DECIZIA nr. 177 din 31 martie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (16) și ale art. 56 alin. (12) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Răzvan Dimoftache în Dosarul nr. 7.260/256/2019 al Judecătoriei Medgidia. Cauza formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 37D/2020. … 2.La apelul nominal este prezent autorul excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Dosarul se află la al doilea termen de judecată. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că prin prezentarea selectivă în fața instanței permisă de textul criticat se creează o situație discriminatorie între persoanele private de libertate și cele care nu sunt în executarea unei pedepse privative de libertate. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în sensul că persoanele private de libertate au posibilități reduse de apărare față de cele care nu sunt private de libertate. Se încalcă prevederile art. 16 și 21 din Constituție, cu consecința afectării prevederilor art. 52 și 24. Cu privire la discriminarea creată, invocă Hotărârea din 2 noiembrie 2010, pronunțată în Cauza Ștefănică și alții împotriva României, precizând că prin aceasta Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, persoanele aflate în situații identice trebuie să beneficieze de un tratament identic. Apreciază că hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului sunt aplicabile mutatis mutandis în cauză. Invocă, în continuare, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, și situația discriminatorie acolo constatată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, trimițând, totodată, la Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei. Invocând similitudinea de situații, reliefează importanța asigurării efectivității hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita deficiențele similare. Consideră că se impune admiterea excepției pentru remedierea situației discriminatorii și pentru aplicarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că nu există identitate de situații între persoana acuzată și drepturile acesteia în procesul penal și persoana aflată în executarea unei pedepse privative de libertate. Între persoanele aflate în aceeași situație juridică, adică judecate definitiv și aflate în executarea pedepselor, legea nu face nicio distincție. De asemenea, organizarea procedurilor în faza de executare a pedepselor nu se supune art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, acest text vizând organizarea procesului în cazul unei acuzații penale. Ascultarea persoanei este asigurată, în conformitate cu art. 24 din Constituție, iar aceasta are posibilitatea exercitării căii de atac împotriva hotărârii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor. Astfel fiind, jurisprudența Curții Constituționale în materie este, ca atare, aplicabilă, drept pentru care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. … 5.Având cuvântul în replică, autorul excepției explică în ce mod se realizează vătămarea. Sintagma „doar la solicitarea instanței“ determină ca în cele mai multe cazuri deținuții să nu fie prezenți în instanță. Odată ce instanța europeană a stabilit că partea trebuie să fie prezentă să se exprime, înseamnă că, indiferent cât de puțin, cât de subtil și cum este obstrucționat acest drept, există o încălcare. Referitor la incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arată că acest text se referă la orice fel de proces și orice fel de cazuri, iar dacă o persoană este condamnată, nu înseamnă că drepturile procesuale ale acesteia încetează. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 14 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 7.260/256/2019, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (16) și ale art. 56 alin. (12) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Răzvan Dimoftache într-o contestație împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că față de condițiile precizate de normele criticate, precum și față de citația emisă de Judecătoria Mangalia (cu mențiunea „nu va fi adus“) nu se asigură condiția esențială a prezentului proces, respectiv contradictorialitatea. … 8.Judecătoria Medgidia consideră că excepția este neîntemeiată. Arată că o persoană condamnată este ascultată în mod obligatoriu la locul de deținere de către judecătorul de supraveghere, potrivit art. 56 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, și aceasta reprezintă o garanție acordată persoanei condamnate că beneficiază de un tratament juridic corespunzător situației în care se află, soluția pronunțată de către judecătorul de supraveghere conținând în mod automat și susținerea persoanei deținute. De asemenea, persoana condamnată are cunoștință de cauză, aceasta judecându-se în ședință publică, cu citarea sa și a administrației penitenciarului, și, totodată, poate depune memorii și concluzii scrise și își poate angaja, ca orice parte dintr-un proces, un apărător care să o reprezinte în instanță, potrivit art. 39 alin. (14) și (15) din Legea nr. 254/2013. … 9.Mai mult decât atât, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudența sa, că garanțiile consacrate în materie penală de prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – egalitatea de arme, dreptul la apărare, contradictorialitatea – nu sunt aplicabile procedurilor privind executarea pedepselor. În acest sens se face referire la Decizia din 7 mai 1990, pronunțată în Cauza Aldrian împotriva Austriei, Decizia din 22 februarie 1995, pronunțată în Cauza A.B. împotriva Elveției, Decizia din 13 mai 2003, pronunțată în Cauza Montcornet de Caumont împotriva Franței, Decizia din 23 septembrie 2004, pronunțată în Cauza Pilla împotriva Italiei, Decizia din 27 iunie 2006, pronunțată în Cauza Szabo împotriva Suediei, și Decizia din 23 octombrie 2012, pronunțată în Cauza Ciok împotriva Poloniei, paragraful 33. … 10.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 39 alin. (16) și ale art. 56 alin. (12) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul conținut:– Art. 39 alin. (16): „Persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanței, în acest caz fiind audiată.“; … – Art. 56 alin. (12): „Dispozițiile art. 39 alin. (14)-(19) se aplică în mod corespunzător.“ …  … 14.Dispozițiile art. 39 alin. (14)-(19), la care se face trimitere, au următorul conținut:(14)Contestația se judecă, în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate și a administrației penitenciarului.(15)Persoana condamnată și administrația penitenciarului pot depune memorii și concluzii scrise.(16)Persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanței, în acest caz fiind audiată.(17)Asistența juridică nu este obligatorie. În cazul în care procurorul și reprezentantul administrației penitenciarului participă la judecată, aceștia pun concluzii.(18)Instanța se pronunță prin sentință definitivă, în ședință publică.(19)Sentința se comunică persoanei condamnate și administrației penitenciarului. … 15.În susținerea neconstituționalității normelor criticate, autorul arată, în esență, că față de condițiile precizate de normele criticate, precum și față de citația emisă de Judecătoria Mangalia (cu mențiunea „nu va fi adus“) nu se asigură condiția esențială a procesului, respectiv contradictorialitatea. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că dispozițiile legale contestate au mai fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare, circumstanțiate prevederilor constituționale ale art. 21 referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare. … 17.Astfel, prin Decizia nr. 535 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 13 august 2015, paragrafele 18-21, Curtea a statuat că prevederile art. 39 și 56 din Legea nr. 254/2013 se circumscriu celei de-a patra faze a procesului penal, și anume fazei de executare. Art. 39 din lege reglementează atât cu privire la stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, la plângerea depusă de persoana condamnată la judecătorul de supraveghere a privării de libertate împotriva deciziei comisiei pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, cât și cu privire la contestația formulată de persoana condamnată sau de administrația penitenciarului, pe rolul judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, împotriva încheierii prin care judecătorul de supraveghere a privării de libertate a soluționat plângerea. Totodată, art. 56 din aceeași lege normează atât cu privire la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, la plângerea ce poate fi formulată de către acestea împotriva măsurilor referitoare la exercitarea drepturilor reglementate prin Legea nr. 254/2013, luate de către administrația penitenciarului, cât și cu privire la contestația ce se poate formula împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate prin care a fost soluționată plângerea. … 18.Prin urmare, cadrul general prevăzut de art. 39 și 56 din Legea nr. 254/2013 reglementează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existența vinovăției în materie penală, astfel încât Curtea a reținut că aceasta nu este supusă regulilor de procedură care guvernează faza de judecată a procesului penal, având în vedere că situația juridică a persoanei condamnate nu este identică cu cea a inculpatului. Într-un sens similar s-a pronunțat Curtea în jurisprudența sa referitoare la Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, abrogată prin Legea nr. 254/2013, de exemplu, prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, și prin Decizia nr. 486 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 24 ianuarie 2014. … 19.Așa fiind, Curtea a constatat că, în considerarea diferenței mai sus arătate, legiuitorul poate reglementa, în materia executării pedepselor, o procedură specială de soluționare a căilor de atac referitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, stabilite prin Legea nr. 254/2013, procedură care să nu mai implice în mod necesar prezența persoanei condamnate, fără ca în acest mod să fie încălcate dispozițiile constituționale privind dreptul la un proces echitabil. … 20.Curtea a invocat, deopotrivă, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului unde s-a statuat că garanțiile consacrate în materie penală de prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – egalitatea de arme, dreptul la apărare, contradictorialitatea – nu sunt aplicabile procedurilor privind executarea pedepselor. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia din 22 februarie 1995, pronunțată în Cauza A.B. împotriva Elveției, Decizia din 13 mai 2003, pronunțată în Cauza Montcornet de Caumont împotriva Franței, Decizia din 23 septembrie 2004, pronunțată în Cauza Pilla împotriva Italiei, Decizia din 27 iunie 2006, pronunțată în Cauza Szabó împotriva Suediei, și Decizia din 23 octombrie 2012, pronunțată în Cauza Ciok împotriva Poloniei, paragraful 33. … 21.Totodată, Curtea Constituțională a mai reținut că, în procedura de soluționare a plângerii împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 254/2013, potrivit art. 56 alin. (3) din lege, persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate, alin. (4) al aceluiași articol stabilind că, în cazul în care persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana în cauză, audiere care va avea loc prin videoconferință, sau poate solicita ascultarea acesteia de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la noul loc de deținere, care înaintează declarația luată. De asemenea, în procedura de soluționare a contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, pronunțată în soluționarea plângerii, persoana condamnată are posibilitatea de a-și formula apărările prin intermediul memoriilor și concluziilor scrise, în temeiul art. 39 alin. (15) din lege, indiferent dacă este adusă sau nu la judecată. … 22.Aceste considerente, care au fundamentat și pronunțarea Deciziei nr. 326 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din data de 2 august 2017, prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (12) și ale art. 39 alin. (16)din Legea nr. 254/2013 [privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal] (a se vedea paragrafele 14-18), precum și, cât privește art. 39 alin. (16)din Legea nr. 254/2013, pronunțarea Deciziei nr. 107 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 14 mai 2020, și a Deciziei nr. 147 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 29 iunie 2020, sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe. … 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Răzvan Dimoftache în Dosarul nr. 7.260/256/2019 al Judecătoriei Medgidia și constată că dispozițiile art. 39 alin. (16) și ale art. 56 alin. (12) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Medgidia și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent delegat,
Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește