DECIZIA nr. 177 din 28 martie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 16 iulie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 76 16/01/2002 ART. 34
ActulREFERIRE LALEGE 76 16/01/2002 ART. 34
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 76 16/01/2002 ART. 34
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 348 24/05/2016
ART. 4REFERIRE LALEGE 76 16/01/2002 ART. 34
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LALEGE 76 16/01/2002 ART. 34
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 76 16/01/2002 ART. 17
ART. 12REFERIRE LALEGE 76 16/01/2002 ART. 34
ART. 13REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 16REFERIRE LALEGE 76 16/01/2002 ART. 34
ART. 16REFERIRE LALEGE 76 16/01/2002 ART. 17
ART. 17REFERIRE LALEGE 76 16/01/2002 ART. 34
ART. 18REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 18REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 22
ART. 18REFERIRE LAHG 174 20/02/2002
ART. 18REFERIRE LALEGE 76 16/01/2002 ART. 34
ART. 18REFERIRE LALEGE 76 16/01/2002
ART. 18REFERIRE LANORMA 20/02/2002 ART. 15
ART. 19REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 61
ART. 19REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 71
ART. 19REFERIRE LALEGE 76 16/01/2002
ART. 19REFERIRE LANORMA 20/02/2002 ART. 15
ART. 20REFERIRE LALEGE 76 16/01/2002 ART. 44
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 53 03/07/2017
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 742 03/11/2015
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 176 19/03/2015
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 16 18/02/2008
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 54 04/06/2007
ART. 22REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 34
ART. 22REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 36
ART. 22REFERIRE LALEGE 76 16/01/2002 ART. 5
ART. 22REFERIRE LALEGE 76 16/01/2002 ART. 44
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „din activități autorizate potrivit legii“ din cuprinsul art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Mureș – Secția civilă în Dosarul nr. 1.699/102/2016* și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 388D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, considerând că aspectele învederate de autorul excepției privesc probleme de interpretare a legii, ce nu revin competenței instanței de contencios constituțional. În sprijinul celor arătate invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 348 din 24 mai 2016.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 10 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.699/102/2016*, Tribunalul Mureș – Secția civilă a sesizat din oficiu Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „din activități autorizate potrivit legii“ din cuprinsul art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, Tribunalul Mureș – Secția civilă arată că dreptul la ajutor de șomaj face parte din categoria drepturilor fundamentale, ocrotite de art. 47 alin. (2) din Constituție, iar prin dispozițiile de lege criticate acest drept este restrâns pentru acele persoane care realizează venituri legale mai mici decât valoarea indicelui social de referință, dar care nu fac parte din categoria activităților autorizate potrivit legii. Această restrângere este contrară art. 53 din Constituție, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de acest text fundamental. Astfel, restrângerea dreptului la ajutor de șomaj nu este justificată de cauzele expres stipulate de Constituție, nu este necesară într-o societate democratică și nu este proporțională cu cauza care a determinat-o, respectiv evitarea cumulului ajutorului de șomaj cu venituri mai mari decât indicele social de referință. Efectul restrângerii legislative criticate este decăderea din dreptul la ajutor de șomaj și afectarea nivelului de trai.6.Totodată, instanța de judecată arată că dispozițiile de lege criticate contravin și art. 16 alin. (1) și art. 53 alin. (2) din Constituție, coroborate cu art. 20 din Legea fundamentală raportat la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului a libertăților fundamentale, respectiv la Protocolul nr. 12 la această Convenție. În acest sens arată că pentru aplicarea principiului discriminării nu este necesar ca persoanele comparate să se afle în situații identice, fiind suficient ca acestea să se afle în situații similare sau analoage. Or, cetățenii care realizează venituri mai mici decât valoarea indicatorului sociale de referință se află în situații similare, indiferent de izvorul legal al veniturilor. Ca atare, cetățenii aflați în situații similare nu pot fi tratați diferit, neexistând nicio justificare obiectivă și rezonabilă a unui astfel de tratament.7.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.8.Guvernul consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituție invocate și că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Astfel, arată că dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 nu fac altceva decât să stabilească aceeași regulă pentru toți șomerii aflați în ipoteza normei legale, adică pentru cei care nu realizează venituri sau, dacă realizează, pentru ipoteza în care acestea sunt sub nivelul indicelui social de referință. Prin urmare, nu se poate pune problema discriminării. În plus, norma își propune să respecte obligația statului de a asigura un nivel de trai minim pentru toți cetățenii săi, așadar și pentru cei care nu obțin venituri sau acestea au un nivel considerat impropriu pentru satisfacerea nevoilor de bază, astfel că nu se poate reține nici afectarea dreptului la șomaj. Încadrarea veniturilor realizate în ceea ce legiuitorul a avut în vedere prin expresia venituri „din activități autorizate potrivit legii“ este un aspect ce ține de interpretarea și aplicarea normei legale, ceea ce nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale.9.Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de autorul excepției țin de modul de interpretare și aplicare a textului de lege criticat, ceea ce excedează competenței instanței de contencios constituțional. În același timp, arată că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, întrucât dreptul la ajutor de șomaj nu este un drept absolut, care se acordă necondiționat. Dimpotrivă, legiuitorului îi revine competența exclusivă de a reglementa cuantumul, condițiile și limitele acordării acestui drept. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate nu pun în discuție restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, nefiind nesocotite prevederile art. 53 alin. (2) din Constituție. De asemenea, arată că nu sunt create discriminări contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie sintagma „din activități autorizate potrivit legii“ din cuprinsul art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Acest articol de lege are următoarea redactare: „(1) Șomerii prevăzuți la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizație de șomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: […] b) nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare.“13.Tribunalul Mureș – Secția civilă susține că textul de lege criticat este contrar următoarelor prevederi constituționale: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 47 alin. (2) care consacră, între altele, dreptul la ajutor de șomaj, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și art. 20 care se referă la tratatele internaționale privind drepturile omului, prin raportare la prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării și Protocolul nr. 12 la Convenția mai sus amintită, care reglementează, de asemenea, interzicerea generală a discriminării.14.Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în opinia Tribunalului Mureș – Secția civilă, dispozițiile de lege criticate stabilesc o diferență de regim juridic nejustificată între persoanele care obțin venituri din activități autorizate potrivit legii și cele care obțin venituri care nu se încadrează în categoria mai sus amintită, aceștia din urmă fiind excluși de la beneficiul acordării indemnizației de șomaj, chiar dacă realizează venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință în vigoare. Tribunalul Mureș – Secția civilă se referă la situația unui consilier local care, potrivit legii, nu realizează „o activitate autorizată potrivit legii“, dar realizează venituri care sunt însă mai mici decât valoarea indicatorului social de referință în vigoare.15.Față de aceste critici, Curtea reține mai întâi că dreptul la ajutor de șomaj este consacrat, alături de alte drepturi fundamentale, în cadrul art. 47 alin. (2) din Constituție. Astfel, textul constituțional prevede că „cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege“, recunoscând astfel competența exclusivă a legiuitorului de a reglementa condițiile acordării acestor drepturi fundamentale.16.Dispozițiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 stabilesc condițiile cumulative pe care persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) din aceeași lege trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de indemnizația de șomaj. O primă condiție este însăși încadrarea în ipoteza prevăzută de ultimul articol de lege menționat și care se referă, în esență, la faptul de a nu avea un loc de muncă, așa cum de altfel se arată și în art. 5 pct. IV lit. c) teza întâi din Legea nr. 76/2002. De asemenea, este relevant că, potrivit definiției date de art. 5 pct. VII din Legea nr. 76/2002 indemnizației de șomaj, aceasta reprezintă „o compensație parțială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenților instituțiilor de învățământ care nu s-au putut încadra în muncă“. Tot art. 5 pct. II din legea amintită definește locul de muncă astfel: „cadrul în care se desfășoară o activitate din care se obține un venit și în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu.“17.Dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. a),c) și d) din Legea nr. 76/2002 stabilesc alte trei condiții, referindu-se la stagiul de cotizare necesar, cerința de a nu fi îndeplinite condițiile legale de pensionare și cerința ca șomerii să fie înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă.18.Art. 34 alin. (1) lit. b) din aceeași lege, criticat pe calea excepției de neconstituționalitate, stabilește două condiții. Una dintre ele cere ca persoana „să nu realizeze venituri“ în sensul precizat de art. 15 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 18 martie 2002, care se referă la: „a) persoanele care nu realizează venituri impozabile sau care realizează venituri neimpozabile în conformitate cu Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare; b) persoanele care realizează venituri din salarii reprezentând plăți compensatorii acordate persoanelor disponibilizate din bugetul angajatorului, în temeiul contractului colectiv de muncă aplicabil; c) persoanele care realizează venituri din investiții, venituri din premii și din jocuri de noroc, venituri din transferul proprietăților imobiliare și venituri din alte surse, definite conform Legii nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare; d) persoanele care realizează venituri reprezentând indemnizație de neconcurență care se acordă pe perioada de neconcurență, de către angajator, ulterior încetării contractului individual de muncă, conform art. 21 și 22 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare; e) persoanele care realizează venituri reprezentând participarea la profit, care se acordă de către angajator salariaților, administratorilor sau managerilor, ulterior încetării contractului individual de muncă, respectiv contractului de mandat sau contractului de management, conform prevederilor legale; f) persoanele care realizează venituri din indemnizația primită conform prevederilor legale, cu ocazia organizării alegerilor locale, alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților sau alegerilor prezidențiale.