DECIZIA nr. 171 din 26 mai 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 6 august 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 10
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015
ART. 1REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 1REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 1REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 1REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ART. 1REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 10
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 10
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 1
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 5
ART. 4REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 10
ART. 6REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ART. 6REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 10
ART. 9REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 9REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 9REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 17
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 121 29/05/2015 ART. 1
ART. 13REFERIRE LAOUG 79 10/12/2014
ART. 13REFERIRE LAOUG 37 13/04/2011 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 5
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 10
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 672 29/10/2019
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 634 17/10/2017
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 435 22/06/2017
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 259 05/05/2016
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 199 07/04/2016
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 785 17/11/2015
ART. 15REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 17REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 634 17/10/2017
ART. 18REFERIRE LAOUG 79 28/09/2011 ART. 7
ART. 18REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 18REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 18REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 9
ART. 19REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 10
ART. 24REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 24REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 26REFERIRE LALEGE 241 15/07/2005 ART. 2
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 5
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 26REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 785 16/06/2011
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 61 01/02/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 330 20/05/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 880 15/12/2020





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. b) și e) și ale art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, precum și a dispozițiilor art. 1, ale art. 5 alin. (1) și ale art. 10 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, excepție ridicată de Marius Constantin în Dosarul nr. 2.049/122/2015 al Tribunalului Giurgiu – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.201D/2018.2.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Cristian Șapera, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către statul român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care se solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Apreciază că, prin modul de reglementare, dispozițiile criticate duc la apariția unui conflict între puterea legiuitoare și cea judecătorească, aceasta din urmă, prin propria interpretare, putând adăuga la lege. Arată că, deși administratorul poate controla o societate, el nu este în măsură să depună anumite acte. Or, o persoană, indiferent de calitatea avută, nu poate fi trasă la răspundere penală și ulterior pedepsită pentru o faptă ce ține de anumite atribuții care nu îi revin acestuia. În acest context, arată că administratorul nu datorează taxe și impozite.4.În continuare, susține că sintagma „alte documente legale“ din cuprinsul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 nu întrunește criteriile de calitate a legii, fiind lipsită de claritate și previzibilitate, persoana vizată neputându-și adapta conduita. Or, în aceste condiții, organul judiciar poate interpreta această sintagmă într-o modalitate diferită de cea pe care legiuitorul a avut-o în vedere. Apreciază că dispozițiile art. 10 din Legea contabilității nr. 82/1991 nu pot fi interpretate în sensul că administratorul poate impune completarea/realizarea anumitor acte.5.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6.Prin Încheierea din 7 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.049/122/2015, Tribunalul Giurgiu – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. b) și e) și ale art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, precum și a dispozițiilor art. 1, ale art. 5 alin. (1) și ale art. 10 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, excepție ridicată de Marius Constantin într-o cauză penală.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, o noțiune legală poate avea un conținut și înțeles autonom diferit de la o lege la alta cu condiția ca legea care utilizează termenul respectiv să îl și definească. Dispozițiile criticate nu fac distincție între persoanele care trebuie să depună și să țină contabilitatea. Totodată, sintagmele „folos nepatrimonial“ și „folos patrimonial“ sunt lipsite de claritate și previzibilitate.8.Susține că legiuitorului îi este interzis să reglementeze infracțiuni într-o manieră care să consacre o disproporție vădită între importanța valorii sociale ocrotite și cea care trebuie limitată. Dispozițiile criticate sunt defectuos redactate, lipsite de claritate și predictibilitate, cu consecința discriminării persoanelor bănuite de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Noțiunea „persoane“ nu este definită în mod clar și previzibil și nu se indică de către legiuitor sfera persoanelor la care se face referire, dacă acestea pot fi persoane fizice, juridice, de drept public sau privat.9.Tribunalul Giurgiu – Secția penală arată că, prin raportare la dispozițiile Codului fiscal și ale Legii nr. 82/1991, obligația de a ține evidențele financiar-contabile îi revine contribuabilului, prin contribuabil înțelegându-se, conform art. 2 din Legea nr. 241/2005 și art. 17 alin. (2) din vechiul Cod de procedură fiscală, orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat. Obligația de a conduce evidențele contabile și fiscale este exercitată personal de către contribuabil sau este delegată unei persoane fizice sau juridice. În jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 sunt aplicabile oricărei persoane care are obligația de a urma un anumit regim contabil impus de lege. Raportat la acest fapt, subiectul activ al infracțiunii este calificat, calitatea specială cerută acestuia fiind cea de persoană obligată să conducă evidențe financiar-contabile. Efectuarea unei operațiuni sau realizarea unui venit este atribuția exclusivă a administratorului, iar evidențierea, în sensul legii penale, nu presupune simpla înregistrare a operațiunii, ci evidențierea acesteia în scopul de a produce efecte juridice proprii acestei operațiuni de drept comercial, societar sau fiscal. Așadar, persoana care răspunde penal pentru fapta de evaziune fiscală este, de regulă, reprezentantul legal al entității juridice, în cazul societăților comerciale, administratorul statutar. Administrarea societății comerciale se poate realiza însă și de către persoane care nu au nicio calitate legală în cadrul societății – administratori de fapt – sau de către persoane care au fost împuternicite legal să exercite aceste prerogative, iar în această situație răspunderea penală aparține persoanelor care s-au ocupat efectiv de activitatea societății, fie individual, fie împreună cu administratorul legal, dacă reiese și participarea acestuia. Având în vedere jurisprudența instanței de contencios constituțional referitoare la condițiile pe care o lege trebuie să le îndeplinească pentru a fi conformă Constituției, instanța judecătorească apreciază că textele criticate sunt clar definite de lege, întrunind condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate circumscrise principiului legalității prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, indivizii putându-și da seama din conținutul reglementării incidente care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea penală a acestora. De asemenea, instanța apreciază că dispozițiile criticate nu creează o discriminare între contribuabili și nu restrâng drepturi sau libertăți ale acestora.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, deși atât autorul excepției, cât și instanța de judecată fac referire la dispozițiile art. 1 lit. b) și e) din Legea nr. 241/2005, din reglementarea acesteia rezultă că se au în vedere dispozițiile art. 2 lit. b) și e) din acest act normativ. Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 lit. b) și e) și ale art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, precum și dispozițiile art. 1, ale art. 5 alin. (1) și ale art. 10 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991. Legea nr. 241/2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Legea nr. 82/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 18 iunie 2008. Art. 1 alin. (1)-(4) și (6), art. 5 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 au fost modificate prin art. I pct. 1, 6 și 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2011 pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr. 82/1991 și pentru modificarea altor acte normative incidente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 22 aprilie 2011. Art. 1 alin. (5) din Legea nr. 82/1991 a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 121/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2014 pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr. 82/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 2 iunie 2015. Dispozițiile criticate au următorul conținut:– Art. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 241/2005:În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: […]b)contribuabil – orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat; […]e)obligații fiscale – obligațiile prevăzute de Codul fiscal și de Codul de procedură fiscală;“;– Art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005:(1)Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: […]b)omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;“;– Art. 1 din Legea nr. 82/1991:(1)Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi.(2)Instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară.(3)Subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparțin persoanelor prevăzute la alin. (1) și (2), cu sediul în România, precum și subunitățile fără personalitate juridică din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi.(4)Organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt prevăzute în legislația pieței de capital, fondurile de pensii facultative, fondurile de pensii administrate privat și alte entități organizate pe baza Codului civil au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară.(5)Persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venit, definite de Codul fiscal, și ale căror venituri sunt determinate în sistem real au obligația să conducă evidența contabilă pe baza regulilor contabilității în partidă simplă sau, la opțiunea acestora, pe baza regulilor contabilității în partidă dublă, potrivit reglementărilor contabile emise în acest sens, cu excepția situației în care în legislația fiscală se prevede altfel.(6)Persoanele prevăzute la alin. (1)-(4) organizează și conduc, după caz, și contabilitatea de gestiune, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.“;– Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 82/1991: „(1) Persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1)-(4) au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească situații financiare anuale, potrivit reglementărilor contabile aplicabile. Subunitățile deschise în România de societăți rezidente în state aparținând Spațiului Economic European au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi, fără a întocmi situații financiare anuale pentru propria activitate.“;– Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991: „(1) Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1)-(4) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective.“14.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, Curtea observă că sa mai pronunțat asupra constituționalității acestora prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 435 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 18 octombrie 2017, Decizia nr. 634 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 februarie 2018, Decizia nr. 259 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 17 august 2016, Decizia nr. 199 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, și Decizia nr. 672 din 29 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 23 ianuarie 2020.16.Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție impun garanția reglementării prin lege a incriminării faptelor și stabilirea sancțiunii corespunzătoare și, în mod implicit, obligația în sarcina legiuitorului de a adopta legi cu respectarea cerințelor de calitate a acestora, care se circumscriu principiului legalității prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție. Având în vedere jurisprudența proprie și pe cea a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la condițiile pe care o lege trebuie să le îndeplinească pentru a fi conformă Constituției și Convenției, Curtea a reținut că o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Totodată, Curtea, având în vedere principiul generalității legilor, a reținut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii.17.Curtea a analizat claritatea și previzibilitatea termenilor/sintagmelor conținuți/conținute de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și a constatat că, în ceea ce privește sintagma „în actele contabile ori în alte documente legale“, formulările speciale ce se regăsesc în materia contabilității și fiscalității impun contribuabililor obligații punctuale în ceea ce privește înregistrarea operațiunilor comerciale și a veniturilor obținute. Curtea a reținut că, de principiu, contribuabilul este obligat să își înregistreze toate aceste operațiuni în evidențele sale contabile, iar unele dintre acestea și în alte documente legale. De exemplu, vânzările, ca de altfel și cumpărările, se înregistrează atât în contabilitatea societății în ordine cronologică, potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, cât și în decontul de T.V.A., document special pentru stabilirea, calcularea și virarea sumelor datorate de contribuabil bugetului de stat și invers. Totodată, s-a constatat că aceste operațiuni se înregistrează și în jurnalul de vânzări, și în jurnalul de cumpărări. Astfel, omisiunea evidențierii operațiunilor comerciale poate consta fie în neîntocmirea documentelor justificative pentru venitul realizat, fie în neînscrierea documentelor justificative întocmite în celelalte documente contabile sau în alte documente legale, fie în înregistrarea unor venituri mai mici decât cele realizate în realitate. S-a reținut, totodată, că necalcularea, neînregistrarea și neraportarea acestor operațiuni determină, în final, pagube la bugetul de stat prin neînregistrarea veniturilor încasate și neplata obligațiilor fiscale aferente acestora.18.De asemenea, referitor la sintagma „operațiune comercială“ din cuprinsul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, Curtea a reținut că, prin Decizia nr. 634 din 17 octombrie 2017, precitată, a constatat că, potrivit art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, la data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009, republicată, sintagma „contract comercial“ sau „contracte comerciale“ se înlocuiește cu sintagma „contract civil“ sau, după caz, „contracte civile“, iar sintagma „contracte sau acte de comerț“, cu termenul „contracte“. Prin urmare, de la data intrării în vigoare a dispozițiilor legale anterior menționate, prin „operațiuni comerciale efectuate“ se înțelege acele operațiuni civile ce presupun înregistrarea în contabilitate a fluxurilor financiare de venituri și cheltuieli aferente, în vederea stabilirii obligațiilor fiscale ale titularului.19.Referitor la sintagma „venituri realizate“, Curtea a reținut că aceasta este clară și previzibilă, din interpretarea prevederilor Codului fiscal, justițiabilul putând avea o reprezentare clară a ceea ce înseamnă sintagma „venituri realizate din orice sursă“. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a apreciat că dispozițiile criticate sunt clar definite de lege, întrunind condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate circumscrise principiului legalității prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, indivizii putându-și da seama din conținutul dispozițiilor legale incidente care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea penală a acestora.20.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, instanța constituțională apreciază că soluția și considerentele deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.21.În ceea ce privește susținerea potrivit căreia sintagmele „folos nepatrimonial“ și „folos patrimonial“ sunt lipsite de claritate și previzibilitate, reține că din analiza conținutului Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și a Legii contabilității nr. 82/1991 rezultă că aceste acte normative nu conțin cele două sintagme criticate.22.Astfel, Curtea observă că problema de constituționalitate ridicată de autorul excepției nu ține de modul de reglementare a dispozițiilor criticate, ci, eventual, de modul de reglementare a altor dispoziții procesual penale, neprecizate însă de către acesta. Or, o eventuală pronunțare asupra criticilor de neconstituționalitate ar avea semnificația unei sesizări din oficiu a Curții, care însă nu este posibilă având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată (…)“, iar potrivit art. 29 alin. (1) din același act normativ, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“.23.În continuare, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată și critica de neconstituționalitate potrivit căreia termenul „persoane“ conținut de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991 nu este definit în mod clar și previzibil și nu se indică de către legiuitor sfera persoanelor la care se face referire, dacă acestea pot fi persoane fizice, juridice, de drept public sau privat.24.Astfel, se poate observa, din chiar textul articolului criticat, că acesta se referă la persoanele prevăzute de dispozițiile art. 1 alin. (1)-(4) din Legea contabilității nr. 82/1991, adică la societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice, instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial, subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparțin persoanelor prevăzute anterior, cu sediul în România, precum și subunitățile fără personalitate juridică din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt prevăzute în legislația pieței de capital, fondurile de pensii facultative, fondurile de pensii administrate privat și alte entități organizate pe baza Codului civil.25.Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că dispozițiile criticate sunt clar definite de lege, întrunind condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate circumscrise principiului legalității prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, indivizii putându-și da seama din conținutul dispozițiilor legale incidente care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea penală a acestora.26.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, precum și a dispozițiilor art. 1 și ale art. 5 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, Curtea observă că, deși autorul acesteia invocă în mod formal prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5), ale art. 16 și ale art. 53 și cele convenționale ale art. 7, în realitate acesta nu motivează pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale și convenționale invocate. În acest context, Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, și anume textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.27.Or, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autor. În același sens a statuat Curtea și prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, când a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Așa fiind, Curtea constată că, având în vedere caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate, astfel încât excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Constantin în Dosarul nr. 2.049/122/2015 al Tribunalului Giurgiu – Secția penală și constată că dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, precum și cele ale art. 10 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, precum și a dispozițiilor art. 1 și ale art. 5 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Giurgiu – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x