DECIZIA nr. 174 din 16 martie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cătălin-Constantin Geană în Dosarul nr. 2.253/223/2017 al Judecătoriei Drăgășani, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 758D/2018.  … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Se arată că principalele motive pentru care autorul critică dispozițiile art. 340 din Codul de procedură penală sunt că textul criticat reglementează doar plângerea împotriva soluției de clasare, precum și că legiuitorul nu a reglementat o procedură conform căreia să fie controlate, încă din timpul urmăririi penale, și alte dispoziții ale procurorului. Se susține că aceste critici nu vizează constituționalitatea art. 340 din Codul de procedură penală, ci completarea dispozițiilor procesual penale analizate, prin instituirea unei proceduri pe care legiuitorul nu a prevăzut-o. Se arată că, în acest sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională, sub regimul Codului de procedură penală din 1968, prin Decizia nr. 1.175 din 15 septembrie 2011, prin care o critică similară a fost respinsă ca inadmisibilă, dar și faptul că, într-o practică mai recentă, pentru motive similare, aplicabile mutatis mutandis, instanța de contencios constituțional a respins, tot ca inadmisibilă, o excepție de neconstituționalitate similară, prin Decizia nr. 29 din 19 ianuarie 2017 și Decizia nr. 610 din 28 septembrie 2017. Se arată că există însă și o practică în sens contrar a instanței de contencios constituțional care, în alte decizii, cum sunt Decizia nr. 434 din 4 iulie 2019 și Decizia nr. 63 din 28 ianuarie 2021, a respins, ca neîntemeiate, excepții de neconstituționalitate similare. Pentru acest motiv, se solicită, în subsidiar, respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, pentru considerentele reținute în jurisprudența anterior menționată.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 3 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.253/223/2017, Judecătoria Drăgășani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cătălin-Constantin Geană într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate de autorul excepției împotriva unei ordonanțe a procurorului prin care a fost respinsă cererea acestuia de prelungire a dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, în fapt, petentul este parte într-un dosar în care are calitatea de inculpat, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 337 din Codul penal, respectiv refuzul de prelevare de mostre biologice, și că, în acest context, i-a fost reținut permisul de conducere, fiindu-i eliberată o dovadă înlocuitoare, fără drept de circulație. În temeiul art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, petentul a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani să îi fie prelungit dreptul de circulație cu cel mult 30 de zile. Tot referitor la situația de fapt, se arată că, la data de 3 aprilie 2017, prin ordonanța contestată, a fost respinsă cererea anterior menționată, soluția de respingere fiind menținută prin respingerea plângerii formulate împotriva acestei ordonanțe de către prim-procuror, în temeiul art. 339 din Codul de procedură penală. În aceste condiții, este invocată jurisprudența Judecătoriei Drăgășani, conform căreia plângerile adresate instanței, prin care se solicită a fi desființate ordonanțele procurorului de respingere a cererilor de prelungire a dreptului de circulație, formulate în temeiul art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, sunt respinse ca inadmisibile, întrucât se apreciază că pot fi atacate în fața instanței de judecată exclusiv soluțiile de clasare date de procuror. Se arată că ordonanțele procurorului prin care sunt respinse cererile de prelungire a dreptului de circulație nu au o astfel de natură procesuală, fiind astfel excluse de la controlul judecătoresc, motiv pentru care textul criticat încalcă prevederile art. 21 din Constituție. Se susține că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, prin soluția contestată se ajunge practic la o interzicere a dreptului de a conduce pe o perioadă nedeterminată, care nu poate fi verificată de către o instanță de judecată, dat fiind faptul că nu se poate cunoaște cu exactitate care va fi durata procesului penal. Se arată că această perioadă nedeterminată începe la momentul reținerii permisului de conducere, care este o măsură tehnico-administrativă dispusă de către polițistul rutier și care nu trebuie confundată cu măsura procesual penală a prelungirii dreptului de circulație, care este de competența procurorului și care implică posibilitatea verificării legalității acesteia de către instanța de judecată. Se arată că, fiind vorba de acte și măsuri luate de procuror în cursul procesului penal, acestea trebuie să fie supuse nu numai controlului ierarhic, în cadrul Ministerului Public, dar și controlului instanțelor judecătorești, dată fiind prevederea constituțională expresă ce se referă la dreptul fiecărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Pentru aceste motive, se susține că sintagma „împotriva soluției de clasare“ din cuprinsul art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, care înlătură de la verificarea legalității de către instanța de judecată celelalte soluții adoptate de procuror, diferite de cea de clasare, încalcă prevederile art. 21 din Constituție. … 6.Judecătoria Drăgășani opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Este invocată jurisprudența Curții Constituționale, arătându-se că posibilitatea formulării plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date acestuia de procurorul ierarhic superior constituie o garanție procesuală, iar rămânerea definitivă a soluției dispuse de procurorul ierarhic superior are ca scop asigurarea celerității soluționării cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea accesului liber la justiție și a dreptului la un recurs efectiv. S-a arătat, de asemenea, că, în faza urmăririi penale, legiuitorul poate opta atât pentru instituirea, cât și pentru eliminarea unor garanții procesuale, precum cea invocată de autorul excepției, cu condiția ca actele organelor de urmărire penală să poată fi cenzurate de instanța de judecată. S-a susținut, totodată, că soluțiile procurorului (și ale procurorului ierarhic superior) vor fi cenzurate de instanța de judecată la finalizarea cercetărilor, aspect ce constituie o garanție a dreptului de acces liber la justiție.  … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Avocatul Poporului opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că își menține punctele de vedere transmise și reținute de Curtea Constituțională în deciziile nr. 55 din 2 februarie 2017 și nr. 603 din 28 septembrie 2017. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.“ … 12.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, prin Decizia nr. 608 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 987 din 12 decembrie 2017, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală și, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.  … 14.Curtea reține că aceleași critici de neconstituționalitate au fost formulate și cu referire la prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, fiind soluționate prin Decizia nr. 235 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 9 iulie 2013, prin care instanța de contencios constituțional a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate astfel invocată. … 15.Prin Decizia nr. 608 din 28 septembrie 2017, mai sus menționată, paragrafele 24 și 25, Curtea a reținut că prevederile legale criticate vor fi interpretate în mod sistematic prin trimitere la alin. (1) lit. b) și alin. (3) ale aceluiași articol. Astfel, Curtea a constatat că art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 reglementează cu privire la obligativitatea reținerii permisului de conducere, iar alin. (3) enumeră cazurile în care dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație. Prin urmare, în aceste cazuri nu se poate dispune, în condițiile textului criticat, prelungirea dreptului de circulație. Curtea a reținut că o asemenea dispoziție este suficient de clară, nefiind susceptibilă de interpretări contradictorii, și dă eficiență rolului legiuitorului de a reglementa cu privire la normele de circulație pe drumurile publice în considerarea asigurării desfășurării fluente și în siguranță a circulației, precum și pentru ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public. Practic, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație în cazul în care a fost săvârșită vreuna dintre infracțiunile prevăzute de art. 334 alin. (2) și (4) din Codul penal referitor la punerea în circulație a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare sau cu număr retras sau a unui autovehicul înmatriculat în alt stat care nu are drept de circulație în România, de art. 335 alin. (2) din Codul penal referitor la conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, de art. 336 din Codul penal referitor la conducerea pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe, de art. 337 din Codul penal referitor la refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, de art. 338 alin. (1) din Codul penal referitor la părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției sau a procurorului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto aflat în procesul de instruire ori de către examinatorul autorității competente aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație, și de art. 339 alin. (2)-(4) din Codul penal referitor la participarea la întreceri neautorizate pe drumurile publice, la așezarea de obstacole care împiedică sau îngreunează circulația, dacă se pune în pericol siguranța circulației ori se aduce atingere dreptului la liberă circulație a celorlalți participanți la trafic, și la lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a unui vehicul care transportă produse sau substanțe periculoase sau în cazurile prevăzute de art. 111 alin. (1) lit. a) și d) referitor la cumularea a cel puțin 15 puncte de penalizare și la situația în care titularul permisului a fost declarat inapt pentru a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie și art. 102 alin. (3) lit. a) și c) referitor la conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune, și la situația în care conducătorul auto nu a oprit la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune, toate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Prin urmare, Curtea a constatat că legiuitorul nu a făcut altceva decât să identifice din toată gama de încălcări ale normelor legale pe acelea care au o gravitate sporită și, ca o consecință directă a acestei rațiuni, a dispus cu privire la imposibilitatea eliberării vreunei dovezi cu drept de circulație. Aceasta nu are semnificația vreunei afectări a drepturilor și a libertăților fundamentale, întrucât ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, precum și a mediului reprezintă deziderate unanim acceptate. De altfel, Curtea a reținut că dreptul de a conduce pe drumurile publice nu reprezintă un drept fundamental. … 16.Distinct de cele reținute prin Decizia nr. 608 din 28 septembrie 2017, Curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu prevede un regim juridic special prin care poate fi atacată ordonanța procurorului referitoare la modul de soluționare a cererii de prelungire a dreptului de circulație, conform art. 111 alin. (6) din aceeași ordonanță de urgență, motiv pentru care în privința acesteia sunt aplicabile dispozițiile legii generale. Așadar, fiind acte emise de procuror în cursul urmăririi penale, ordonanțele procurorului pronunțate conform art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 urmează regimul juridic al prevederilor art. 339 și 340 din Codul de procedură penală.  … 17.Într-adevăr, astfel cum arată autorul excepției de neconstituționalitate, plângerea reglementată de dispozițiile art. 340 din Codul de procedură penală poate fi formulată doar împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată. Cu privire la acest aspect, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 183 din 28 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 9 mai 2019, paragrafele 17-26, că stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul soluționării plângerilor împotriva actelor procurorului este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale. Potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, ca modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, însă în formele și modalitățile instituite de lege. Așa fiind, prin instituirea procedurii potrivit căreia ordonanțele procurorului, altele decât cele de clasare, nu pot fi atacate în fața unui judecător nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiție, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21 din Constituție. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. … 18.În acest context, Curtea a constatat că trebuie distins între plângerea împotriva actelor de urmărire penală și plângerea împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată. Totodată, în cadrul plângerii împotriva actelor de urmărire penală trebuie distins între plângerea îndreptată împotriva actelor organelor de cercetare penală și plângerea împotriva actelor procurorului. Astfel, potrivit art. 336 alin. (1) din Codul de procedură penală, orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. În doctrină s-a arătat că norma cuprinde o regulă cu caracter general în ceea ce privește plângerea împotriva actelor de urmărire penală, fie ele ale organului de cercetare penală, fie ale procurorului, instituind dreptul persoanei ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală să se plângă cu privire la acesta. Dreptul de a face plângere aparține oricărei persoane, nu doar subiecților procesuali. … 19.Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că plângerea împotriva actelor de urmărire penală poate fi formulată oricând în cursul urmăririi penale, legea neinstituind un termen în acest sens. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale organului de cercetare penală se adresează, potrivit art. 336 alin. (2) din Codul de procedură penală, procurorului care supraveghează activitatea acestuia. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale procurorului este soluționată, potrivit art. 339 din Codul de procedură penală, de procurorul ierarhic superior celui care a efectuat actul. Potrivit art. 338 și art. 339 alin. (6) din același act normativ, plângerea trebuie rezolvată în termen de cel mult 20 de zile de la primirea acesteia de către organul competent. … 20.Așa fiind, Curtea a constatat că nu poate fi primită critica referitoare la afectarea accesului liber la justiție, deoarece, odată rezolvată de către procuror, în condițiile art. 327 din Codul de procedură penală, cauza penală va putea fi supusă cenzurii judecătorului de cameră preliminară, ocazie cu care partea interesată va putea critica inclusiv acele acte ale procurorului care au fundamentat soluția pronunțată. … 21.Prin urmare, Curtea a reținut că, atunci când procurorul va emite rechizitoriul prin care dispune trimiterea în judecată, cauza va ajunge în faza camerei preliminare, fază în care, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Atunci când procurorul va emite o ordonanță prin care clasează cauza, aceasta va putea ajunge, de asemenea, la judecătorul de cameră preliminară în fața căruia, în condițiile art. 341 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală, petentul și intimații pot formula cereri și ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. În sfârșit, atunci când procurorul va emite o ordonanță prin care renunță la urmărirea penală, ordonanța astfel pronunțată va fi verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior, conform art. 318 alin. (10) din Codul de procedură penală. Ulterior, această ordonanță se transmite, spre confirmare, judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, iar în fața acestuia persoana care a făcut sesizarea, părțile, suspectul, persoana vătămată ori altă persoană interesată vor putea releva aspecte de legalitate și temeinicie ale soluției pronunțate, conform art. 318 alin. (12), (14) și (15) din Codul de procedură penală. … 22.În acest context, Curtea a reținut că art. 21 privind accesul liber la justiție se referă la posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept (Decizia nr. 569 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008). … 23.Or, astfel cum s-a arătat anterior, Curtea a menționat că persoana ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală are, după rezolvarea cauzei de către procuror, posibilitatea de a se adresa cu o plângere instanței de judecată în scopul obținerii unui remediu. Așa fiind, rezultă că persoana interesată, pe de-o parte, poate face plângere împotriva actelor de urmărire penală și împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, iar, pe de altă parte, în condițiile legii, se poate adresa judecătorului de cameră preliminară cu o plângere ce vizează aceleași aspecte. Textul de lege criticat nu contravine nici accesului la justiție și nici dreptului la un proces echitabil. Faptul că ordonanța procurorului de declinare a competenței nu poate fi contestată la instanță în faza de urmărire penală nu aduce atingere art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât, așa cum a statuat chiar Curtea Constituțională în jurisprudența sa, „posibilitatea formulării plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta la procurorul ierarhic superior constituie o garanție procesuală, iar rămânerea definitivă a soluției dispuse de procurorul ierarhic superior are ca scop asigurarea celerității soluționării cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea liberului acces la justiție și a dreptului la un recurs efectiv“ (a se vedea Decizia nr. 398 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 22 iulie 2015, paragraful 16). De asemenea, respectarea dreptului la un proces echitabil se apreciază în contextul întregii proceduri judiciare. Or, câtă vreme art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală recunoaște persoanelor vătămate prin soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată posibilitatea de a le contesta cu plângere la judecătorul de cameră preliminară, în cadrul acestei proceduri petenții vor putea formula critici inclusiv în ceea ce privește eventuala nerespectare de către procuror a dispozițiilor legale privitoare la competența funcțională, materială și după calitatea persoanei, deci vor putea aduce în discuție – în mod implicit – legalitatea ordonanței de declinare. … 24.Curtea a mai arătat că în acest sens este și jurisprudența sa constantă cu privire la o critică similară, făcând astfel trimitere la Decizia nr. 677 din 6 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 10 ianuarie 2019, Decizia nr. 610 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 15 noiembrie 2017, Decizia nr. 478 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 12 septembrie 2017, și Decizia nr. 486 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 5 decembrie 2017. … 25.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudență, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.  … 26.În ceea ce privește criticile formulate de autorul excepției de neconstituționalitate referitoare la modalitatea de aplicare a prevederilor legale criticate în cauza în care a fost invocată prezenta excepție și la practica Judecătoriei Drăgășani în materia analizată, Curtea reține că acestea sunt aspecte ce vizează interpretarea și aplicarea legii, nefiind de competența instanței de contencios constituțional care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.  … 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cătălin-Constantin Geană în Dosarul nr. 2.253/223/2017 al Judecătoriei Drăgășani și constată că dispozițiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Drăgășani și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește