DECIZIA nr. 173 din 21 martie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1030 din 15 octombrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 17 14/01/2021
ActulREFERIRE LADECIZIE 716 06/10/2020
ActulREFERIRE LADECIZIE 662 10/06/2008
ActulREFERIRE LAOUG 44 16/04/2008
ActulREFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ActulREFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 14
ActulREFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 260
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 260
ActulREFERIRE LALEGE (R) 108 16/06/1999
ActulREFERIRE LALEGE (R) 108 16/06/1999 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 108 16/06/1999 ART. 19
ActulREFERIRE LALEGE (R) 108 16/06/1999 ART. 23
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 108 16/06/1999 ART. 19
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 27
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 9REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cosmin-Marian Văduva – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 lit. a) și ale art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, precum și a prevederilor art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepție ridicată de Sorin Irinel Tăbîrcă în Dosarul nr. 1.704/228/2020 al Judecătoriei Făurei și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 171D/2021.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 933D/2021, având un obiect identic, excepție ridicată de Eugen Untaru în Dosarul nr. 1.703/228/2020 al Judecătoriei Făurei.4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 933D/2021 la Dosarul nr. 171D/2021. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 933D/2021 la Dosarul nr. 171D/2021, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Susține că, în ceea ce privește critica raportată la art. 27 din Constituție, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 662 din 10 iunie 2008, prin care a statuat că activitatea desfășurată de Inspecția Muncii nu intră în sfera privată. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public arată că nu a fost motivată critica raportată la art. 16 din Constituție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin încheierile din 16 decembrie 2020 și 24 februarie 2021, pronunțate în dosarele nr. 1.704/228/2020 și nr. 1.703/228/2020, Judecătoria Făurei a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 lit. a) și ale art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, precum și a prevederilor art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Sorin Irinel Tăbîrcă și de Eugen Untaru în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri contravenționale.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că posibilitatea acordată prin dispozițiile criticate din Legea nr. 108/1999 inspectorilor de muncă de a pătrunde într-o proprietate privată, alta decât un sediu de societate, în lipsa și fără acordul proprietarului este contrară art. 27 din Constituție. Autorii excepției se consideră simple persoane fizice (nu persoane fizice autorizate) și, ca atare, nu au obligația legală de a încheia contracte de muncă și de a angaja alte persoane fizice. Din acest motiv, conchid aceștia, inspectorii prevăzuți la art. 19 lit. a) din Legea nr. 108/1999 nu aveau dreptul să își exercite prerogativa acordată de acest text de lege în spațiul lor, ce are statutul de proprietate privată a unei simple persoane fizice.9.Dispozițiile criticate din Codul muncii sunt confuze și imprecise, deoarece nu arată care sunt persoanele – subiect activ și persoanele – subiect pasiv în contravenția ce face obiectul plângerii formulate de contravenient. Această manieră de reglementare este contrară jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Hotărârii din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, potrivit căreia legea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților din domeniul respectiv, ținând cont de scopul urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului. O lege respectă aceste standarde atunci când este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite destinatarilor săi să își adapteze conduita la cerințele acesteia, astfel încât, apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, să prevadă într-o măsură rezonabilă față de circumstanțele speței consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă pentru a-și putea corecta conduita.10.Autorii excepției invocă în sprijinul argumentației lor jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia materia contravențională trebuie, în anumite condiții, să fie analizată în mod similar cu materia penală și, ca atare, persoanei acuzate de comiterea unei contravenții să i se asigure garanții similare celor oferite persoanei acuzate de comiterea unei infracțiuni.11.Judecătoria Făurei apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 662 din 10 iunie 2008.12.