DECIZIA nr. 175 din 16 martie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Marius Ciura în Dosarul nr. 3.322/111/2016* al Curții de Apel Oradea – Secția I civilă, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 780 D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 790D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gabriel Cosmin Sălăjan în Dosarul nr. 11.274/111/2011 al Curții de Apel Oradea – Secția I civilă. … 4.La apelul nominal răspunde autorul excepției, prezent personal și asistat de doamna avocat Carmen Sălăjan din cadrul Baroului Bihor. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a depus un punct de vedere, prin care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. … 6.Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 790 D/2018 la Dosarul nr. 780 D/2018. Partea prezentă este de acord cu măsura conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 790 D/2018 la Dosarul nr. 780 D/2018, care a fost primul înregistrat. … 7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul doamnei avocat Carmen Sălăjan, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, se susține că dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevăd garanții minime pentru protecția libertății individuale și că, în condițiile în care statul nu respectă aceste garanții, trebuie să repare prejudiciile astfel produse. Se arată că prevederile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiție, astfel cum acesta este prevăzut la art. 21 din Constituție, întrucât, prin modalitatea în care este formulat, textul criticat poate da naștere unui mare număr de acțiuni pe rolul instanțelor având ca obiect repararea prejudiciilor cauzate în dosare penale, prin dispunerea de măsuri preventive privative de libertate în cauze în care sunt pronunțate soluții de achitare sau de clasare, dosare în care acțiunile în răspunderea patrimonială a statului au fost respinse, ab initio, pentru motivul nerespectării condițiilor de admisibilitate prevăzute de norma juridică criticată, respectiv pentru motivul că hotărârea judecătorească sau ordonanța de clasare nu a făcut referire expresă la nelegalitatea măsurilor preventive privative de libertate. Se mai susține că dispozițiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art. 23 care garantează libertatea persoanei, ale art. 52 care prevăd răspunderea patrimonială necondiționată a statului pentru erori judiciare, precum și ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți. … 8.Este invocată, totodată, în susținerea excepției, jurisprudența recentă a Curții Constituționale, făcându-se trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 136 din 3 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 12 mai 2021, prin care instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă din cuprinsul dispozițiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală este neconstituțională. … 9.Distinct de aspectele mai sus arătate, se mai susține că textul criticat contravine art. 16 alin. (1) din Constituție, referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Se arată, în acest sens, că dispozițiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală golesc de conținut prevederile art. 52 din Constituție, determinând neangajarea răspunderii patrimoniale a statutului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare sau pentru dispunerea unor măsuri preventive privative de libertate mult disproporționate față de necesitatea ce rezultă din circumstanțele concrete ale cauzelor. Se susține că textul criticat creează discriminare între inculpații ale căror măsuri preventive privative de libertate sunt în curs de executare în momentul soluționării cauzei, instanța fiind obligată, în această situație, să analizeze legalitatea dispunerii lor, și inculpații ale căror măsuri preventive privative de libertate au încetat la data pronunțării instanței de fond, astfel că aceasta din urmă nu mai este obligată să se pronunțe și, prin urmare, nu se mai pronunță cu privire la caracterul legal sau nelegal al acestor măsuri. Din această perspectivă, este analizată, în mod distinct, ipoteza încetării de drept a măsurilor preventive privative de libertate, ipoteză în care se susține că instanța învestită cu soluționarea cauzei sau organul de urmărire penală nu mai sunt obligate să se pronunțe cu privire la caracterul nelegal al acestor măsuri, întrucât acest caracter se deduce implicit din efectele clasării sau ale achitării pentru motivul că fapta nu există. … 10.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 136 din 3 martie 2021. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:11.Prin încheierile din 12 martie 2018 și 28 martie 2018, pronunțate în dosarele nr. 3.322/111/2016* și nr. 11.274/111/2011, Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Marius Ciura și de Gabriel Cosmin Sălăjan în cauze având ca obiect soluționarea unui apel și, respectiv, a unui recurs civil, formulate de autorii excepțiilor împotriva unor sentințe civile prin care leau fost respinse cererile de acordare a unor despăgubiri pentru măsurile preventive privative de libertate dispuse, pe parcursul procesului penal, în privința acestora, în condițiile în care au fost achitați, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi și, respectiv, lit. a) din Codul de procedură penală. … 12.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 15 din 18 septembrie 2017, încalcă prevederile art. 52 alin. (3) din Constituție, întrucât restrâng, de o manieră excesivă, posibilitatea de a obține despăgubiri a persoanelor private de libertate în cursul procesului penal, în privința cărora au fost dispuse soluții de achitare. Se arată că, astfel, sunt excluse de la dreptul la despăgubiri victimele unor erori judiciare față de care nu s-a constatat, printr-un act jurisdicțional, caracterul nelegal al măsurilor preventive privative de libertate. Se mai susține că textul criticat încalcă prevederile art. 20 alin. (2) din Constituție raportate la art. 5 paragraful 5 din Convenție, prin aceea că legea internă nu oferă o posibilitate efectivă ca persoanele private de libertate să obțină despăgubiri în caz de eroare judiciară. Se mai arată că soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 15 din 18 septembrie 2017, este obligatorie pentru instanțe, conform art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală, așa încât art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală se interpretează, în mod obligatoriu, în sensul mai sus arătat. Se susține, totodată, că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât creează discriminare între persoanele care au fost private de libertate și ulterior au fost achitate și persoanele aflate în ipoteza reglementată la art. 538 din Codul de procedură penală, care au fost condamnate și încarcerate, iar, ulterior, în urma rejudecării cauzei, s-a pronunțat o hotărâre de achitare față de acestea. … 13.Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă apreciază că prevederile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală contravin dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Constituție, întrucât această normă condiționează acordarea unei despăgubiri de stabilirea caracterului nelegal al privării de libertate, prin ordonanța procurorului, prin încheiere definitivă a judecătorului de drepturi și libertăți sau a judecătorului de cameră preliminară ori prin încheiere definitivă sau hotărâre definitivă a instanței penale învestite cu judecarea cauzei. Astfel, potrivit dispozițiilor legale criticate, constatarea nelegalității măsurii privative de libertate trebuie să fie explicită, aceasta neputând fi dedusă din hotărârea de achitare. Se susține că, astfel, prin prevederile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală a fost instituită o condiție imposibil de îndeplinit pentru victima lipsirii de libertate, aspect care îngrădește accesul liber la justiție și golește de conținut dispozițiile art. 52 din Constituție, făcând norma constituțională anterior menționată inaplicabilă în cazurile în care cetățeni nevinovați, dovediți ca atare prin hotărâri judecătorești definitive de achitare, au fost lipsiți de libertate. Se arată că lipsirea de libertate pe parcursul procesului penal este un atribut al statului care, prin interpușii săi, apreciază că o astfel de măsură este justificată pentru apărarea ordinii publice; simetric, dacă se dovedește că această măsură a fost excesivă și a îngrădit libertatea individuală a persoanelor în privința cărora a fost dispusă, statul trebuie să răspundă, inclusiv patrimonial, pentru vătămarea cauzată prin lipsirea de libertate a persoanei în privința căreia se stabilește, prin hotărâre judecătorească definitivă, că nu a încălcat legea penală. Or, se susține că, prin edictarea unor legi care instituie condiții imposibil de îndeplinit pentru angajarea răspunderii sale materiale, statul se sustrage de la obligația sa constituțională prevăzută la art. 52 alin. (1) și (3) din Legea fundamentală. … 14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 539 alin. (2) din Codul procedură penală, care au următorul cuprins: „Privarea nelegală de libertate trebuie să fie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi și libertăți sau a judecătorului de cameră preliminară, precum și prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanței de judecată învestită cu judecarea cauzei.“ … 18.Se susține că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 11 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 23 referitoare la libertatea individuală, ale art. 52 alin. (3) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 53 cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederilor art. 5 paragrafele 1 și 5 și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la libertate și la siguranță și la dreptul la un proces echitabil. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 136 din 3 martie 2021*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 539 din Codul de procedură penală care exclude dreptul la repararea pagubei în cazul privării de libertate dispuse în cursul procesului penal soluționat prin clasare, conform art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală, sau achitare este neconstituțională.*) Decizia Curții Constituționale nr. 136 din 3 martie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 12 mai 2021.  … 20.Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă, ca devenită inadmisibilă. … 21.În acord cu jurisprudența constantă a Curții în materie, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, prezenta excepție de neconstituționalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia de constatare a neconstituționalității mai sus menționată va produce efecte, în egală măsură, și în cauza în care a fost invocată prezenta excepție, întrucât aceasta a fost ridicată înaintea pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 136 din 3 martie 2021 (a se vedea, în acest sens, considerentele de principiu dezvoltate prin Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragrafele 57-59). … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Marius Ciura în Dosarul nr. 3.322/111/2016* și de Gabriel Cosmin Sălăjan în Dosarul nr. 11.274/111/2011 ale Curții de Apel Oradea – Secția I civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Oradea – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește