DECIZIA nr. 17 din 21 ianuarie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (3), în ceea ce privește sintagma „se poate exercita recurs“, și alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, coroborate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) și ale art. 492 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Risantea Găgescu în Dosarul nr. 288/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 79D/2018. … 2.La apelul nominal răspunde domnul avocat Corneliu-Liviu Popescu, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 80D/2018, nr. 317D/2018 și nr. 326D/2018, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de aceeași autoare în Dosarul nr. 291/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, precum și excepția de neconstituționalitate a art. 51 alin. (3) și (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Alexandru Bogdan Arhip în Dosarul nr. 1.869/1/2017 și de Daniela Panioglu în Dosarul nr. 1.874/1/2017 ale aceleiași instanțe. … 4.La apelul nominal, în Dosarul nr. 80D/2018, răspunde domnul avocat Corneliu-Liviu Popescu, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.La apelul nominal, în Dosarul nr. 317D/2018, răspunde autorul excepției de neconstituționalitate, Alexandru Bogdan Arhip. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia. … 6.La apelul nominal, în Dosarul nr. 326D/2018, răspunde domnul avocat Corneliu-Liviu Popescu, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită, în esență, să se constate că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 a devenit inadmisibilă, ca urmare a publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 381 din 31 mai 2018. … 7.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Autorul excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 317D/2018, Alexandru Bogdan Arhip, arată că nu este de acord cu conexarea dosarelor. Avocatul autorilor excepției de neconstituționalitate din dosarele nr. 79D/2018, nr. 80D/2018 și nr. 326D/2018 și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 80D/2018, nr. 317D/2018 și nr. 326D/2018 la Dosarul nr. 79D/2018, care a fost primul înregistrat. … 8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate din dosarele nr. 79D/2018, nr. 80D/2018 și nr. 326D/2018. Având cuvântul, acesta invocă două chestiuni prealabile. În primul rând, susține că în dosarele nr. 79D/2018 și nr. 80D/2018 autoarea excepției de neconstituționalitate nu mai are interes în soluționarea acesteia, deoarece a câștigat la instanța judecătorească acțiunile disciplinare, însă nu renunță la soluționarea excepției de neconstituționalitate, nefiind permis de Legea nr. 47/1992. În al doilea rând, în Dosarul nr. 326D/2018, după ce învederează comportamentul procesual al Inspecției Judiciare, susține că a solicitat, prin concluziile scrise depuse la dosar, constatarea că numai excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 a devenit inadmisibilă, ca urmare a publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 381 din 31 mai 2018. De asemenea, solicită să se rețină în considerentele deciziei de respingere a excepției ca devenită inadmisibilă că aceasta justifică pentru autor utilizarea căii de atac a revizuirii, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 708 din 15 noiembrie 2018, paragraful 23. Referitor la dispozițiile art. 51 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, susține că acestea sunt neconstituționale, deoarece nu permit exercitarea vreunei căi de atac împotriva hotărârii pronunțate de instanță asupra acțiunii disciplinare. Astfel, magistratul vizat de acțiunea disciplinară ajunge pentru prima dată în fața unei instanțe judecătorești în cadrul „recursului“ exercitat împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, care nu este instanță judecătorească. Or, faptul că împotriva hotărârii primei și singurei instanțe judecătorești care soluționează acțiunea disciplinară nu se poate exercita nicio cale de atac contravine dispozițiilor art. 129 din Constituție, precum și jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la căile de atac, și anume deciziilor nr. 500 din 15 mai 2012 și nr. 967 din 20 noiembrie 2012. De asemenea, dispozițiile art. 51 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 contravin și art. 16 din Constituție, creând discriminări, deoarece magistrații sunt singura categorie de persoane din România care nu se bucură de dreptul de a exercita o cale de atac împotriva primei hotărâri judecătorești pronunțate în cauză. În concluzie, solicită respingerea ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 și admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (5) din aceeași lege. … 9.Având cuvântul, autorul excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 317D/2018, Alexandru Bogdan Arhip, arată că are o chestiune prealabilă: în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 2 și 13 din Codul de procedură civilă, formulează o cerere de recuzare a doamnei judecător Livia Doina Stanciu, deoarece, în esență, a format un complet de judecată cu mama sa, judecătoare pensionară, atât la Judecătoria Galați, cât și la Tribunalul Galați și apreciază că doamna judecător nu va analiza cauza fără părtinire. Atașează la această cerere articole din presă și dovada taxei de timbru. … 10.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că cererea de recuzare este inadmisibilă, deoarece dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la recuzare nu se aplică procedurilor în fața Curții Constituționale. … 11.Curtea respinge cererea de recuzare ca inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992, în procedura în fața Curții Constituționale nu se aplică dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la recuzarea judecătorilor. … 12.Președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate Alexandru Bogdan Arhip asupra fondului excepției. În esență, acesta solicită să se constate că dispozițiile art. 51 alin. (3) și (5) din Legea nr. 317/2004 contravin dispozițiilor art. 124 și art. 126 din Constituție, precum și celor ale art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece secțiile Consiliului Superior al Magistraturii care judecă acțiunile disciplinare nu sunt instanțe judecătorești, iar recursul împotriva hotărârii acestor secții este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă. Totodată, susține că a fost judecat de un complet de 5 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, complet care ar fi trebuit să fie specializat pe contencios disciplinar, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 417 din 3 iulie 2019. Referitor la dispozițiile art. 51 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, susține că noțiunea „irevocabil“ cuprinsă de acestea este inexistentă în legislația românească actuală. În final, arată că nu este normal ca judecătorii în materie penală să fie judecați sub aspect disciplinar de judecători din materie civilă, care fac parte din Consiliul Superior al Magistraturii și din Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Depune concluzii scrise în acest sens. … 13.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, ca urmare a publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 381 din 31 mai 2018. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, consideră că aceasta este neîntemeiată, atât Curtea Constituțională, cât și dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantând dublul grad de jurisdicție doar în materie penală. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:14.Prin încheierile din 4 decembrie 2017, pronunțate în dosarele nr. 288/1/2017 și nr. 291/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (3), în ceea ce privește sintagma „se poate exercita recurs“, și alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, coroborate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) și ale art. 492 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Risantea Găgescu în cauze având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unor hotărâri pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători în materie disciplinară. … 15.Prin Încheierea din 11 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.869/1/2017, și prin Încheierea din 29 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.874/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (3) și (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Alexandru Bogdan Arhip și de Daniela Panioglu în cadrul unor cauze având ca obiect soluționarea recursurilor declarate împotriva unor hotărâri pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători în materie disciplinară. … 16.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece secțiile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară nu sunt instanțe judecătorești, ci instanțe extrajudiciare, iar, pe calea „recursului“ prevăzut de dispozițiile de lege criticate, se ajunge pentru prima dată în fața unei instanțe judecătorești. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, o instanță trebuie să aibă plenitudine de jurisdicție, adică să poată statua asupra tuturor chestiunilor de fapt și de drept pertinente, iar, în cazul atacării hotărârilor în materie disciplinară ale unui Consiliu al Magistraturii la instanța judecătorească, aceasta din urmă trebuie să exercite un control veritabil asupra hotărârilor disciplinare, inclusiv prin reexaminarea faptelor. Se invocă în acest sens hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 iunie 2016, pronunțate în cauzele Ramos Nunes De Carvalho E Sá împotriva Portugaliei și Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos și Figueiredo împotriva Portugaliei. Or, potrivit dispozițiilor de lege criticate, hotărârea în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii poate fi cenzurată de Înalta Curte de Casație și Justiție exclusiv pe calea recursului, adică exclusiv pentru motive de nelegalitate, fără posibilitatea administrării de probe noi (cu excepția înscrisurilor) și fără posibilitatea reevaluării faptelor, deci instanța judecătorească nu are plenitudine de jurisdicție și nu poate exercita un control suficient asupra hotărârii disciplinare, ceea ce este neconstituțional. … 17.De asemenea, se susține că dispozițiile art. 51 alin. (3) în partea „se poate exercita recurs“ din Legea nr. 317/2004, coroborate cu cele ale art. 483 alin. (3) și art. 492 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, contravin și dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Constituție, interpretate, potrivit art. 20 din Constituție, în lumina art. 8 din Convenție, care consacră dreptul la respectarea vieții private, deoarece o sancțiune disciplinară reprezintă o ingerință în dreptul la activitate și carieră profesională, dimensiune a dreptului la viață privată socială. Art. 8 din Convenție conține inclusiv o dimensiune procedurală. Prin urmare, încălcarea dreptului la un proces echitabil atrage, în mod automat, încălcarea art. 26 alin. (1) din Constituție (interpretat în lumina art. 8 paragraful 1 din Convenție), în dimensiunea sa procedurală. … 18.Totodată, se susține că art. 16 și art. 124 alin. (2) din Constituție, interpretate, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, în lumina art. 14 din Convenție și a art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție, garantează dreptul la egalitate și nediscriminare, inclusiv în fața legii și în justiție, care este egală pentru toți. Or, toate persoanele care desfășoară o activitate de muncă au dreptul la un proces echitabil și la respectarea vieții lor private, în dimensiunea sa procedurală în fața unei instanțe judecătorești, bucurându-se de plenitudine de jurisdicție atât în fapt, cât și în drept, în timp ce magistrații, fără nicio justificare temeinică și rațională, nu se bucură de acest drept, ceea ce este discriminatoriu. … 19.În ceea ce privește dispozițiile art. 51 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, autorii excepției arată că acestea contravin prevederilor art. 129 din Constituție, deoarece, fiind prima hotărâre judecătorească pronunțată în cauză, hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție ar trebui să fie susceptibilă măcar de o cale de atac, așa cum a constatat Curtea Constituțională prin deciziile nr. 500 din 15 mai 2012 și nr. 967 din 20 noiembrie 2012. … 20.De asemenea, consideră că dispozițiile art. 51 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 contravin și prevederilor art. 16 și ale art. 124 alin. (2) din Constituție, interpretate, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, în lumina art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție, care garantează dreptul la egalitate și nediscriminare, inclusiv în fața legii și în justiție, care este egală pentru toți. Toate persoanele care desfășoară o activitate de muncă au dreptul la o cale de atac împotriva primei hotărâri judecătorești în materie disciplinară, în timp ce magistrații, fără nicio justificare temeinică și rațională, nu se bucură de acest drept de a exercita o cale de atac împotriva primei hotărâri judecătorești pronunțate în cauză, ceea ce este discriminatoriu. … 21.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căii de atac în materia răspunderii disciplinare a magistraților, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Faptul că dispozițiile legale specificate instituie o anumită competență sau reglementează probele noi ce se pot administra în recurs este în acord cu modalitatea prin care noul Cod de procedură civilă a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Convenție – așa cum rezultă din Hotărârea Guvernului nr. 1.527/2007, prin care au fost aprobate tezele prealabile ale proiectului Codului de procedură civilă – și nu reprezintă o inegalitate în drepturi, în condițiile în care persoanelor aflate în situații juridice comparabile li se aplică același tratament juridic. Or, procedura de judecată a recursului în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție este identică și se aplică în mod similar tuturor persoanelor care sunt părți în fața acestor instanțe. Prin Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunțată în Cauza Le Compte, Van Leuven și De Meyere împotriva Belgiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că procedurile disciplinare intră sub incidența art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială. Astfel, garanțiile dreptului la un proces echitabil implică dreptul părților de a lua cunoștință de toate aspectele litigiului (Hotărârea din 20 februarie 1996, pronunțată în Cauza Lobo Machado împotriva Portugaliei) și presupun respectarea principiului contradictorialității (Hotărârea din 18 februarie 2010, pronunțată în Cauza Baccichetti împotriva Franței). Relevant este și faptul că, dată fiind specificitatea cauzelor în materia contenciosului disciplinar al magistraților, în acord deplin cu orientarea jurisprudențială stabilită recent de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile pronunțate în cauzele Oleksandr Volkov împotriva Ukrainei, Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos și Figueiredo împotriva Portugaliei și Ramos Nunes De Carvalho E Sa împotriva Portugaliei, în cadrul unor astfel de pricini, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători în alte materii decât cea penală a examinat criticile formulate din perspectiva netemeiniciei unei hotărâri atacate, prin care partea recurentă a vizat motivul de nelegalitate a acesteia, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. … 22.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 23.Avocatul Poporului, exprimându-și punctul de vedere în Dosarul nr. 317D/2018, precizează că își menține punctul de vedere, astfel cum a fost reținut în Decizia Curții Constituționale nr. 643 din 1 noiembrie 2016, în sensul că dispozițiile legale care consacră posibilitatea exercitării căii de atac a recursului de către toți cei care justifică un interes în soluționarea acțiunii disciplinare sunt constituționale, neaducând atingere principiului legalității, principiului egalității în fața legii și nici dispozițiilor care stabilesc rolul Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor. Mai mult, textul de lege criticat reprezintă o reiterare a prevederilor constituționale ale art. 134 alin. (3), potrivit cărora hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casație și Justiție. Totodată, potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceleiași norme constituționale, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor. Prin urmare, legea sa organică, Legea nr. 317/2004, stabilește procedura de soluționare a acțiunii disciplinare în conformitate cu dispozițiile constituționale menționate. … 24.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate în dosarele nr. 79D/2018, nr. 80D/2018 și nr. 326D/2018, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 317D/2018, concluziile scrise depuse în toate dosarele de autorii excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:25.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 26.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierile de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art. 51 alin. (3), în ceea ce privește sintagma „se poate exercita recurs“, și alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, coroborate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) și ale art. 492 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, dispoziții care, la data sesizării Curții Constituționale, aveau următorul conținut:– Art. 51 alin. (3) și (5) din Legea nr. 317/2004:(3)Împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (1) se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare de către judecătorul sau procurorul sancționat ori, după caz, de Inspecția Judiciară sau de către ceilalți titulari ai acțiunii disciplinare care au exercitat-o. Competența soluționării recursului aparține Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din Completul de 5 judecători nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii sau judecătorul sancționat disciplinar.[…](5)Hotărârea prin care se soluționează recursul prevăzut la alin. (3) este irevocabilă.“; … – Art. 483 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.“; … – Art. 492 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă: „În instanța de recurs nu se pot produce noi probe, cu excepția înscrisurilor noi, care pot fi depuse, sub sancțiunea decăderii, odată cu cererea de recurs, respectiv odată cu întâmpinarea.“ …  … 27.Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 au fost modificate prin art. 15 pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, stagiul și examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 20 februarie 2019, având următorul conținut: „Împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (1) se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare de către judecătorul sau procurorul sancționat ori, după caz, de Inspecția Judiciară. Competența soluționării recursului aparține Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din Completul de 5 judecători nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii sau judecătorul sancționat disciplinar.“ Prin urmare, Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 51 alin. (3) și (5) din Legea nr. 317/2004, coroborate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) și ale art. 492 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă.  … 28.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiției, art. 126 privind instanțele judecătorești, art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 8 paragraful 1 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Protocolul adițional nr. 12, privind interzicerea generală a discriminării. … 29.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că principala critică a autorilor excepției de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 și constă în susținerea potrivit căreia hotărârea în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii poate fi cenzurată de Înalta Curte de Casație și Justiție exclusiv pe calea recursului, adică exclusiv pentru motive de nelegalitate, fără posibilitatea administrării de probe noi (cu excepția înscrisurilor) și fără posibilitatea reevaluării faptelor, deci instanța judecătorească nu are plenitudine de jurisdicție și nu poate exercita un control suficient asupra hotărârii disciplinare, ceea ce este neconstituțional. … 30.Dispozițiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 – potrivit cărora hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pronunțate în materie disciplinară se pot ataca cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție – au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva criticilor invocate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 20 iulie 2018, Curtea admițând excepția de neconstituționalitate și constatând că dispozițiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale doar în măsura în care se interpretează că „recursul“ prevăzut de acestea este o cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară. … 31.La paragraful 24 al acestei decizii, Curtea a constatat că, în materia răspunderii disciplinare a magistraților, în faza care se desfășoară în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit dispozițiilor Legii nr. 317/2004 și celor ale Codului de procedură civilă, se asigură respectarea principiului contradictorialității, magistratul în cauză fiind citat, putând fi reprezentat de un alt judecător sau procuror ori asistat sau reprezentat de avocat, având dreptul să ia cunoștință de toate actele dosarului și să solicite administrarea de probe în apărare. Împotriva hotărârii de sancționare a secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii există o cale de atac, și anume recursul în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, prevăzut de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004. Curtea a constatat, la paragraful 25 al Deciziei nr. 381 din 31 mai 2018, că acest „recurs“ nu trebuie calificat ca fiind acea cale extraordinară de atac prevăzută de Codul de procedură civilă, ci ca o veritabilă cale de atac devolutivă împotriva hotărârii organului disciplinar (Consiliul Superior al Magistraturii, prin secțiile sale, având rolul unei instanțe de judecată) – cale de atac soluționată de către o instanță judecătorească, anume Înalta Curte de Casație și Justiție, prin luarea în considerare a tuturor aspectelor și prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare. Acesta este și sensul art. 134 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia „Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casație și Justiție“. … 32.Astfel, Curtea a constatat, la paragraful 30 al Deciziei nr. 381 din 31 mai 2018, că, întrucât recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 este singura cale de acces la o instanță judecătorească, în materie disciplinară, a judecătorilor și procurorilor, această cale de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să fie una efectivă, devolutivă, care să asigure toate garanțiile dreptului de acces la instanță și ale unui proces echitabil, prin luarea în considerare a tuturor aspectelor și prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare, acesta fiind și sensul art. 134 alin. (3) din Constituție. În măsura în care acest „recurs“, prevăzut de dispozițiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, este calificat drept calea extraordinară de atac prevăzută de Codul de procedură civilă, aceste dispoziții sunt neconstituționale, întrucât nu asigură un remediu efectiv, care să fie la dispoziția unui magistrat sancționat disciplinar, în fața unei instanțe, așa cum impun dispozițiile art. 134 alin. (3) din Constituție și jurisprudența constantă a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului. … 33.Prin urmare, ținând cont de dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și de data sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate din prezenta cauză, prin încheierile din 4 decembrie 2017, din 11 decembrie 2017 și din 29 ianuarie 2018, pronunțate, așadar, anterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 381 din 31 mai 2018, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 a devenit inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. … 34.În consecință, chiar dacă, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în temeiul deciziei anterior menționate, prin care s-a admis excepția, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, raportat la incidența acestor ultime articole în speță (a se vedea în acest sens Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 19-23, Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40, sau Decizia nr. 708 din 15 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2019, paragraful 23). … 35.Cât privește dispozițiile art. 51 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, Curtea reține că acestea prevăd că hotărârile Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători prin care soluționează „recursul“ prevăzut la art. 51 alin. (3) din aceeași lege sunt irevocabile, ceea ce, în opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, contravine art. 129 și art. 16 din Constituție. Referitor la terminologia folosită de textul de lege criticat, Curtea reține că, potrivit art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, „De la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească «definitivă și irevocabilă» sau, după caz, «irevocabilă» se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească «definitiv㻓. Așadar, începând cu data de 1 februarie 2013, referirea la hotărârea „irevocabilă“ din cuprinsul art. 51 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 se înțelege ca fiind făcută la hotărârea „definitivă“. … 36.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 129 din Constituție, potrivit cărora părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii, Curtea reține că, așa cum a statuat în jurisprudența sa, în exercitarea prerogativelor sale privind reglementarea căilor de atac sau exceptarea de la exercitarea lor, legiuitorul trebuie să aibă în vedere și respectarea celorlalte principii și texte constituționale de referință (a se vedea în acest sens Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012). Totodată, Curtea a reținut în jurisprudența sa că, prin reglementarea unei singure căi de atac (contestația) împotriva hotărârilor plenului Consiliului Superior al Magistraturii, fără posibilitatea ca hotărârea instanței judecătorești privind soluționarea contestației să mai poată fi atacată, nu se încalcă art. 21 și art. 24 din Constituție, de vreme ce părțile beneficiază pe tot parcursul judecării contestației de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal de toate garanțiile necesare asigurării unui proces echitabil și a dreptului la apărare [a se vedea în acest sens Decizia nr. 311 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 15 octombrie 2018, paragraful 24, prin care Curtea s-a pronunțat asupra dispozițiilor art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care se soluționează contestația împotriva