DECIZIA nr. 172 din 21 martie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 alin. (3), raportat la alin. (1) al aceluiași articol, din Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare, excepție ridicată de Guvernul României în Dosarul nr. 954/54/2020 al Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 145D/2021. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, având în vedere că prin art. 109 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 legiuitorul a recunoscut un drept de protecție socială, fără caracter fundamental. Prevederile art. 109 alin. (3) din Legea nr. 145/2019 nu se contrazic cu cele ale art. 109 alin. (1). În realitate, este invocată o omisiune a legiuitorului de a institui condiții generale care să fie reglementate ulterior printr-o hotărâre a Guvernului.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 5 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 954/54/2020, Curtea de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 109 alin. (3), raportat la alin. (1) al aceluiași articol, din Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Guvernul României într-un litigiu având ca obiect obligarea sa de a emite o hotărâre și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 145D/2021. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că acordarea unor drepturi bănești (decontarea chiriei, a ratelor lunare, acordarea unor sume lunare, ca formă de sprijin) poate fi reglementată doar prin lege, și nu prin hotărâre a Guvernului. Deși reglementează dreptul funcționarilor de a fi sprijiniți în cumpărarea/construirea de locuințe, Legea nr. 145/2019 stabilește, în același timp, că autoritățile își vor îndeplini această îndatorire „în condițiile legii“. Există o contradicție între conținutul normativ al alin. (1) și, respectiv, (3) ale art. 109 din Legea nr. 145/2019, deoarece alin. (1) face trimitere la „condițiile legii“, iar alin. (3) dispune că aceste condiții „se stabilesc prin hotărâre a Guvernului“. Rezultă, în opinia autorului excepției, că se încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție referitoare la standardele de calitate a legii. Concluzia că reglementarea sprijinului pentru cumpărarea de locuințe se poate realiza exclusiv prin lege rezultă și din împrejurarea că această formă de sprijin este reglementată prin art. 111 alin. (9) din Legea nr. 145/2019.  … 6.Prevederile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 îi privilegiază pe destinatarii săi, situație care contravine art. 16 alin. (1) din Constituție și jurisprudenței Curții Constituționale, de exemplu, deciziilor nr. 1 din 8 februarie 1994, nr. 164 din 12 martie 2013 sau nr. 755 din 16 decembrie 2014. Deși legiuitorul dispune de o marjă de apreciere referitoare la acordarea de drepturi diverselor categorii de bugetari, art. 109 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 este discriminatoriu, o prevedere similară regăsindu-se numai în dispozițiile art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Chiar dacă principiul care interzice discriminarea permite legiuitorului să țină seama, în reglementarea acordării drepturilor bănești și în natură, de varietatea situațiilor obiective în care se află destinatarii acestora, se observă că, pe lângă posibilitatea acordării unei locuințe de serviciu sau acordarea compensației lunare pentru chirie, în mod similar cu acordarea acestora și militarilor sau magistraților și fără ca sumele aferente să fie impozabile, dispozițiile criticate prin prezenta excepție oferă și o facilitate care se îndepărtează de la finalitatea acordării acestor beneficii. Această facilitate nejustificată constă în asigurarea temporară, în condiții favorabile, a unui spațiu locativ pentru polițistul de penitenciar și familia sa, atunci când în localitatea în care muncește nu deține locuință proprietate personală. Întrucât nu impun nicio condiționare restrictivă, prevederile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 permit celor care deja dețin o locuință în proprietate personală în localitatea în care muncesc să beneficieze de un sprijin al statului în construirea sau cumpărarea unei locuințe în localitatea în care muncesc. Autorul excepției menționează că un astfel de beneficiu nu este prevăzut de lege în favoarea altor categorii de bugetari, de exemplu, funcționari publici, magistrați etc., deși sistemul de recrutare sau repartizare în funcție a tuturor acestor categorii profesionale prezintă asemănări. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă art. 109 alin. (3), raportat la alin. (1) al aceluiași articol, din Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 30 iulie 2019, care are următorul conținut: „(1) Polițiștii de penitenciare vor fi sprijiniți în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei profesionale, a unei locuințe proprietate personală, în localitatea în care își are sediul unitatea la care sunt încadrați, din fondurile Administrației Naționale a Penitenciarelor sau alte fonduri guvernamentale, în condițiile legii. […] (3) Criteriile și condițiile de sprijin prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.“ … 11.Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării legilor, a Constituției și a supremației sale și 16 privind egalitatea în drepturi. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că este neîntemeiată critica privind presupusa neconstituționalitate a dispoziției care acordă posibilitatea (și chiar obligația) reglementării prin hotărâre a Guvernului a unui drept stabilit prin lege, respectiv art. 109 alin. (1) din Legea nr. 145/2019, câtă vreme însăși Legea fundamentală autorizează Guvernul României – respectiv art. 108 alin. (2) din aceasta, potrivit căruia „Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor“ – să adopte astfel de acte normative. Prevederile art. 109 alin. (3) din Legea nr. 145/2019 nu reprezintă nimic altceva decât o aplicare/implementare de către Parlamentul României a art. 108 alin. (2) din Constituție. Susținerea autorului excepției potrivit căreia dreptul prevăzut de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 trebuie să fie, de asemenea, reglementat prin lege, adică de către Parlament, vine în contradicție nu doar cu art. 108 alin. (2) din Constituție, ci și cu principiul separației și echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, potrivit căruia „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale“. Organizarea executării legilor reprezintă o operațiune care ține în exclusivitate de puterea executivă care aparține Guvernului. Sintagma „criteriile și condițiile de sprijin“ din cuprinsul art. 109 alin. (3) din Legea nr. 145/2019, cu a căror stabilire Parlamentul a învestit Guvernul, reprezintă o operațiune tipică de organizare a executare a legilor, în speță a prevederilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 145/2019.  … 13.Criticile autorului excepției referitoare la pretinsa neclaritate rezultată din coroborarea alin. (1) și alin. (3) ale art. 109 din Legea nr. 145/2019 sunt inadmisibile. Astfel, doar instanțele judecătorești, nu și Curtea Constituțională, dețin prerogativa de a interpreta și de a aplica normele juridice în situații de fapt particulare. Chiar și în situația, frecventă, în care dispozițiile legale relevante nu sunt ușor de identificat sau când aplicarea lor pretinde un efort serios de analiză și interpretare, tot instanțele judecătorești sunt cele exclusiv competente ca, în soluționarea cauzelor cu care sunt învestite, să tranșeze chestiunile de drept. În cauza de față, „armonizarea“ prevederilor de la alin. (1) și (3) din cuprinsul art. 109 din Legea nr. 145/2019 revine instanței judecătorești care a sesizat Curtea Constituțională. Desigur, Curtea Constituțională devine competentă să soluționeze temeinicia unor critici raportate la standardele de claritate a legii prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituție doar atunci când aceste critici evidențiază că neclaritatea normelor înseși este atât de pronunțată, încât face posibil arbitrarul în procesul de aplicare a acestora. … 14.În sfârșit, cu referire la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituție în componenta sa care interzice privilegiile, întradevăr, legiuitorul a delimitat și a favorizat o categorie determinată de persoane – polițiștii de penitenciare – și a oferit un beneficiu pe care nu l-a acordat nu doar categoriei largi de persoane a cetățenilor, dar nici altor categorii care, în mod obișnuit, au fost gratificate cu beneficii similare, de exemplu, magistrații. Se ridică deci chestiunea dacă acest beneficiu reprezintă un privilegiu, în sensul pe care această noțiune îl are în art. 16 din Constituție și în jurisprudența dezvoltată de Curtea Constituțională.  … 15.Curtea reține că beneficiul acordat prin art. 109 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 nu reprezintă un privilegiu, întrucât legiuitorul nu și-a depășit larga marjă de apreciere de care beneficiază atunci când decide să particularizeze categorii determinate de subiecții de drept și să le acorde în mod exclusiv beneficii de natură social-economică. Această concluzie se bazează pe împrejurarea că elementul pe care l-a avut în vedere legiuitorul atunci când și-a manifestat această opțiune, respectiv natura profesiei exercitate de beneficiarii dreptului – polițiști de penitenciare -, este obiectiv. Legiuitorul are nu doar legitimitatea democratică, dată de votul cetățenilor, ci și legitimitatea constituțională, dată de art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, de a particulariza anumite categorii precis determinate de categorii profesionale și de a le gratifica, dar dispune și de mijloacele și resursele necesare și suficiente pentru a „prelua“ din societate acele nevoi economico-sociale care să fie valorificate juridic prin acordarea de beneficii sociale.  … 16.Concluzia că acordarea beneficiului construirii sau cumpărării unei locuințe proprietate personală exclusiv polițiștilor de penitenciare nu reprezintă un privilegiu nu are semnificația că, de la caz la caz, acest beneficiu nu ar trebui, din considerente morale, sociale și economice justificate, acordat și altor categorii profesionale care exercită profesii care, sub anumite aspecte relevante, seamănă cu cea de polițist de penitenciar. Dar, o dată în plus, nu revine Curții Constituționale sarcina de a decide care anume astfel de categorii, altele decât polițiștii de penitenciare, ar trebui să se bucure de acest beneficiu, ci legiuitorului. Curtea Constituțională este îndreptățită să remedieze doar acele măsuri legislative care, în mod vădit, sunt lipsite de o bază factuală obiectivă. Or, în prezenta cauză, Curtea apreciază că nu poate fi pus la îndoială faptul că exercitarea profesiei de polițist de penitenciar este o împrejurare obiectivă.  … 17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Guvernul României în Dosarul nr. 954/54/2020 al Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 109 alin. (3), raportat la alin. (1) al aceluiași articol, din Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește