DECIZIA nr. 174 din 29 martie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 571 din 6 iulie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 453
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 463
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 453
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 455
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 453
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 463
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 172
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 453
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 463
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 2 17/01/2017
ART. 14REFERIRE LALEGE 255 19/07/2013 ART. 102
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 453
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 455
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 457
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 459
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 463
ART. 15REFERIRE LACARTA 12/12/2007
ART. 15REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 15REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000
ART. 15REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 131
ART. 15REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984
ART. 15REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 784 05/12/2017
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 433 21/06/2016
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 254 05/05/2016
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 94 27/02/2014
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 203 06/03/2012
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 171 08/02/2011
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 453
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 463
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 463 25/06/2020





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Oana Cristina Puică – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (3),art. 455 alin. (1) lit. a),art. 457 alin. (1),art. 459 alin. (7) și ale art. 463 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marin Bucur în Dosarul nr. 36.671/301/2015 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.400D/2016.2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cu privire la partea Mihnea Dan Șuteu, magistratul-asistent arată că, de la adresa de domiciliu din Canada, confirmarea de primire s-a întors cu mențiunea „mutat“, partea fiind citată și la locul de muncă din Canada, de unde, însă, nu s-a întors confirmarea de primire. Din încheierea de sesizare, reiese că partea a refuzat, în dosarul penal, primirea citației trimise prin scrisoare recomandată la adresa respectivului loc de muncă.4.Curtea, având în vedere cele referite anterior, pune în discuție problema îndeplinirii, în mod legal, a procedurii de citare cu partea Mihnea Dan Șuteu. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind legal îndeplinită procedura de citare. Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale coroborat cu art. 172 din Codul de procedură civilă, constată că procedura de citare cu partea mai sus menționată este legal îndeplinită.5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul excepției solicită, în realitate, modificarea dispozițiilor de lege criticate, în sensul ca revizuirea să poată privi și o hotărâre prin care nu se statuează asupra fondului procesului penal.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6.Prin Sentința penală nr. 481 din 13 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 36.671/301/2015, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (3),art. 455 alin. (1) lit. a),art. 457 alin. (1),art. 459 alin. (7) și ale art. 463 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Marin Bucur, cu ocazia verificării admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire formulate împotriva unor hotărâri penale pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în procedura plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă principiul legalității, egalitatea în fața legii, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, întrucât, în lipsa unei căi de atac, încheierile de ședință pronunțate în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului și a intimatului, împotriva cărora a fost formulată cererea de revizuire, „tind să absolutizeze prezumția de legalitate a soluțiilor pronunțate de procurori“. De asemenea, arată că cererea de revizuire poate fi formulată doar în favoarea condamnatului, ceea ce înseamnă că persoana vătămată este exclusă de la acest beneficiu procesual, deși are calitatea de subiect procesual principal. Totodată, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume hotărârile din 17 ianuarie 1970, 30 octombrie 1991, 27 octombrie 1993, 23 octombrie 1996, 18 februarie 1997, 20 aprilie 2010 și din 12 aprilie 2012, pronunțate în cauzele Delcourt împotriva Belgiei, Borgers împotriva Belgiei, Dombo Beheer BV împotriva Olandei, Ankerl împotriva Elveției, Nideröst-Huber împotriva Elveției, Bălașa împotriva României și Lagardère împotriva Franței.8.Judecătoria Sectorului 3 București – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că hotărârile prin care se soluționează fondul cauzei sunt susceptibile de a fi atacate cu apel, astfel că nu sunt lipsite de al doilea grad de jurisdicție. Totodată, precizează că, în cauză, este vorba de o cerere de revizuire a unor încheieri prin care au fost soluționate plângerile împotriva unor soluții ale procurorului de netrimitere în judecată, încheieri definitive care nu sunt susceptibile de a fi supuse revizuirii.9.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată, astfel, că dispozițiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției.11.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că legiuitorul hotărăște, potrivit politicii sale penale, în ceea ce privește reglementarea căilor de atac în materia revizuirii, având în vedere că, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 453 alin. (3),art. 455 alin. (1) lit. a),art. 457 alin. (1),art. 459 alin. (7) și ale art. 463 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– Art. 453 alin. (3) [modificat prin art. 102 pct. 272 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013; prin Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 5 mai 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale cu privire la cazul de revizuire prevăzut la alin. (1) lit. a) ]: „(3) Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.“;– Art. 455 alin. (1) lit. a): „(1) Pot cere revizuirea: a) părțile din proces, în limitele calității lor procesuale;“;– Art. 457 alin. (1): „(1) Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepția cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.“;– Art. 459 alin. (7): „(7) Încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.“;– Art. 463: „Sentința prin care instanța se pronunță asupra cererii de revizuire, după rejudecarea cauzei, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.“15.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și principiul legalității, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) cu privire la dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, ale art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public, precum și ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 referitor la interzicerea discriminării și ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 2 paragraful 1 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție, ale art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenție și ale art. 47 paragraful 2 privind dreptul la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată cu ocazia verificării admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire formulate împotriva unor hotărâri penale definitive pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în procedura plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Or, calea extraordinară de atac a revizuirii se poate exercita numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive prin care se soluționează fondul cauzei penale, fiind inadmisibilă în materia plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Ca atare, excepția de neconstituționalitate este, la rândul ei, inadmisibilă, pentru lipsa legăturii cu soluționarea cauzei.17.Astfel, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“. În acest sens, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că o excepție de neconstituționalitate ridicată întro acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că o atare excepție de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceea a legăturii cu soluționarea cauzei, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014, Decizia nr. 254 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, paragraful 18, Decizia nr. 433 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 31 august 2016, paragraful 22, și Decizia nr. 784 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 6 martie 2018, paragraful 16).18.Așadar, ținând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (3),art. 455 alin. (1) lit. a),art. 457 alin. (1),art. 459 alin. (7) și ale art. 463 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.19.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (3), art. 455 alin. (1) lit. a), art. 457 alin. (1), art. 459 alin. (7) și ale art. 463 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marin Bucur în Dosarul nr. 36.671/301/2015 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 martie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x