hotărârilor plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor este definitivă]. … 37.Având în vedere acestea, Curtea constată că, așa cum a reținut la paragraful 30 al Deciziei nr. 381 din 31 mai 2018, precitată, întrucât recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 este singura cale de acces la o instanță judecătorească, în materie disciplinară, al judecătorilor și procurorilor, această cale de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să fie una efectivă, devolutivă, care să asigure toate garanțiile dreptului de acces la instanță și ale unui proces echitabil, prin luarea în considerare a tuturor aspectelor și prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare, acesta fiind și sensul art. 134 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casație și Justiție. Așadar, împrejurarea că hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție – pronunțată în soluționarea „recursului“ împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară – este definitivă nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 129 din Constituție, care se interpretează în coroborare și cu celelalte principii și texte constituționale, de vreme ce calea de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, prevăzută chiar de Constituție, este una efectivă, devolutivă, care asigură toate garanțiile dreptului la un proces echitabil. … 38.Astfel, referitor la aplicarea considerentelor reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, precitată, și Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012, invocate de autorii excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că aceste susțineri nu pot fi primite. Considerentele pe care s-au bazat soluțiile de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate ce au format obiectul acestor două decizii nu sunt aplicabile și în prezenta cauză, deoarece acestea se referă la materia contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice și, respectiv, la imposibilitatea exercitării oricărei căi de atac de către părțile unui proces, determinată de un criteriu subiectiv, de natură pecuniară, legat de valoarea obiectului cauzei deduse judecății. Totodată, prin aceste decizii, Curtea a constatat că eliminarea controlului judiciar al hotărârilor pronunțate în primă instanță aduce atingere art. 129 din Constituție raportat la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul la apărare, reprezentând în același timp o încălcare a cerințelor unui proces echitabil sau a egalității în fața legii. … 39.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, raportată la prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece creează discriminări între magistrați, pe deo parte, și celelalte persoane care desfășoară o activitate de muncă, pe de altă parte, sub aspectul procedurii disciplinare – mai exact sub aspectul existenței unui dublu grad de jurisdicție -, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată. Așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, principiul constituțional al egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, însăși Legea fundamentală stabilește rolul de instanță de judecată al Consiliului Superior al Magistraturii, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor. De asemenea, în privința căilor de atac, art. 134 alin. (4) din Constituție prevede că hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casație și Justiție. Așadar, având în vedere statutul juridic special al magistraților, sub aspectul procedurii disciplinare, reglementat chiar prin Constituție, cele două categorii de persoane pe care le compară autorii excepției se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică instituirea de către legiuitor, în ceea ce le privește, a unui regim juridic diferit. … 40.Cât privește dispozițiile din Codul de procedură civilă invocate de autorii excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea reglementează obiectul și scopul recursului, instanța competentă să soluționeze recursul, precum și faptul că în instanța de recurs nu se pot produce noi probe, cu excepția înscrisurilor noi. Or, aceste prevederi procedurale nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorii excepției, de altfel, acestea fiind criticate, în special, pentru susținerea criticilor privind neconstituționalitatea art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004. … 41.În final, Curtea reține că dispozițiile art. 124 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, nu au incidență în cauză. De asemenea, susținerile autorului excepției din Dosarul nr. 317D/2018, referitoare la specializarea judecătorilor care compun Completul de 5 judecători în materie disciplinară al Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu vizează conținutul normativ al textelor de lege criticate. … 42.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Risantea Găgescu în dosarele nr. 288/1/2017 și nr. 291/1/2017, de Alexandru Bogdan Arhip în Dosarul nr. 1.869/1/2017 și de Daniela Panioglu în Dosarul nr. 1.874/1/2017, toate ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în aceleași dosare ale aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 51 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, coroborate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) și ale art. 492 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 ianuarie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește