea ar contribui și la rezolvarea problemei supraaglomerării penitenciarelor.6.Judecătoria Zimnicea apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că textul de lege criticat reglementează limitarea în timp a posibilității de împăcare a părților și a subiecților procesuali principali, fără a aduce vreo atingere prevederilor art. 21 din Constituție, deoarece prevederea unui termen-limită până la care poate interveni împăcarea asigură o disciplinare a procesului penal, constituind o garanție a exercitării drepturilor procesuale cu bună-credință. 7.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 508 din 7 octombrie 2014, prin care aceasta a constatat că dispozițiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care se aplică tuturor inculpaților trimiși în judecată înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și pentru care la acea dată momentul citirii actului de sesizare fusese depășit.9.Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere transmis în dosarele Curții Constituționale nr. 292D/2014, nr. 516D/2014 și nr. 552D/2014, în sensul că dispozițiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu împiedică aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la faptele săvârșite sub imperiul vechiului Cod penal, în cauzele în care s-a depășit momentul procedural al citirii actului de sesizare a instanței. 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 159 alin. (3) din Codul penal. Din notele scrise ale autorilor excepției, depuse în motivarea criticii, reiese că aceasta privește, în realitate, numai dispozițiile art. 159 alin. (3) teza a doua din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestor dispoziții de lege, care au următorul cuprins: „Împăcarea produce efecte […] dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței“.13.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, precum și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 paragraful 3 lit. d) – referitor la dreptul acuzatului de a întreba sau de a solicita audierea martorilor acuzării și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării – din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată cu ocazia verificării, potrivit prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, a admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire formulate împotriva unei hotărâri penale definitive prin care autorii excepției au fost condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni de tăinuire – art. 270 alin. (1) din Codul penal (Puiu Florentin Cristea) -, respectiv de furt calificat – art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din Codul penal (Vasilică Ionuț Stîrcu și Tudorel Costel Grasu). Autorii excepției invocă faptul că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, a avut loc împăcarea cu persoanele vătămate. Or, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală, care vizează fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cauzei – fiind descoperite ulterior – și care fac dovada că hotărârea definitivă se întemeiază pe o eroare judiciară. Având în vedere că motivul invocat de revizuienți – cu privire la intervenirea împăcării ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare – nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire reglementate de dispozițiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală, calea extraordinară de atac a revizuirii, exercitată în cauză, este inadmisibilă. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate este, la rândul ei, inadmisibilă, pentru lipsa legăturii cu soluționarea cauzei. 15.Astfel, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“. În acest sens, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că o atare excepție de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceea a legăturii cu soluționarea cauzei, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014, Decizia nr. 254 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, paragraful 18, Decizia nr. 433 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 31 august 2016, paragraful 22, și Decizia nr. 784 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 6 martie 2018, paragraful 16). 16.În plus, Curtea observă că autorul excepției Puiu Florentin Cristea a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 270 alin. (1) din Codul penal, infracțiune pentru care legea nu prevede posibilitatea împăcării. Această cauză de înlăturare a răspunderii penale poate interveni, potrivit art. 159 alin. (1) din Codul penal, numai dacă legea o prevede în mod expres, ceea ce nu este cazul infracțiunii de tăinuire.17.Așadar, ținând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (3) teza a doua din Codul penal este inadmisibilă.18.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (3) teza a doua din Codul penal, excepție ridicată de Puiu Florentin Cristea, Vasilică Ionuț Stîrcu și Tudorel Costel Grasu în Dosarul nr. 553/339/2016 (579/2016) al Judecătoriei Zimnicea.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Zimnicea și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 martie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x