DECIZIA nr. 17 din 15 ianuarie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 7 august 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 154
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 163
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 163
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 165
ActulREFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 25
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 677 21/11/2001 ART. 25
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 154
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 163
ART. 1REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 25
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 154
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 163
ART. 3REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 25
ART. 4REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 25
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 154
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 163
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 164
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 154
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 163
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 163
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 165
ART. 8REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001
ART. 9REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 25
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 51
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 12REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 18
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 154
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 163
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 163
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 163
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 165
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 162
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 165
ART. 20REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 154
ART. 20REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 165
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 51
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 22REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 25
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 795 17/11/2015
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 864 16/06/2009
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 821 09/11/2006
ART. 24REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 154
ART. 24REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 163
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 28
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 8
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 795 17/11/2015
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 234 09/03/2010
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 831 26/05/2009
ART. 27REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 31REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 25
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 51
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 36REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 154
ART. 36REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 163
ART. 36REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 165
ART. 36REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 25
ART. 37REFERIRE LALEGE 129 15/06/2018
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 37REFERIRE LALEGE 102 03/05/2005
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 102 03/05/2005
ART. 37REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 6
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 6
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 28
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 142
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 751 23/11/2017
ART. 40REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 13
ART. 40REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 25
ART. 41REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 25
ART. 42REFERIRE LAHOTARARE 16 02/11/2005
ART. 42REFERIRE LAREGULAMENT 02/11/2005 ART. 1
ART. 42REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 25
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 34 09/02/2016
ART. 43REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 2
ART. 43REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 12
ART. 43REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 25
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 751 23/11/2017
ART. 44REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 25
ART. 44REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 35
ART. 45REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 51
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 47REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 21
ART. 47REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001 ART. 25
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 586 21/09/2017
ART. 48REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 154
ART. 49REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 CAP. 2
ART. 50REFERIRE LAHOTĂRÂRE 1375 17/12/2015
ART. 50REFERIRE LAREGULAMENT 17/12/2015 ART. 64
ART. 50REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 154
ART. 51REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 154
ART. 52REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 154
ART. 52REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 163
ART. 53REFERIRE LADECIZIE 795 17/11/2015
ART. 53REFERIRE LADECIZIE 108 02/04/2002
ART. 54REFERIRE LAOUG 13 06/03/2013 ART. 2
ART. 54REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 163
ART. 55REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 154
ART. 55REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 165
ART. 56REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 154
ART. 56REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 164
ART. 57REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 165
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 59REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 28
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 142
ART. 62REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 62REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 62REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 62REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 62REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 62REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 348 27/06/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 271 22/04/2021





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (3) și (5) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, precum și ale art. 154 alin. (4) și art. 163 alin. (3) și (6) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Porumb în Dosarul nr. 8.009/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, precum și de Sorin Vuia în Dosarul nr. 7.813/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.579D/2017, respectiv nr. 1.782D/2017.2.Dezbaterile au avut loc la data de 11 decembrie 2018, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru data de 15 ianuarie 2019, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 3 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 8.009/2/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (3) și (5) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, precum și ale art. 154 alin. (4) și art. 163 alin. (3) și (6) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Porumb într-un dosar având ca obiect obligația de a face, respectiv obligarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal la soluționarea unei plângeri.4.Prin Decizia civilă nr. 1.727 din 11 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 7.813/2/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, excepție ridicată de Sorin Vuia într-un dosar având ca obiect soluționarea unei acțiuni formulate în contencios administrativ, respectiv refuzul de soluționare a unei cereri.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că dispozițiile art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale dacă se interpretează în sensul că actele de procedură și citațiile pot fi comunicate, prin poștă (curier), fără scrisoare recomandată, fără conținut declarat și fără confirmare de primire; actele de procedură și citațiile pot fi comunicate prin poștă (curier), în plic închis cu mențiunea PENTRU JUSTIȚIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE, respectiv dacă se coroborează cu alin. (2). A mai arătat că aceleași prevederi sunt neconstituționale dacă se interpretează în sensul că acestea se coroborează cu art. 163 alin. (3) din Codul de procedură civilă, astfel că funcționarul (factorul) poștal este învestit și cu depunerea citațiilor și a actelor de procedură la cutia poștală sau afișarea acestora, atribuții exclusive ale agentului procedural.6.Autoarea excepției de neconstituționalitate a mai precizat că faptul că procedura se socotește îndeplinită la data încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164 din Codul de procedură civilă, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal, este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil, fiind vădit neconstituțional.7.S-a mai arătat că sintagma „la care se atașează dovada de primire/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163“ din art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă este în totală contradicție cu prevederile art. 165 pct. 2 din același cod, fiind necorelate, ceea ce este o încălcare a normelor de tehnică legislativă și, pe cale de consecință, a ordinii de drept constituționale. Conform atribuțiilor de serviciu, funcționarul poștal nu va putea înmâna corespondența fără semnătura destinatarului pe confirmarea de primire (și borderou), fiind cert că acesta trebuie să ia contact cu destinatarul.8.De asemenea, s-a mai susținut că, în conformitate cu art. 165 pct. 2 din Codul de procedură civilă, funcționarul poștal va consemna în procesul-verbal refuzul părții de a primi corespondența, fiind, de asemenea, cert că acesta trebuie să ia contact cu destinatarul, ca acesta să își exprime opțiunea de a refuza primirea corespondenței. Funcționarul poștal este învestit cu toate atribuțiile agentului procedural în aplicarea dispozițiilor art. 163 din Codul de procedură civilă, inclusiv cu depunerea citațiilor și a actelor de procedură la cutia poștală. Raportat la dispozițiile Directivei 95/46/CE privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, transpusă în legislația națională prin Legea nr. 677/2001, inevitabil actele de procedură conțin date cu caracter personal, astfel că, pe cale de consecință, orice corespondență trebuie să fie însoțită de atributul de securitate și confidențialitate; comunicarea actelor de procedură, fără asigurarea securității și confidențialității, este, pe cale de consecință, prelucrare ilegală de date cu caracter personal, fiind încălcate dispozițiile Directivei 95/46/CE și ale Legii nr. 677/2001.9.Se mai arată că prevederile legale ale art. 25 alin. (3) și (5) din Legea nr. 677/2001 sunt neconstituționale prin aceea că introduc nejustificat o procedură prealabilă suplimentară față de cea prevăzută de art. 13,14 și 15 din Legea nr. 677/2001.10.Dispozițiile legale sunt neconstituționale, întrucât instituie o procedură prealabilă, obligatoriu de urmat, care nu este prevăzută de actul unional, respectiv Directiva 95/46/CE. Această procedură determină incompatibilitatea normei de drept intern cu norma de drept unional, prioritară, ceea ce are ca finalitate neopozabilitatea față de operator și persoana vizată. Se arată că, raportat la art. 28 din Directiva 95/46/CE, rezultă o neconcordanță cu privire la atribuțiile, respectiv obligațiile autorității de supraveghere față de dispozițiile dreptului intern care „trebuie“ să transpună aceste prevederi în limitele de apreciere clar stabilite de legiuitorul Uniunii Europene prin art. 13 din directiva menționată.11.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Aceasta arată că textul de lege invocat nu este neconstituțional, în raport cu dispozițiile art. 51, art. 52 și art. 148 din Constituție. Instanța reține faptul că, prin raportare la dispozițiile art. 51 și art. 52 din Constituție, instituirea unei proceduri prealabile, obligatoriu de urmat înainte de sesizarea unei autorități publice, de o complexitate redusă, care nu implică cheltuieli suplimentare, fără instituirea unui termen de decădere în cazul neurmăririi ei, nu reprezintă o încălcare a dreptului la petiționare al cetățenilor, ea având doar rolul de a oferi șansa rezolvării litigiului direct între persoanele implicate, urmând ca numai în caz de eșec să se apeleze la intervenția autorității publice.12.A fortiori, această procedură nu încalcă dreptul persoanei în cauză de a se adresa instanțelor judecătorești, cu atât mai mult cu cât aceasta se poate adresa direct instanței, fără a fi necesară depunerea unei plângeri la autoritatea de supraveghere, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 677/2001. În ceea ce privește art. 148 din Constituție, instanța reține că textul constituțional nu are caracter autonom, el putând fi invocat numai în măsura în care se afirmă că există o încălcare a unei dispoziții de drept unional sau a unei dispoziții constituționale interpretate in lumina dreptului comunitar. Se reține, de asemenea, faptul că, potrivit jurisprudenței constante, obligatorii a Curții de Justiție a Uniunii Europene, analiza conformității legislației naționale cu dreptul unional este de competența directă a instanțelor de judecată, nefiind necesară intervenția Curții Constituționale.13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.14.Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că noul Cod de procedură civilă reglementează, la art. 154, organele competente să procedeze la comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură, precum și modalitățile de comunicare a acestor acte. Indiferent de statutul juridic (funcționar, salariat, administrator, paznic, agent de pază etc.) al persoanei care, potrivit legii, înmânează citația destinatarului, aceasta certifică dovada de înmânare a citației cu cuprins legal prestabilit sau întocmește procesul-verbal privitor la refuzul semnării dovezii de primire de către cel care a primit efectiv citația ori la constatarea situației care nu permite, întemeiat, semnarea cererii.15.În doctrină s-a arătat că prevederile art. 163 din Codul de procedură civilă au un caracter particular și deopotrivă novator în raport cu dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, remarcându-se în mod deosebit faptul că, spre deosebire de vechea reglementare procesual-civilă (în sistemul căreia, în cazul refuzului destinatarului de a primi citația, agentul procedural urma să o afișeze pe ușa locuinței sale – soluție criticabilă sub aspectul dreptului părții la propria imagine și la secretul corespondenței), nu se afișează citația, ci doar înștiințarea menționată de textul legal criticat. În doctrină s-a mai învederat și utilitatea prevederilor legale privitoare la posibilitatea destinatarului de a ridica citația de la sediul instanței, respectiv de la primărie, în termenele prescrise de lege, fiind vorba de o prezumție de cunoaștere a citației, dedusă din atitudinea negativă manifestată de destinatar.16.Tot cu referire la art. 163 din Codul de procedură civilă, în doctrină s-a arătat ca acesta aduce mai multă rigoare și celeritate și o mai mare siguranță în primirea citației sau înștiințarea celui interesat cu privire la actul de procedură care a făcut obiectul comunicării. Afișarea „înștiințării“, nu a „citației“, este de natură să protejeze dreptul persoanei la respectarea vieții private.17.Procedura comunicării actelor de procedură s-a îmbunătățit prin rigoare și responsabilizarea agenților procedurali, iar formele procedurale justifică și sprijină prezumția legală relativă privind considerarea citației ca fiind „comunicată“ la expirarea termenelor prevăzute de art. 163 alin. (3) lit. f) din Codul de procedură civilă, a căror certitudine de dovadă este asigurată prin forța probantă legală a actelor de procedură în discuție, caracterizată prin dovada deplină, până la înscrierea în fals, în limitele prevăzute de art. 163 alin. (5) din același cod.18.Cu referire la dispozițiile art. 165 din Codul de procedură civilă, în doctrină s-a arătat că reglementarea are caracter de noutate și este menită să faciliteze aplicarea normelor de procedură în materie și să evite interpretările diferite în practică. S-a mai precizat că familiarizarea legiuitorului cu reglementările de procedură civilă anterioare a generat un impuls de ostilitate față de formalismul excesiv, dar a permis și identificarea situațiilor în care este necesară o reglementare precisă, care să permită previzibilitatea aplicării regulilor de procedură a căror desfășurare depinde de „data comunicării“ actelor de procedură. În doctrină s-a opinat că noua reglementare asigură siguranța protecției drepturilor procesuale și a egalității în procedură, în condițiile multiplicării formalităților procedurale, prin introducerea unor acte procedurale noi (afișarea înștiințării, depunerea și păstrarea citației pentru înmânare personală) și prin preferința legiuitorului pentru implicarea în procedură a unor terți, care să asigure aplicarea prioritară a comunicării actelor de procedură prin agenți procedurali și folosirea comunicării prin poștă numai atunci când comunicarea prin agenți procedurali este obiectiv imposibilă, din cauza insuficienței personalului instanțelor.19.S-a mai arătat că procedura de comunicare se poate îndeplini prin agent procedural, prin poștă sau prin mijloace tehnice moderne, în funcție de modalitatea de comunicare, art. 165 din Codul de procedură civilă stabilind un moment diferit la care procedura se socotește îndeplinită. În doctrină s-a mai arătat că legea consacră in terminis aplicarea prezumției de comunicare legală a actului de procedură, indiferent dacă primirea personală de către cel citat a actului comunicat este efectivă, data înmânării citației către alte persoane decât cel citat potrivit art. 162 din Codul de procedură civilă fiind cea care are semnificația îndeplinirii procedurii.20.În opinia Guvernului, dispozițiile legale criticate nu sunt de natură să aducă atingere prevederilor constituționale invocate de autorul excepției de neconstituționalitate. Dimpotrivă, dispozițiile legale cuprinse la art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt de natură să asigure certitudinea unei comunicări corespunzătoare a citațiilor și a altor acte de procedură efectuate de către lucrătorul poștal – unul dintre agenții (tradiționali) însărcinați cu comunicarea actelor de procedură, iar regulile procedurale cuprinse la art. 163 și art. 165 din Codul de procedură civilă – menite să evite abuzul de drept procesual și care sunt convergente cu imperativul protejării dreptului persoanei la respectarea vieții private – dau expresie exigențelor normelor constituționale, convenționale și legale privitoare la dreptul la un proces echitabil, în termen rezonabil (optim și previzibil).21.Guvernul mai apreciază că prevederile criticate respectă condițiile de claritate și predictibilitate. Acestea nu creează situații care să impieteze asupra dreptului persoanei interesate de a se adresa instanței de judecată, astfel că nu se poate susține încălcarea dispozițiilor art. 51 și art. 52 din Constituție care consacră dreptul de petiționare, respectiv dreptul persoanei care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.22.Nu pot fi reținute nici criticile cu privire la transpunerea necorespunzătoare a Directivei 95/46/CE privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, întrucât norma prevăzută la art. 25 alin. (3) din Legea nr. 677/2001 conferă eficiență dispozițiilor de ansamblu din actul unional menționat. Se invocă dispozițiile art. 22 din Directivă. Pe cale de consecință nu poate fi reținută nici critica actului normativ prin raportare la principiile consacrate de art. 148 din Constituție (integrarea în Uniunea Europeană).23.Guvernul mai menționează jurisprudența instanței de contencios constituțional, respectiv Decizia nr. 821 din 9 noiembrie 2006, Decizia nr. 864 din 16 iunie 2009 și Decizia nr. 795 din 17 noiembrie 2015.24.Avocatul Poporului arată în punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 1.782D/2017 că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a art. 154 alin. (4) și art. 163 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în raport cu art. 1 alin. (5),art. 21,art. 26 și art. 28 din Legea fundamentală și art. 6 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.25.Astfel, comunicarea prin afișare se realizează numai în situațiile în care destinatarul, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația, rațiunea reglementării fiind aceea de a preveni tergiversarea soluționării cauzei prin crearea unei permanente lipse de procedură de natură să afecteze esențial imperativele caracterului echitabil și termenului rezonabil în derularea procesului.26.În jurisprudența sa referitoare la procedura citării prin afișare, Curtea Constituțională a considerat că aceste excepții nu sunt de natură a afecta vreun drept constituțional, ci reprezintă modalități derogatorii de îndeplinire a procedurii de citare, determinate de situația obiectiv diferită a persoanelor citate.27.Totodată, Curtea a reținut că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale cu respectarea dispozițiilor stabilite de lege, referitoare la comunicarea actelor de procedură, reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor reglementări care să prevină abuzurile servind unei bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților (deciziile nr. 813 din 19 mai 2009, nr. 234 din 9 martie 2010 și nr. 795 din 17 noiembrie 2015).28.Dispozițiile legale criticate contribuie la protejarea dreptului persoanei la respectarea vieții private, de vreme ce documentul afișat nu-l mai reprezintă însăși citația, ci o înștiințare care cuprinde elemente suficiente de identificare a destinatarului, a celui care a făcut înștiințarea, a dosarului la care se referă actul procedural, a locului de unde și a datei până la care poate fi ridicată citația, precum și mențiunea referitoare la consecințele procedurale ale neprezentării pentru comunicare. Înștiințarea completată de agentul procedural are valoare de act autentic cu privire la situațiile verificate și atestate nemijlocit de către agent. De asemenea, asupra împrejurărilor care au determinat citarea prin depunerea citației în cutia poștală ori prin afișarea înștiințării, agentul procedural va întocmi un proces-verbal care face dovada până la înscrierea în fals cu privire la cele constatate. Astfel, reglementarea contribuie la consolidarea prezumției legale relative referitoare la comunicarea citației.29.În plus, se arată că aspectele invocate de autoarea excepției nu relevă probleme de neconstituționalitate, ci mai degrabă probleme de aplicare a legii, referitoare la modul în care, în anumite situații, instituțiile implicate realizează procedura de citare și comunicare a actelor de procedură.30.Referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, se arată că prin prevederile legale criticate nu se aduce atingere principiului constituțional care stabilește că în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.31.Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 25 alin. (3) și alin.(5) din Legea nr. 677/2001 față de art. 51 și art. 52 din Constituție, se arată că nu poate fi reținută. Dreptul fundamental la petiționare, reglementat de art. 51 din Constituție, se concretizează în cereri, reclamații, sesizări și propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiției, la care autoritățile au obligația de a răspunde în termenele și condițiile stabilite potrivit legii. Or, chiar prin dispozițiile legale criticate se asigură exercitarea dreptului de petiționare prin posibilitatea formulării unei plângeri către autoritatea de supraveghere, dar cu condiția ca aceasta să nu fie transmisă mai devreme de 15 zile de la înaintarea unei plângeri cu același conținut către operator. Stabilirea unor condiționări pentru formularea unei plângeri către autoritatea de supraveghere nu constituie, în sine, o încălcare a dreptului de petiționare, întrucât acesta este un drept, dar nu unul absolut, el putând fi supus unor limitări sau condiționări, potrivit finalității avute în vedere de legiuitor cu ocazia reglementării acestora.32.În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 52 din Legea fundamentală, se arată că prin prevederile criticate nu se instituie nici o interdicție persoanei vătămate de o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim de a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.33.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 148 alin. (2) din Constituție, aceasta nu poate fi reținută, întrucât dispozițiile legale criticate nu aduc atingere acestor dispoziții constituționale.34.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:35.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.36.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 25 alin. (3) și (5) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, precum și ale art. 154 alin. (4) și art. 163 alin. (3) și (6) din Codul de procedură civilă. Din examinarea excepției de neconstituționalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 25 alin. (3) și (5) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001, precum și ale art. 154 alin. (4) și art. 163 alin. (3) și (6) coroborate cu sintagma „indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal“ cuprinsă în art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 25 alin. (3) și (5) din Legea nr. 677/2001:(3)În afara cazurilor în care o întârziere ar cauza un prejudiciu iminent și ireparabil, plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată mai devreme de 15 zile de la înaintarea unei plângeri cu același conținut către operator.[…](5)Dacă plângerea este găsită întemeiată, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. d). Interdicția temporară a prelucrării poate fi instituită numai până la încetarea motivelor care au determinat luarea acestei măsuri.– Art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, în plic închis, la care se atașează dovada de primire/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163.“;– Art. 163 alin. (3) și (6) din Codul de procedură civilă:(3)Dacă destinatarul refuză să primească citația, agentul o va depune în cutia poștală. În lipsa cutiei poștale, va afișa pe ușa locuinței destinatarului o înștiințare care trebuie să cuprindă:a)anul, luna, ziua și ora când depunerea sau, după caz, afișarea a fost făcută;b)numele și prenumele celui care a făcut depunerea sau, după caz, afișarea și funcția acestuia;c)numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, reședința, respectiv sediul celui înștiințat;d)numărul dosarului în legătură cu care se face înștiințarea și denumirea instanței pe rolul căreia se află dosarul, cu indicarea sediului acesteia;e)arătarea actelor de procedură despre a căror comunicare este vorba;f)mențiunea că după o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la afișarea înștiințării ori, când există urgență, nu mai târziu de 3 zile, destinatarul este în drept să se prezinte la sediul instanței de judecată pentru a i se comunica citația. Când domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul acestuia nu se află în localitatea unde instanța de judecată își are sediul, înștiințarea va cuprinde mențiunea că pentru a i se comunica citația destinatarul este în drept să se prezinte la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuiește sau își are sediul;g)mențiunea că, în cazul în care, fără motive temeinice, destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citației în interiorul termenului de 7 zile sau, după caz, al termenului de 3 zile prevăzut la lit. f), citația se consideră comunicată la împlinirea acestui termen;h)semnătura celui care a depus sau afișat înștiințarea […](6)Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reședință sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citația unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuiește cu destinatarul ori care, în mod obișnuit, îi primește corespondența.“;– Art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă: „Procedura se socotește îndeplinită: 1. la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal;“.37.Curtea observă că prin Legea nr. 129/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, precum și pentru abrogarea Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 19 iunie 2018, Legea nr. 677/2001 a fost abrogată. Însă, având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate, întrucât ele continuă să își producă efecte juridice în cauza de față.38.În opinia autoarei excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, art. 6 alin. (1) privind dreptul la identitate, art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, art. 28 privind secretul corespondenței, art. 51 privind dreptul de petiționare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 142 alin. (1) privind Curtea Constituțională și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. Din motivarea excepției de neconstituționalitate se poate deduce, în mod rezonabil, că autorul acesteia a înțeles să invoce și prevederile art. 21 alin. (4) privind jurisdicțiile speciale administrative care sunt facultative și gratuite.39.Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra unora dintre prevederile legale invocate, prin raportare la critici relativ asemănătoare, constatând că sunt constituționale.40.Astfel, prin Decizia nr. 751 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 5 martie 2018, paragrafele 19-21 și 24, Curtea a constatat în legătură cu susținerile referitoare la faptul că prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 677/2001 introduc în mod nejustificat o procedură prealabilă, suplimentară față de cea prevăzută prin art. 13, 14 și 15 din același act normativ, în opinia autorului excepției, în acest mod operatorul dobândind atribuțiile autorității de supraveghere, iar autoritatea acționând ca o instanță de contencios administrativ, prin impunerea unor condiții suplimentare de sesizare a autorității de supraveghere, că prevederile art. 13, art. 14 și art. 15 din actul normativ criticat reglementează procedurile prin care orice persoană interesată poate obține de la operator, la cerere, fie confirmarea faptului că datele care o privesc sunt sau nu sunt prelucrate de acesta (art. 13 – Dreptul de acces la date), fie, după caz, rectificarea, actualizarea, blocarea sau ștergerea datelor a căror prelucrare nu este conformă legii sau transformarea în date anonime a acestor date (art. 14 – Dreptul de intervenție asupra datelor), precum și dreptul persoanei vizate de a se opune în orice moment, din motive întemeiate și legitime legate de situația sa particulară, ca date care o vizează să facă obiectul unei prelucrări, cu excepția cazurilor în care există dispoziții legale contrare (art. 15 – Dreptul de opoziție). Pe de altă parte, prevederile art. 25 alin. (1) și (3) se referă la o altă ipoteză normativă, referitoare la plângerea adresată autorității de supraveghere, de către persoanele vizate, ale căror date cu caracter personal fac obiectul unei prelucrări ce cade sub incidența actului normativ criticat. În temeiul textului de lege criticat, numai după soluționarea plângerii înaintate către operator [în conformitate cu art. 13 alin. (3) sau art. 14 alin. (3)], operatorul este obligat să răspundă în termen de 15 zile de la data primirii cererii], persoana interesată se poate îndrepta cu o plângere având același conținut către autoritatea de supraveghere.41.În acest context, în legătură cu plângerile adresate către autoritatea de supraveghere, Curtea a reținut că persoanele ale căror date cu caracter personal fac obiectul unei prelucrări pot face plângere la autoritatea de supraveghere [art. 25 alin. (1)], iar în vederea soluționării acesteia, dacă apreciază că este necesar, autoritatea de supraveghere poate audia persoana vizată sau operatorul. De asemenea, poate dispune efectuarea de expertize [art. 25 alin. (4)]. Dacă plângerea este găsită întemeiată, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 677/2001 (măsuri constând în: suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ștergerea parțială ori integrală a datelor prelucrate, sesizarea organelor de urmărire penală sau intentarea de acțiuni în justiție), iar împotriva deciziei autorității de supraveghere se poate formula contestație la instanța de contencios administrativ competentă [art. 26 alin. (1)].42.Prin urmare, Curtea a reținut că procedura de soluționare a plângerii de către autoritatea de supraveghere este marcată de unele elemente caracteristice activității judiciare (contradictorialitatea, în cazul în care se decide audierea persoanei vizate sau a operatorului, respectiv efectuarea de expertize), fără a se confunda cu activitatea de judecată, derulată de instanțele judecătorești de drept comun. Dimpotrivă, autoritatea de supraveghere derulează, în calitatea sa de autoritate administrativă autonomă și independentă (astfel cum este definită în mod expres prin art. 1 din Regulamentul său de organizare și funcționare, aprobat prin Hotărârea Biroului permanent al Senatului nr. 16/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.004 din 11 noiembrie 2005), o procedură administrativă cu elemente jurisdicționale, distinctă de jurisdicția de drept comun, derulată de autoritatea judecătorească, iar în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 677/2001 persoana vizată are posibilitatea de a opta între plângerea către autoritatea de supraveghere sau o cerere în justiție, având același obiect și aceleași părți.43.Din acest punct de vedere, al posibilității de alegere – electa una via – a persoanei lezate de prelucrările de date cu caracter personal, procedura derulată în fața autorității de supraveghere se aseamănă cu o procedură administrativ-jurisdicțională, ce intră sub incidența prevederilor art. 21 alin. (4) din Constituție, fără a se confunda cu aceasta. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, procedurile administrativ-jurisdicționale pot viza doar actele administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 [în forma aplicabilă și în prezentul dosar], potrivit căruia actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;“. Or, în cadrul procedurii derulate în fața autorității de supraveghere nu este atacat un act administrativ (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 34 din 9 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 15 aprilie 2016, paragraful 24), această procedură vizând plângerea formulată pentru apărarea drepturilor persoanei vizate, în contextul prelucrării datelor cu caracter personal, prevăzute de art. 12-17 din Legea nr. 677/2001, respectiv dreptul la informare a persoanei vizate în privința datelor cu caracter personal prelucrate de operator, dreptul de acces la date, dreptul de intervenție asupra datelor sau dreptul de opoziție. Potrivit art. 25 alin. (6) din același act normativ, decizia autorității de supraveghere trebuie motivată și se comunică părților interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii și poate fi contestată la instanța de contencios administrativ competentă în termen de 15 zile de la comunicare, aspect care nu justifică susținerile autorului excepției referitoare la o pretinsă transformare a autorității de supraveghere în instanță de contencios administrativ. Prin urmare, dispozițiile art. 21 alin. (4) din Constituție nu sunt incidente în cauză, iar opțiunea persoanei vizate de a se adresa instanței de judecată, fie prin parcurgerea procedurii din fața autorității de supraveghere, fie direct, este conformă dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție.44.Tot prin Decizia nr. 751 din 23 noiembrie 2017, paragrafele 22 și 23, Curtea a analizat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) coroborate cu art. 25 alin. (5) și art. 35 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, în legătură cu care autorul excepției arăta, în esență, că aceste prevederi legale sunt lipsite de claritate și precizie în ceea ce privește formularea contestației de către operator sau de către persoana interesată.45.În legătură cu aceste susțineri, Curtea a reținut că prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 dispun în mod neechivoc în legătură cu faptul că o contestație în justiție se poate formula „împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere“, astfel încât, contrar susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate, formula redacțională a textului de lege criticat îndeplinește în mod obiectiv cerințele de claritate ale legii, una din componentele principiului securității raporturilor juridice, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel, în temeiul textului de lege criticat, persoana vizată de orice prelucrare de date cu caracter personal care intră sub incidența Legii nr. 677/2001 sau respectiv operatorul de date poate contesta în justiție orice decizie a autorității de supraveghere, adoptată în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, potrivit cărora autoritatea de supraveghere exercită, între altele, următoarele atribuții: primește și analizează notificările privind prelucrarea datelor cu caracter personal, anunțând operatorului rezultatele controlului prealabil; autorizează prelucrările de date în situațiile prevăzute de lege; poate dispune, în cazul în care constată încălcarea dispozițiilor Legii nr. 677/2001, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ștergerea parțială ori integrală a datelor prelucrate; primește și soluționează plângeri, sesizări sau cereri de la persoanele fizice și comunică soluția dată ori, după caz, diligențele depuse; efectuează investigații din oficiu sau la primirea unor plângeri ori sesizări. Pentru aceste considerente nu pot fi reținute susținerile autorului excepției referitoare la încălcarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la calitatea legii.46.Pentru aceleași considerente, Curtea nu a putut reține nici încălcarea dispozițiilor art. 51 – Dreptul de petiționare, art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 148 – Integrarea în Uniunea Europeană.47.Referitor la prevederile art. 25 alin. (5) din Legea nr. 677/2001, Curtea apreciază că acestea sunt suficient de clare, ele prescriind conduita autorității de control care poate lua măsurile prevăzute de art. 21 alin. (3) lit. d) din lege, adică poate dispune, în cazul în care constată încălcarea dispozițiilor legii, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ștergerea parțială ori integrală a datelor prelucrate și poate să sesizeze organele de urmărire penală sau să intenteze acțiuni în justiție.48.Cu privire la prevederile art. 154 alin. (4) și art. 163 alin. (3) și (6) din Codul de procedură civilă, Curtea reține faptul că prin Decizia nr. 586 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 6 decembrie 2017, paragrafele 27-37, a constatat constituționalitatea sintagmei „la care se atașează dovada de primire/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163“ cuprinsă în art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum și a prevederilor art. 163 alin. (3) teza întâi și alin. (6) coroborate cu sintagma „indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal“ cuprinsă în art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă.49.Analizând prevederile legale criticate, Curtea a reținut că acestea sunt cuprinse în cartea I – Dispoziții generale, titlul IV – Actele de procedură, capitolul II – Citarea și comunicarea actelor de procedură din Codul de procedură civilă. În vederea asigurării contradictorialității procesului civil și respectării dreptului de apărare al părților, legiuitorul a reglementat, astfel, în mod distinct, citarea părților, înțeleasă ca actul procedural prin care se transmite citația ce înștiințează partea de existența unui proces, precum și, într-un sens mai larg, comunicarea oricăror acte de procedură care trebuie aduse la cunoștința participanților la proces.50.În ceea ce privește modalitatea de comunicare, regula este cea stabilită de art. 154 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul în care comunicarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură se face din oficiu, prin agenții procedurali ai instanței sau prin oricare alt salariat al acesteia, precum și ai altor instanțe în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul. În mod subsidiar comunicării prin agenții procedurali ai instanțelor, prin urmare numai atunci când această modalitate nu este posibilă, art. 154 alin. (4) reglementează comunicarea prin poștă sau servicii de curierat rapid, potrivit art. 154 alin. (5), cu scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, în plic închis, la care se atașează, de asemenea, ca și în cazul citării prin agenții procedurali ai instanțelor, dovada de înmânare/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163. Textul de lege nu definește cazul de imposibilitate a comunicării prin agenți procedurali, însă, având în vedere că, potrivit art. 64 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, agentul procedural al instanței comunică actele procedurale persoanelor din localitatea unde se află sediul instanței – fie instanța emitentă a actului de comunicat, fie instanța solicitată să efectueze comunicarea în condițiile art. 154 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar numai în cazuri urgente și când dotarea instanțelor permite, comunicarea se poate realiza și în alte localități, rezultă că, în localitățile unde nu există instanțe, comunicarea se face, de regulă, prin intermediul funcționarilor poștali.51.Prin urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea a reținut că premisa de la care pornește în analiza prezentei excepții de neconstituționalitate este aceea că, în temeiul art. 154 alin. (1) coroborat cu art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură se face, de regulă, prin agenții procedurali ai instanțelor și, în mod subsidiar, prin funcționarii poștali/servicii de curierat rapid. Principala modalitate de citare și comunicare a actelor de procedură se realizează prin înmânarea personală a actului comunicat, direct destinatarului sau unei persoane care îl reprezintă, prin agentul procedural al instanței [art. 154 alin. (1) din Codul de procedură civilă], prin salariatul primăriei căreia i se lasă corespondența de la instanță [în condițiile art. 163 alin. (3) lit. f) teza a doua și art. 163 alin. (10)], prin funcționarul poștal [art. 154 alin. (4)] sau prin executorul judecătoresc/serviciul de curierat rapid [art. 154 alin. (5)]. În acest scop, instanța întocmește actul de comunicat (citație sau alt act de procedură), pe care îl introduce în plic închis, cu mențiunea „PENTRU JUSTIȚIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE.“, și căruia îi atașează formularul-dovadă de înmânare/procesul-verbal, precum și înștiințarea prevăzută la art. 163.52.În continuare, analizând prevederile art. 163 din Codul de procedură civilă – Procedura de comunicare, Curtea a reținut că citația/orice act de procedură se înmânează personal destinatarului, care va semna dovada de înmânare certificată de „agentul însărcinat cu înmânarea“. Curtea a mai reținut că, în acest caz, legea nu distinge în sensul că agentul însărcinat cu înmânarea este agentul procedural al instanței, astfel încât, așa cum s-a reținut anterior, acesta poate fi și funcționarul poștal, în condițiile art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă. În cazul în care destinatarul primește citația, dar refuză/nu poate semna dovada de înmânare, agentul întocmește un proces-verbal în care arată aceste împrejurări. Dacă destinatarul refuză chiar primirea citației, agentul o depune în cutia poștală sau, în lipsa acesteia, va afișa pe ușa locuinței destinatarului o înștiințare, prin care îi aduce la cunoștință că, după o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la afișarea înștiințării, sau nu mai puțin de 3 zile, în cazuri urgente, destinatarul trebuie să se prezinte fie la sediul instanței de judecată care a emis citația, dacă aceasta își are sediul în aceeași localitate cu a destinatarului, fie la sediul primăriei din localitatea în a cărei rază teritorială locuiește sau își are sediul destinatarul, pentru a i se comunica citația. De asemenea, odată cu afișarea înștiințării, agentul întocmește un proces-verbal în care consemnează refuzul de primire a citației. Potrivit art. 163 alin. (5) și art. 164 alin. (4) coroborate cu art. 269 și art. 270 din Codul de procedură civilă, procesul-verbal întocmit de agent asupra împrejurărilor care au determinat citarea prin depunerea citației în cutia poștală ori prin afișarea înștiințării are valoare de act autentic cu privire la situațiile verificate și atestate nemijlocit de către acesta și face dovada până la înscrierea în fals cu privire la cele constatate. Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu/reședință/sediu, agentul îi înmânează citația/actul de procedură unei persoane majore din familie/care locuiește împreună cu acesta/care îi primește corespondența în mod obișnuit sau administratorului/portarului în cazul unui hotel/unei clădiri cu mai multe apartamente, întocmind un proces-verbal cu privire la această împrejurare, cu arătarea identității primitorului. Dacă persoanele menționate lipsesc sau dacă, deși prezente, refuză să primească actul, agentul va lăsa citația în cutia poștală sau va afișa înștiințarea prevăzută de art. 163, cu toate consecințele prevăzute de acest text de lege [art. 163 alin. (6)-(9) din același cod].53.Prin urmare, Curtea a reținut că, în toate cazurile de refuz de primire sau de lipsă a destinatarului/altor persoane care pot primi corespondența, legiuitorul a reglementat posibilitatea afișării unei înștiințări a părții despre posibilitatea de a-și ridica personal citația, sub sancțiunea operării prezumției relative de comunicare, dacă destinatarul nu și-a ridicat actul de la instanța emitentă sau de la primărie, în termenul prescris de lege. Așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în aceste cazuri, afișarea are în vedere o situație cu caracter de excepție și urmărește să prevină și să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluționării cauzei, pe calea menținerii cu rea-credință a unei permanente lipse de procedură (Decizia nr. 108 din 2 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 31 mai 2002). De asemenea, în acest caz, afișarea „contribuie la protejarea dreptului persoanei la respectarea vieții private, de vreme ce documentul afișat nu-l mai reprezintă însăși citația, ci o înștiințare care cuprinde elemente suficiente de identificare a destinatarului, a celui care a făcut înștiințarea, a dosarului la care se referă actul procedural, a locului de unde și a datei până la care poate fi ridicată citația, precum și mențiunea referitoare la consecințele procedurale ale neprezentării pentru comunicare.“ (Decizia nr. 795 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2016). Ori de câte ori se afișează înștiințarea, agentul trebuie să depună citația și procesul-verbal respectiv la sediul instanței care a emis actul ori la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuiește sau își are sediul destinatarul, dacă în localitate nu există instanță. În acest ultim caz, funcționarul anume desemnat din cadrul primăriei înaintează instanței emitente dovada de înmânare semnată de destinatar, procesul-verbal întocmit de agent sau, după caz, dacă destinatarul nu se prezintă să ridice corespondența, procesul-verbal întocmit cu această ocazie.54.Așa cum s-a reținut anterior, în mod subsidiar comunicării prin agentul procedural al instanței, legiuitorul a reglementat comunicarea prin poștă/curierat rapid, numai în cazurile în care prima modalitate nu este posibilă. În acest sens, agentul poștal sau curierul va proceda conform art. 163 din cod, iar actul de comunicat este transmis în plic închis, purtând mențiunea specifică „PENTRU JUSTIȚIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE.“, cu corectivul că este vorba de o transmitere prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, noțiuni detaliate în mod specific prin art. 2 pct. 18 și 19 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poștale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 15 martie 2013. Așadar, contrar susținerilor autorului excepției, Curtea a reținut că, în acest caz, comunicarea actului de procedură prin poștă se face tot în condițiile unui plic închis, ce poartă mențiunea specifică, trimiterea beneficiind de garanții suplimentare de siguranță și confidențialitate, specifice reglementărilor legale în materia serviciilor poștale.55.Având în vedere că actul normativ criticat conține două referiri exprese la comunicarea prin poștă/curierat rapid, respectiv art. 154 alin. (4) și, respectiv, art. 165 pct. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia procedura se socotește îndeplinită la data semnării de către parte a confirmării de primire ori a consemnării de către funcționarul poștal/curier a refuzului de a primi corespondența, autorul excepției consideră că, în acest caz, nefiind reglementată în mod expres, nu poate fi aplicată procedura afișării înștiințării, cu toate consecințele reglementate de art. 163 din același cod, astfel cum au fost prezentate anterior.56.Analizând aceste susțineri, Curtea a reținut că nereglementarea expresă a posibilității funcționarului poștal de a lăsa corespondența la sediul primăriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul/reședința/sediul destinatarul, în situația în care acesta refuză să primească corespondența și nu are cutie poștală, nu poate fi interpretată în sensul că funcționarul poștal nu poate îndeplini această atribuție procedurală. În virtutea principiului de drept potrivit căruia norma juridică trebuie interpretată în sensul în care produce efecte juridice, aceste prevederi legale nu trebuie privite în mod singular, ci trebuie coroborate cu întreaga reglementare a procedurii de comunicare, cuprinsă în art. 163 și art. 164, astfel încât, în temeiul competenței reglementate în mod expres prin art. 154 alin. (4), funcționarul poștal este îndreptățit să îndeplinească în mod corelativ atribuțiile agentului procedural, atunci când comunicarea se face prin poștă.57.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sintagma „indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal“, din motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea a dedus că autorul acesteia este nemulțumit de faptul că legea prezumă îndeplinirea procedurii de citare, indiferent de faptul primirii personale de către parte a actelor comunicate.58.În legătură cu aceste susțineri, Curtea a reținut că, în contextul realității sociale care vizează faptul că, de regulă, destinatarul nu se află la domiciliu/reședință în timpul programului de lucru al agentului procedural/funcționarului poștal, având propriul său program de lucru, obligatoriu, la rândul său, este rezonabilă prezumția instituită de legiuitor, în vederea evitării perpetuării unei neregularități procedurale în materia citării și a comunicării actelor de procedură. Mai mult, din întreaga reglementare a procedurii aplicabile în cazul în care destinatarul nu poate primi personal corespondența, respectiv lipsesc și persoanele majore din familie/care conviețuiesc cu destinatarul/care îi primesc în mod obișnuit corespondența, reiese preocuparea legiuitorului de a asigura protejarea dreptului persoanei la respectarea vieții private, prin asigurarea confidențialității actelor comunicate, având în vedere că nu se procedează la afișarea a însuși actului procedural de comunicat, ci a unei înștiințări, care indică destinatarului că trebuie să se prezinte, personal, la sediul instanței sau al primăriei din raza de domiciliu/reședință, după caz, pentru comunicare.59.Față de toate aceste considerente, Curtea a reținut că realizarea comunicării actelor de procedură, în mod subsidiar, și prin intermediul serviciilor poștale sau de curierat rapid dă eficiență necesității de a cunoaște existența procesului, a actelor procedurale și a poziției procesuale a celorlalte părți. Această modalitate de comunicare nu este de natură să aducă atingere drepturilor fundamentale invocate de autorul excepției, ci, dimpotrivă, contribuie la realizarea eficientă a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, garanții ale dreptului la un proces echitabil, în deplină concordanță cu art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.60.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.61.În aceste condiții, Curtea constată că nu sunt încălcate nici prevederile art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, art. 28 privind secretul corespondenței și că art. 142 alin. (1) privind Curtea Constituțională nu este incident în cauză. Astfel, prevederile legale criticate se aplică tuturor celor aflați în aceeași situație juridică, ele nu constituie o ingerință în viața intimă, familială și privată a unei persoane și nici nu încalcă secretul corespondenței. Acestea sunt reguli procedurale prin care se efectuează procedura de citare în condițiile unui proces echitabil.62.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Porumb în Dosarul nr. 8.009/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, precum și de Sorin Vuia în Dosarul nr. 7.813/2/2016 al aceleiași instanțe și constată că prevederile art. 25 alin. (3) și (5) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, precum și ale art. 154 alin. (4) și art. 163 alin. (3) și (6) din Codul de procedură civilă coroborate cu sintagma „indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal“ cuprinsă în art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x