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Guvernul, președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 19 lit. a) și ale art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012, precum și dispozițiile art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Cu toate acestea, Curtea observă că, în realitate, autorii excepției au invocat într-o manieră formală prevederile art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 108/1999, fără să le menționeze în criticile de neconstituționalitate propriu-zise. Prevederile legale care fac obiectul prezentei excepții îl reprezintă, prin urmare, cele conținute în art. 19 lit. a) din Legea nr. 108/1999, precum și în art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii care au următorul cuprins:– Art. 19 lit. a) din Legea nr. 108/1999: „Inspectorii de muncă, purtând asupra lor legitimația și insigna care atestă funcția pe care o îndeplinesc în exercitarea atribuțiilor stabilite prin lege, au următoarele drepturi: a) să aibă acces liber, permanent și fără înștiințare prealabilă în sediul oricărui angajator și în orice alt loc de muncă organizat de persoane fizice sau juridice;“;– Art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii: „Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: […] e) primirea la muncă a uneia sau a mai multor persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de 20.000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 200.000 lei;“.16.Autorii excepției de neconstituționalitate apreciază că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 27 privind inviolabilitatea domiciliului.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 19 lit. a) din Legea nr. 108/1999 acordă prerogativa/puterea inspectorilor de muncă de a avea acces liber, permanent și fără înștiințare prealabilă în sediul oricărui angajator și în orice alt loc de muncă organizat de persoane fizice sau juridice. Curtea reține că aceste dispoziții legale nu instituie și nu reglementează un raport juridic între stat, pe de o parte, în calitate de titular al puterii suverane, și, pe de altă parte, particulari, adică cetățenii titulari ai drepturilor și libertăților fundamentale reglementate în titlul II al Constituției, inclusiv ai dreptului pretins încălcat în prezenta cauză, art. 27 referitor la inviolabilitatea domiciliului. Prevederile art. 19 lit. a) din Legea nr. 108/1999 se referă la o categorie strict determinată, tehnică, precis circumscrisă, respectiv aceea de angajator. Cu alte cuvinte, prerogativa inspectorilor de stat de a pătrunde într-un spațiu delimitat vizează exclusiv categoria persoanelor fizice care dețin și calitatea de angajator, și nu a categoriei generale a persoanelor fizice. Potrivit art. 14 alin. (1) din Codul muncii, „În sensul prezentului cod, prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă“. Legislația avută în vedere de sintagma „potrivit legii“ în privința persoanelor fizice o reprezintă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale. În condițiile în care de lege lata inclusiv persoanele fizice pot angaja salariați, Curtea reține că, în privința persoanelor fizice care au calitatea de angajator, devin automat incidente garanțiile constituționale de protecție socială a salariaților prevăzute de art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală, precum și cele subsecvent adoptate prin Legea nr. 108/1999.18.Angajatorul care, potrivit Codului muncii, poate fi persoană fizică sau juridică, este o categorie/instituție juridică distinctă de aceea a cetățeanului, categorie juridică protejată de art. 27 din Constituție și, în general, de celelalte drepturi și libertăți fundamentale. Este irelevant, din perspectiva raportului juridic de putere, de drept administrativ, în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, instituit de art. 19 lit. b) din Legea nr. 108/1999, dacă angajatorul este o persoană juridică sau persoană fizică; ceea ce contează este doar calitatea/natura acesteia de angajator.19.Curtea reține că modalitatea în care legiuitorul a reglementat conținutul prerogativei inspectorilor de muncă în ceea ce privește categoria persoanelor fizice în calitatea lor de angajatori trebuie să țină seama de faptul că, în interpretarea și aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care garantează viața privată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu există niciun motiv principial ca noțiunea viață privată să nu fie incidentă și în cazul activităților de natură profesională sau de afaceri ale acestora (a se vedea paragraful 19 al Hotărârii din 16 decembrie 1992, pronunțată în Cauza Niemitz împotriva Germaniei).20.În sensul celor de mai sus, Curtea reține că prerogativa inspectorilor muncii reprezintă un instrument necesar pentru atingerea înseși finalității urmărite de către legiuitor prin adoptarea Legii nr. 108/1999 care constă în asigurarea protecției sociale a muncii [a se vedea prevederile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 108/1999], ceea ce se circumscrie art. 41 alin. (2) din Constituție. Angajatorul persoană fizică al unui salariat nu poate opune dreptul (pe deplin recunoscut) la ocrotirea domiciliului său, înțeles ca spațiu care include și activitățile sale profesionale, atribuției statului, exercitate prin inspectorii săi de muncă, de a se asigura că sunt respectate toate drepturile precis configurate de prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție. Este la fel de adevărat, pe de altă parte, că în exercitarea acestor prerogative inspectorii de muncă sunt ținuți cu strictețe să nu interfereze cu domiciliul persoanei fizice care are calitatea de angajator decât într-o măsură strict necesară îndeplinirii atribuțiilor lor legitime. Dar aceste aspecte sunt chestiuni de aplicare a normelor legale, Curtea Constituțională având atribuția exclusivă de a verifica conținutul abstract al reglementării, nu și modalitatea efectivă de aplicare a acestora. Totodată, Curtea subliniază că aspectele legate de eventualitatea în care, în fapt, inspectorii de muncă uzează de prerogativa acordată de normele legale criticate prin pătrunderea în domiciliul unei persoane fizice care nu are calitatea de angajator reprezintă o chestiune de aplicare și de interpretare a legii.21.Curtea reține că angajatorul persoană fizică are dreptul, în temeiul art. 21 și art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituție, de a sesiza instanța de judecată competentă pentru eventuala nelegalitate a acțiunilor inspectorilor de muncă sau/și acordarea drepturilor prevăzute de art. 52 din Constituție.22.În ceea ce privește dispozițiile art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, Curtea a reținut, în Decizia nr. 716 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 20 ianuarie 2021, paragrafele 15 și 16, că stabilirea regimului sancționator al faptelor contravenționale sau penale, precum și instituirea unor eventuale cauze de reducere a pedepselor intră în atribuțiile de reglementare ale legiuitorului. Curtea a statuat că art. 16 alin. (1) și art. 53 din Constituție nu îi impun legiuitorului obligații cu privire la modalitatea și tehnica de stabilire a sancțiunii contravenționale. În aplicarea „politicilor sale contravenționale“, în mod analog cu aplicarea politicilor penale, legiuitorul se bucură de o largă marjă de apreciere, ținând seama, printre altele, de multitudinea de situații și împrejurări, precum și de dinamica socială accentuată. Or, soluția legislativă criticată în cauză nu ridică probleme din perspectiva art. 16 alin. (1) din Constituție. Într-adevăr, stă în puterea legiuitorului să stabilească, referitor la o faptă socială determinată, în speță, primirea la muncă a unei persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, faptul că remediul sancționator trebuie să fie unul fix și să retragă, în mod implicit, autorităților administrative cu rol în aplicarea contravențiilor dreptul de apreciere cu privire la cuantumul concret al amenzii care va fi aplicată.23.Referitor la criticile formulate din perspectiva standardelor de calitate a legii, sunt pe deplin relevante considerentele din Decizia Curții Constituționale nr. 17 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 20 mai 2021, paragraful 66, potrivit cărora înfăptuirea justiției, în înțelesul dat acestei noțiuni de art. 124 din Constituție, nu se reduce la un proces mecanic de aplicare a unor norme juridice clare în situații de fapt la fel de clare. Ca atare, în cauzele de față, contrar susținerilor autorilor excepției, textul legal criticat din cuprinsul Codului muncii nu încalcă standardele de claritate a legii pentru simplul fapt că nu ar indica persoanele – subiect activ și persoanele – subiect pasiv, în contravenția ce face obiectul plângerii formulate de aceștia.24.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sorin Irinel Tăbîrcă și de Eugen Untaru în dosarele nr. 1.704/228/2020 și nr. 1.703/228/2020 ale Judecătoriei Făurei și constată că dispozițiile art. 19 lit. a) din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, precum și ale art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Făurei și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x