DECIZIA nr. 173 din 4 aprilie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 723 din 4 august 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 45
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 45
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 841 12/12/2019
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 457 11/07/2019
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 5REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 144 07/03/2013
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 109 01/02/2011
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 328 19/05/2022
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 599 30/09/2021
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 283 10/05/2016
ART. 15REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 1
ART. 15REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 2
ART. 16REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 201
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 194
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 583 29/09/2015
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 6
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 193 03/04/2018
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 306 12/05/2016
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 7
ART. 20REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 45
ART. 20REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 194
ART. 20REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 202
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid-Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Eugenia Chenaru, Adela Ursea, Constantin Cristian Chenaru și Iuliana Diana Kamada în Dosarul nr. 9.475/212/2018/a1.1.1 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.892D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 457 din 11 iulie 2019 și Decizia nr. 841 din 12 decembrie 2019.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 14 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 9.475/212/2018/a1.1.1, Judecătoria Constanța – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Eugenia Chenaru, Adela Ursea, Constantin Cristian Chenaru și Iuliana Diana Kamada cu ocazia soluționării unei cereri de restituire a taxei judiciare de timbru, formulată în cadrul procedurii necontencioase judiciare, ca urmare a anulării cererii de chemare în judecată având ca obiect rezoluțiunea unui contract de vânzare-cumpărare, în procedura regularizării conform art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia menționează că, în acord cu dispozițiile art. 44 din Constituție, art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 prevede că taxele judiciare de timbru reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești. Așa fiind, apreciază că instanțele de judecată nu vor putea percepe sume suplimentare (cu acest titlu), altele decât cele care corespund serviciilor efectiv prestate. În speță, arată că suma percepută ca parte din procedura de regularizare depășește cu mult plata serviciilor minime prestate, iar nerestituirea părții care nu se justifică echivalează cu o confiscare ilegală și, deci, cu un atentat la dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituție.6.Apreciază că nerestituirea diferenței din suma percepută ca taxă judiciară de timbru încalcă și principiul egalității în fața legii, în sensul că se produce o discriminare între cel care plătește orice sumă insuficientă cu titlu de taxă judiciară de timbru și cel care nu plătește nicio sumă, ambilor anulându-li-se acțiunile fără, însă, ca celui din urmă să îi fie instituită vreo obligație de plată. Autorii excepției apreciază că nerestituirea sumei nedatorate în condițiile legii încalcă și principiul constituțional care consacră dreptul la un proces echitabil, apreciind că această situație reprezintă o confiscare a unei sume de bani care nu poate fi făcută decât în condițiile legii, iar în speță legea nu prevede o astfel de măsură în cazul timbrării insuficiente a unei cereri în justiție.7.Așa fiind, autorii susțin că dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt neconstituționale în măsura în care, folosind sintagma „acțiunea corect timbrată“, împiedică restituirea părții din taxa judiciară de timbru care nu reflectă contravaloarea serviciilor prestate de instanță până la anularea acțiunii.8.Judecătoria Constanța – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest context, invocă jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a statuat că accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului (a se vedea Decizia nr. 109 din 1 februarie 2011). De asemenea, învederează că instanța de contencios constituțional a reținut că atunci când timbrarea acțiunii este o cerință imperativă a legii, judecătorul nu poate soluționa o cerere fără a constata în prealabil valabilitatea efectuării plății taxei de timbru aferente valorii obiectului cererii de chemare în judecată (a se vedea Decizia nr. 144 din 7 martie 2013).9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, potrivit cărora „(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: […](1)Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: […]d)când acțiunea corect timbrată a fost anulată în condițiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă sau când reclamantul a renunțat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât;13.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și celor ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 283 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 20 iulie 2016, Decizia nr. 457 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 octombrie 2019, Decizia nr. 599 din 30 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.150 din 3 decembrie 2021, sau Decizia nr. 328 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 1 septembrie 2022, prin care s-a statuat în sensul constituționalității reglementării criticate.15.Din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține că, potrivit art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru. Aceste taxe judiciare de timbru sunt datorate de către toate persoanele fizice și juridice și reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești, precum și de către Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind stabilite în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege.16.Prin Decizia nr. 328 din 19 mai 2022, precitată, paragraful 17, Curtea a reținut că, potrivit art. 33 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței, prin aceeași comunicare instanța punând în vedere reclamantului și posibilitatea de a formula cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Instanța nu va proceda însă la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.17.Referitor la art. 200 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă, cu denumirea marginală Verificarea cererii și regularizarea acesteia, Curtea subliniază că procedura regularizării cererii introductive este obligatorie, având drept scop remedierea unor lipsuri ale acțiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194-197 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul a dorit astfel disciplinarea părților din proces și, în acest fel, respectarea principiului celerității și a dreptului la un proces echitabil. Procedura regularizării cererii introductive are rolul de a degreva instanțele de judecată de cereri incomplete, fiind de natură a pregăti judecata sub toate aspectele sale.18.În jurisprudența sa, Curtea a reținut că prin aceste dispoziții legiuitorul a dorit instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiție, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare. În privința cererii de chemare în judecată, Curtea a statuat că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalității legitime urmărite de legiuitor, și anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoștință de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate și probele solicitate, cât și la asigurarea celerității procesului, permițând astfel o bună desfășurare a judecății într-un termen optim și previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție. Curtea a mai reținut că instanțele de judecată sunt singurele competente să aprecieze, în concret, în ce măsură anumite lipsuri ale cererii de chemare în judecată au o suficientă gravitate pentru a justifica anularea cererii în procedura regularizării (a se vedea Decizia nr. 583 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 18 noiembrie 2015).19.De asemenea, Curtea a statuat că anularea cererii de chemare în judecată reprezintă un act de dispoziție al instanței, dat în respectarea principiului legalității consacrat de art. 7 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părților din proces“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 306 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 26 iulie 2016, paragraful 19, și Decizia nr. 193 din 3 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 22 august 2018, paragraful 26).20.Prin Decizia nr. 457 din 11 iulie 2019, precitată, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în anumite situații. Totodată, Curtea a observat că art. 45 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, supus controlului de constituționalitate, face trimitere la dispozițiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3)“.21.Cu privire la materia restituirii taxelor judiciare de timbru, prin Decizia nr. 599 din 30 septembrie 2021, paragraful 18, Curtea a reținut că printr-o asemenea reglementare se evită o îmbogățire fără justă cauză a statului și se acoperă o paletă largă de situații în care se restituie, în totalitate sau în parte, taxele judiciare de timbru. În acest context, prin Decizia nr. 328 din 19 mai 2022, paragraful 26, cu privire la reglementarea de către legiuitor în cuprinsul art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a situațiilor în care sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, Curtea a constatat că, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este prevăzută de lege, astfel încât stabilirea cazurilor în care se restituie taxele judiciare de timbru este de competența legiuitorului, judecătorul urmând să aprecieze care este cuantumul sumei ce va fi reținută, corespunzător, în funcție de specificitatea cauzei și a activităților desfășurate până la momentul la care acesta constată că devine aplicabil unul dintre cazurile de restituire, integrală sau parțială, a sumei plătite de reclamant cu titlu de taxă judiciară de timbru. Totodată, Curtea a reținut că, în momentul în care justiția a fost învestită cu judecarea unei cauze, mecanismul pe care îl presupun declanșarea și desfășurarea unui proces a fost deja pus în mișcare, ceea ce implică o serie de cheltuieli, uneori foarte costisitoare, astfel încât, având în vedere tocmai caracterul de serviciu public al justiției, aceasta nu poate fi învestită în mod gratuit.22.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, care este dedusă dintr-un pretins tratament discriminatoriu instituit, pe de o parte, între justițiabilii care au achitat în mod corect taxa judiciară de timbru, dar nu au respectat celelalte cerințe aplicabile cererii de chemare în judecată, și, pe de altă parte, justițiabilii care, deși au îndeplinit celelalte formalități aplicabile cererii de chemare în judecată, nu au achitat în mod corect taxa judiciară de timbru, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată. În acest context, prin Decizia nr. 599 din 30 septembrie 2021, paragraful 16, Curtea a statuat, în mod constant, că principiul egalității presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, justițiabilii care au achitat taxa judiciară de timbru nu se află în aceeași situație juridică cu justițiabilii care nu au plătit taxa judiciară de timbru, așa încât tratamentul juridic este diferit, având în vedere că textul de lege criticat prevede ipoteza în care acțiunea a fost corect timbrată. Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție.23.Așa fiind, Curtea a reținut că taxele judiciare de timbru reprezintă acele sume de bani datorate bugetului public de către persoanele fizice sau juridice care solicită și beneficiază de un serviciu public din partea unor instituții publice, fără, însă, ca acest serviciu să reprezinte o contraprestație perfect echivalentă a sumei de bani plătite. Restituirea acestor taxe reprezintă o opțiune a legiuitorului, o facilitate pe care acesta o acordă în funcție de specificul situațiilor concrete ( a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 283 din 10 mai 2016, paragraful 19).24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Eugenia Chenaru, Adela Ursea, Constantin Cristian Chenaru și Iuliana Diana Kamada în Dosarul nr. 9.475/212/2018/a1.1.1 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Constanța – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ingrid-Alina Tudora
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x