DECIZIA nr. 172 din 16 martie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 5 iulie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ActulREFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 1REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 3REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 4REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ART. 4REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 363 07/05/2015
ART. 5REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 5REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 1346 19/10/2010
ART. 6REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 6REFERIRE LAOUG 85 08/11/2006 ART. 1
ART. 6REFERIRE LAOUG 85 08/11/2006
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 1346 19/10/2010
ART. 7REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 7REFERIRE LAOUG 85 08/11/2006
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 51 22/01/2019
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 536 18/07/2018
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 776 17/11/2015
ART. 14REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 12 18/02/2008
ART. 15REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 6 20/03/2015
ART. 17REFERIRE LALEGE 4 07/01/2015
ART. 17REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012 ART. 3
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 5
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 4
ART. 17REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 17REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 293 28/04/2015
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 22REFERIRE LALEGE 197 07/09/2020 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008
ART. 22REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ANEXA 0
ART. 23REFERIRE LALEGE 265 20/12/2017 ART. 2
ART. 23REFERIRE LAORDONANTA 9 09/08/2017
ART. 23REFERIRE LAOUG 51 14/09/2016 ART. 4
ART. 23REFERIRE LALEGE 171 16/07/2010
ART. 24REFERIRE LALEGE 197 07/09/2020 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 116
ART. 25REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 25REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ART. 25REFERIRE LAOUG 85 08/11/2006
ART. 26REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 27REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 27REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 28REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 28REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 6 14/01/2003
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 76 25/04/2000
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 81 25/05/1999
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 629 13/12/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin în Dosarul nr. 1.193/289/2017 al Judecătoriei Reghin, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 725 D/2018. 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, mai întâi, explică, pe scurt, în ce constau susținerile autorului excepției cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate, iar, apoi, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată în prezenta cauză a plecat de la o lectură greșită a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, articol ce stabilește ca element de tipicitate al infracțiunii – care determină diferența dintre această infracțiune și contravenție, pe de o parte, și diferența dintre formele agravate ale infracțiunii, pe de altă parte – valoarea materialului lemnos sustras, respectiv o valoare patrimonială a unui bun, neavând în vedere noțiunea de prejudiciu ecologic cu care operează prevederile art. 107 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic. Se susține că infracțiunea prevăzută la art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic este o infracțiune tipică de furt, în cazul său, prejudiciul fiind echivalent cu paguba efectiv produsă, adică cu minusul patrimonial produs persoanei vătămate. Se arată că valoarea patrimonială a cantității de lemn sustras este o chestiune de fapt, o chestiune de probă, care se stabilește prin orice mijloc de probă ce poate fi administrat în cauză. Se susține, însă, că stabilirea în concret a valorii materialului lemnos ce constituie obiectul material al infracțiunii de furt de arbori nu este o chestiune determinată sau limitată de conținutul art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic sau de dispozițiile ordonanței de urgență ce reglementează prejudiciul ecologic. Faptul că în practică se recurge la o asimilare artificială a acestor valori patrimoniale, respectiv a valorii bunului sustras și a prejudiciului ecologic prevăzut la art. 107 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, ar putea fi o greșeală de aplicare a textului, iar faptul că instanțele sau organele judiciare preiau, necenzurată, valoarea prejudiciilor stabilită de partea civilă reprezintă tot o eroare de aplicare a textului criticat, și nu o greșeală de conținut a acestuia. Se arată că, așa fiind, prejudiciul rezultat din săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 107 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic nu se stabilește prin complinirea normei criticate cu o normă extrapenală și că valoarea medie a masei lemnoase pe picior, care constituie criteriul de comparație pentru încadrarea textului în forma tip sau în una dintre formele agravante ale infracțiunii, este stabilită, la rândul ei, prin lege. Pentru aceste motive se susține că textul criticat este constituțional, întrucât norma analizată este completă și predictibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 8 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.193/289/2017, Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepție de neconstituționalitate ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori, prevăzute la art. 107 și art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată că prevederile art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic îndeplinesc cerința accesibilității, dar nu și pe cea a previzibilității, întrucât, prin raportare la conținutul acestei norme legale criticate legiuitorul nu a reglementat, prin același act normativ sau printr-o lege distinctă, modalitatea de calcul al valorii lemnului care formează obiectul material al infracțiunii reglementate prin norma de incriminare. Se arată, în acest sens, că prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se modifică anual, motiv pentru care conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute la art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic nu poate fi determinat cu exactitate. Se susține că această manieră de reglementare contravine principiului legalității incriminării, precum și standardelor de calitate a legii. Se arată că, din prevederile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. h), rezultă obligația legiuitorului de a reglementa elementele constitutive ale infracțiunilor prin lege organică, condiție ce nu este îndeplinită de textul criticat. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale și la cea a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul legalității incriminării, fiind invocate Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 7 mai 2015 și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României. 6.În fine, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic sunt comparate cu cele ale art. 107 din aceeași lege, care, spre deosebire de cele dintâi, se completează cu dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, ce prevăd modalitatea în care se calculează prejudiciul, în cazul faptelor privind domeniul silvic, dispoziții aplicabile în privința infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori. Se face trimitere la art. 1,art. 2 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din ordonanța de urgență anterior menționată, arătându-se că acestea sunt aplicabile în vederea stabilirii valorii la care se referă textul criticat. Este invocată, de asemenea, Decizia Curții Constituționale nr. 1.346 din 19 octombrie 2010. Se arată că prin infracțiunea prevăzută la art. 107 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, este provocat atât un prejudiciu material, cât și unul ecologic, în timp ce prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii reglementate la art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic este unul exclusiv material. În acest context, se susține că legiuitorul a intervenit prin reglementarea în privința prejudiciului ecologic produs prin infracțiunea reglementată la art. 107 anterior menționat a unui mod de calcul specific acestei infracțiuni, însă aceasta reprezintă o problemă de politică legislativă, și nu una de constituționalitate. 7.Judecătoria Reghin opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale și convenționale invocate în susținerea excepției. Se susține că prevederile art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic reprezintă o normă incompletă, care, potrivit art. 116 din același act normativ, se completează, în privința prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, cu prevederile hotărârii Guvernului prin care este stabilit acest preț. Se susține însă că atât dispozițiile art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, cât și cele ale art. 107 din același act normativ trebuie coroborate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2006. Se face, totodată, trimitere la cele statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.346 din 19 octombrie 2010.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015, care, la data invocării prezentei excepții de neconstituționalitate, aveau următorul cuprins:(1)Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național constituie infracțiune și se pedepsește după cum urmează:a)cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;b)cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depășește valoarea prevăzută la lit. a);c)cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;d)cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depășește de 50 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.(2)Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu jumătate în cazul în care faptele au fost săvârșite în următoarele împrejurări:a)de o persoană având asupra sa o armă sau o substanță narcotică ori paralizantă;b)în timpul nopții;c)în pădurea situată în arii naturale protejate de interes național;d)de personal silvic.12.Ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prevederile art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic au fost modificate și completate prin art. I pct. 38-40 din Legea nr. 197/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 – Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 septembrie 2020. Cum însă prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“, din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate dispozițiile art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic în forma acestora mai sus enunțată, anterioară celei rezultate în urma operațiunilor legislative anterior menționate. 13.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii și ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea incriminării, precum și dispozițiilor art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la principiul legalității incriminării și a pedepsei. 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, prin Decizia nr. 776 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 8 februarie 2016, Decizia nr. 536 din 18 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 2 octombrie 2018, și Decizia nr. 51 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 7 mai 2019, prin care excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate a fost respinsă ca neîntemeiată.15.Prin deciziile mai sus menționate, Curtea a reținut că, drept urmare a modificărilor legislative operate asupra dispozițiilor Legii nr. 46/2008, condiția referitoare la existența infracțiunii în raport cu valoarea prejudiciului produs la data constatării faptei a fost înlocuită cu cea care face trimitere la prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei. Din perspectivă constituțională, Curtea a constatat că această din urmă modalitate este mult mai clară și conferă destinatarilor normei previzibilitate, deoarece orice persoană tentată să comită o infracțiune silvică va putea ști cu precizie, la data săvârșirii, că fapta sa este infracțiune sau nu. În acest fel au fost înlăturate situațiile în care fapta putea constitui infracțiune la data săvârșirii, dar ulterior, din cauza creșterii prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, fapta să fie scoasă din sfera ilicitului penal, valoarea prejudiciului produs nemaifiind de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. În plus, varianta anterioară referitoare la prejudiciul calculat în funcție de prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei a comportat interpretări diferite, care au impus pronunțarea în recurs în interesul legii a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite nr. 12 din 18 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 22 decembrie 2008, deoarece data constatării unei fapte penale este, cu excepția infracțiunilor flagrante, ulterioară datei săvârșirii.16.Așa fiind, instanța de contencios constituțional a considerat că ultima variantă aleasă de legiuitor nu face altceva decât să dea eficiență principiului activității legii penale, situație care nu înlătură însă posibilitatea aplicării legii penale mai favorabile.17.La o concluzie identică a ajuns și Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 6 din 20 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015 – când, având de pronunțat o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept dacă succesiunea de acte normative cu privire la prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a avut sau nu ca efect imposibilitatea stabilirii acestui preț, cu consecința dezincriminării, în concret, a infracțiunilor prevăzute de art. 108 [s.n. – art. 107 actual] și art. 110 [s.n. – art. 109 actual] din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic) -, a statuat următoarele: „Având însă în vedere că prin Legea nr. 4/2015 pentru aprobarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2015, s-a modificat valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, de la 85 lei la 115 lei, suntem în ipoteza intervenirii mai multor dispoziții cu caracter normativ, prin care s-a modificat criteriul de stabilire a valorii pagubei, ce determină prin cuantum incriminarea faptei sau agravarea încadrării juridice, astfel că, pentru faptele aflate în curs de judecată, se pune problema aplicării legii penale mai favorabile. Ca atare, majorarea valorii acestuia poate atrage, pentru cauzele aflate în curs de judecată, ce au ca obiect infracțiunile prevăzute de art. 110 [s.n. – art. 109 actual] din Legea nr. 46/2008, fie incidența dispozițiilor art. 4 din Codul penal și ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, fie incidența dispozițiilor art. 5 din Codul penal, după caz“.18.Tot prin jurisprudența mai sus invocată, instanța de contencios constituțional a reținut că obiectul juridic multiplu al infracțiunilor silvice constă în relațiile sociale menite să protejeze fondul forestier, ca factor esențial în menținerea calității mediului la un nivel optim. În acest sens, prin Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 18 iunie 2015, paragraful 20, Curtea Constituțională a statuat că, în limita atribuțiilor sale constituționale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, dar și potrivit politicii penale a statului, legiuitorul poate decide cu privire la reglementarea infracțiunilor silvice, în considerarea importanței valorilor sociale ocrotite prin normele penale adoptate și a raporturilor sociale ce se nasc în urma anumitor incriminări. Or, responsabil pentru atingerea principiilor continuității recoltelor de lemn, eficacității funcționale, asigurării conservării și ameliorării biodiversității este, în principal, statul, fapt care este de natură să legitimeze și calitatea sa de subiect pasiv principal al unor astfel de infracțiuni.19.În ceea ce privește atribuția autorității publice centrale care răspunde de silvicultură de a stabili prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, Curtea a reținut că acesta este stabilit și calculat în raport cu parametrii prevăzuți de lege, deci în baza unui criteriu obiectiv și legal, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discreționare ce ar putea conduce la încălcarea principiului legalității incriminării și supremației legii. Deci textul de lege nu conferă ministerului atribuția de a stabili prețul în mod subiectiv, discreționar, exclusiv în funcție de aprecierea sa. 20.În concluzie, Curtea a constatat că – la nivelul legii – sunt satisfăcute exigențele minimale ale principiului constituțional al legalității incriminării, atât timp cât autoritatea de reglementare stabilește prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior pe baza unor parametri de natură legală ce impun operațiuni obiective, nediscreționare și fără adăugiri la voința legiuitorului. Chiar dacă, din punctul de vedere al tehnicii legislative, este preferabilă indicarea concretă, prin lege, a cuantumului valorii minime a pagubei produse prin infracțiune, Curtea constată că această opțiune legislativă poate fi determinată de dinamica prețurilor în cadrul unei economii de piață. 21.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.22.Distinct de cele reținute prin jurisprudența mai sus invocată și în acord cu acestea, Curtea reține că, în forma sa în vigoare la data invocării prezentei excepții, pct. 39 din anexa nr. 1, intitulată „Definiții“, la Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, anexă care face parte integrantă din legea anterior menționată, definea sintagma „prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă“ ca însemnând prețul mediu de vânzare a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la nivel național, determinat pe baza datelor statistice din anul anterior, comunicate de Institutul Național de Statistică. Această definiție a fost modificată prin art. I pct. 43 din Legea nr. 197/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 – Codul silvic, având în prezent următorul cuprins: „Prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă – prețul mediu de vânzare a unui metru cub de masă lemnoasă, la nivel național, determinat ca medie a datelor statistice din ultimii 3 ani, potrivit Institutului Național de Statistică. În situația în care, în perioada de 3 ani aprobată, valoarea prețului mediu de vânzare a unui metru cub de masă lemnoasă, determinată anual de Institutul Național de Statistică, diferă cu mai mult de 30% decât valoarea aprobată, se aprobă un nou preț mediu al unui metru cub de masă lemnoasă, determinat ca medie a datelor statistice din ultimii 3 ani.“23.Totodată, prin art. II din Legea nr. 265/2017 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 9/2017 privind prorogarea termenului prevăzut la art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.021 din 22 decembrie 2017, de la data de 1 ianuarie 2018, prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost stabilit la valoarea de 164 lei.24.Cu toate acestea, prevederile art. 116 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, în forma lor în vigoare la data invocării prezentei excepții de neconstituționalitate, acceptau, la nivel teoretic, posibilitatea ca prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior să se stabilească anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Această din urmă dispoziție legală a fost însă modificată prin art. I pct. 41 din Legea nr. 197/2020, în sensul că prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă se aprobă prin lege, pentru o perioadă de 5 ani, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.25.Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea reține că infracțiunile prevăzute la art. 107 și art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic sunt norme juridice incomplete, care se completează cu norma legală ce reglementează anual prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. În plus, având în vedere efectele faptei de tăiere de arbori asupra mediului, care sunt diferite de efectele faptelor de furt de arbori, pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută la art. 107 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, legiuitorul a înțeles să emită Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 care stabilește modul de calcul al prejudiciului specific acestei infracțiuni. Aceasta întrucât faptele de tăiere ilegală de arbori contravin măsurilor de administrare a fondului forestier național, de gestionare durabilă și de amenajare a pădurilor, măsurilor de conservare a biodiversității, de reconstrucție ecologică, de regenerare și îngrijire a pădurilor, de asigurare a integrității fondului forestier național, precum și altor măsuri specifice conservării fondului forestier.26.Maniera de reglementare evidențiată anterior nu este însă de natură să încalce claritatea, precizia și previzibilitatea dispozițiilor legale criticate în prezenta cauză, de vreme ce legiuitorul, în completarea art. 109 din Legea nr. 46/2008 -Codul silvic, a reglementat valoarea unui metru cub de masă lemnoasă, printr-o altă dispoziție legală. În acest fel a fost asigurată cunoașterea de către destinatarii legii a tuturor elementelor conținutului constitutiv al infracțiunii reglementate prin textul criticat, oferindu-li-se posibilitatea de a putea prevedea, cu claritate, consecințele faptelor pe care le săvârșesc și de a-și adapta conduita la cerințele acestor prevederi legale. 27.Așa fiind, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic sunt în acord cu exigențele de calitate a legii ce rezultă din art. 1 alin. (5) din Constituție, dar și cu normele legale și convenționale referitoare la principiul legalității, astfel cum acestea se regăsesc la art. 23 alin. (12) din Constituție și la art. 7 din Convenție. 28.De altfel, referitor la comparația pe care autorul excepției de neconstituționalitate o face între dispozițiile art. 107 și cele ale art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, Curtea reține că o astfel de critică de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa, că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Curtea a reținut că, procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele și că, într-o astfel de situație, nu este vizată o chestiune privind constituționalitatea, ci una de coordonare a legislației în vigoare care este de competența autorității legiuitoare (a se vedea deciziile nr. 76 din 25 aprilie 2000, nr. 81 din 25 mai 1999 sau nr. 6 din 14 ianuarie 2003). Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin în Dosarul nr. 1.193/289/2017 al Judecătoriei Reghin și constată că dispozițiile art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Reghin și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x