“19.A doua condiție este aceea de a nu realiza „din activități autorizate potrivit legii“ venituri mai mari decât valoarea indicatorului social de referință. Dispozițiile art. 15 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 enumeră activitățile autorizate potrivit legii, după cum urmează: „a) activitățile economice desfășurate de persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și/sau întreprinderi familiale conform legii; b) exercitarea profesiilor liberale potrivit dispozițiilor legale speciale; c) exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de către zilieri; d) activități desfășurate de persoane fizice în urma cărora se realizează venituri din agricultură, silvicultură sau piscicultură conform art. 71 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare; e) activități în urma cărora se realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor conform art. 61 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.“20.Prin urmare, Curtea constată că stabilirea dreptului unei persoane de a beneficia de indemnizație de șomaj presupune un demers complex care vizează îndeplinirea mai multor condiții legale, iar aprecierea în concret a situației dacă realizarea unui anumit de tip de venituri poate reprezenta o piedică pentru obținerea ajutorului de șomaj trebuie să țină seama de toate aceste condiții, în mod cumulativ. Astfel, stabilirea împrejurării dacă o persoană ocupă sau nu un loc de muncă, în sensul prevăzut de lege, nu este mai puțin importantă decât analiza sursei veniturilor realizate și a cuantumului acestora. Mai mult, la stabilirea dreptului unei persoane de a beneficia de indemnizație de șomaj trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 44 din Legea nr. 76/2002, care stabilesc situațiile în care plata acestui drept încetează.21.Având în vedere însă că, în fapt, cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate privește stabilirea faptului dacă activitatea desfășurată în calitate de consilier local poate fi calificată sau nu ca „o activitate autorizată potrivit legii“, Curtea constată că, în realitate, aspectele învederate de Tribunalul Mureș – Secția civilă privesc probleme de interpretare și aplicare a legii, în sensul stabilirii dacă veniturile realizate de un consilier local pot fi cumulate cu indemnizația de șomaj. Or, aceste aspecte revin competenței instanței de judecată, și nu instanței de contencios constituțional.22.De altfel, Curtea observă că Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a clarificat problema de interpretare a legii mai sus amintite prin Decizia nr. 53 din 3 iulie 2017 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „în interpretarea dispozițiilor art. 5 pct. IV lit. c,art. 44 lit. n) din Legea nr. 76/2002, raportate la art. 34 și art. 36 din Legea nr. 393/2004, să se stabilească dacă indemnizația de șomaj poate fi cumulată cu indemnizația de ședință de către consilierii locali, având în vedere și considerentele din Decizia nr. 54 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, precum și din Decizia nr. 16 din 18 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, pronunțate în soluționarea unor recursuri în interesul legii“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din data de 22 noiembrie 2017. Prin această decizie, instanța supremă a decis că „dispozițiile art. 5 pct. IV lit. c),art. 44 lit. n) din Legea nr. 76/2002, raportate la dispozițiile art. 34 și art. 36 din Legea nr. 393/2004, se interpretează în sensul că indemnizația de șomaj poate fi cumulată cu indemnizația de ședință de către consilierii locali.“ Pentru a decide astfel, a reținut, în esență, că „indemnizația de ședință obținută de un consilier local nu are natura juridică a unui venit salarial, constant și permanent, întrucât activitatea consilierului local nu reprezintă o activitate profesională sau asimilată acesteia, după cum nici indemnizația aferentă acestei calități nu poate fi asimilată cu un venit dintr-o astfel de activitate.“ (paragraful 70) De asemenea, a amintit Decizia Curții Constituționale nr. 176 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 14 mai 2015, în care s-a subliniat că „activitatea desfășurată de un consilier nu poate fi asimilată cu activitatea desfășurată de o persoană încadrată în muncă, deoarece prestația consilierilor în folosul comunității nu are caracter permanent, specific contractelor de muncă, aceasta manifestându-se sub forma participării la ședințele de consiliu și comisii de specialitate, care au loc o dată sau de două ori pe lună, însumând câteva ore“. În același sens a fost invocată și Decizia instanței de contencios constituțional nr. 742 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2016, în care s-a statuat că „activitatea de consilier local nu este o funcție, ci o calitate, nu este salarizată, ci indemnizată, nu are caracter regulat, organizat și permanent și nu poate fi asimilată cu o funcție electivă.“ (paragraful 18)23.Având în vedere cele mai sus reținute, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.24.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „din activități autorizate potrivit legii“ din cuprinsul art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mureș – Secția civilă în Dosarul nr. 1.699/102/2016*.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Mureș – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 martie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x