DECIZIA nr. 169 din 29 martie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 716 din 20 august 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 697
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 697
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 3
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 697
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 712
ART. 3REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 697
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 697
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 697
ART. 9REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ART. 9REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 697
ART. 10REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 697
ART. 12REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 721 29/10/2015
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 45 04/02/2014
ART. 17REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 1202 05/10/2010
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 948 06/07/2010
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 504 20/04/2010
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 697
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LAOUG 1 03/02/2016
ART. 23REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 23REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 10
ART. 23REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 697
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 416 16/06/2016
ART. 25REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 697
ART. 25REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 389
ART. 26REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 626
ART. 26REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 627
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 27REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 622
ART. 28REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 647
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 401 13/06/2017
ART. 31REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 31REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 31REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 12
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 33REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 34REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 90
ART. 34REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 453
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 14 25/03/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 260 22/04/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 718 02/11/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 65 18/02/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 432 04/07/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 816 05/12/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 700 15/11/2018





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Iulian Adrian Mihăilă în Dosarul nr. 13.051/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.230D/2016.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.314D/2016 și nr. 1.330D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 697 din Codul de procedură civilă, respectiv a dispozițiilor art. 697 din Codul de procedură civilă și ale art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepții ridicate de Cătălin Ștefan Rotea în Dosarul nr. 5.115/311/2015 al Tribunalului Olt – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, respectiv de Adrian Almășan în Dosarul nr. 119/221/2016 al Judecătoriei Deva.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.314D/2016 și nr. 1.330D/2016 la Dosarul nr. 1.230D/2016, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că în această materie există precedent constituțional și nu există temeiuri noi pentru ca instanța constituțională să își reconsidere jurisprudența.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Sentința civilă nr. 11.135 din 17 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 13.051/299/2016, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Iulian Adrian Mihăilă într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.8.Prin Încheierea din 7 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.115/311/2015, Tribunalul Olt – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 697 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cătălin Ștefan Rotea într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă contestația la executare formulată de autorul excepției.9.Prin Încheierea din 29 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 119/221/2016, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 697 din Codul de procedură civilă și ale art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Adrian Almășan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.10.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt lipsite de claritate și previzibilitate, întrucât sintagma „un act sau un demers necesar executări silite“ nu are un înțeles clar. Arată că, potrivit legii speciale, executorul judecătoresc, pentru a efectua orice act de urmărire, trebuie să fie învestit cu o cerere prin care creditorul să îi solicite îndeplinirea actului respectiv, însă potrivit dispoziției legale criticate se prevede contrariul, în sensul că creditorul trebuie să îndeplinească un act sau un demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc. Prin modalitatea de reglementare a perimării executării silite operează o delegare a atribuțiilor executorului judecătoresc către creditor, prin faptul că solicitarea creditorului de încuviințare a executării silite este urmată de solicitarea executorului judecătoresc adresată creditorului de a îndeplini un act sau un demers necesar executării silite.11.Dispozițiile legale criticate acordă posibilitatea executorului judecătoresc de a lăsa executarea silită în nelucrare perioade lungi de timp și de a emite acte de executare la intervale mari de timp, pentru ca, ulterior, să culeagă creanțe mai oneroase, însoțite de multe accesorii. Prin urmare, se creează o discriminare pozitivă în favoarea creditorului, iar lăsarea unei faze a procesului civil la aprecierea reprezentanților unui serviciu administrativ încalcă dreptul părților la un proces echitabil și dreptul la apărare.12.Referitor la dispozițiile art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, precum și ale ordonanței de urgență în ansamblul său, este formulată, în primul rând, o critică de neconstituționalitate extrinsecă, sens în care se apreciază că sunt încălcate dispozițiile art. 115 alin. (5) din Constituție, întrucât motivarea urgenței adoptării se referă doar la oportunitatea, rațiunea și utilitatea reglementării, fără a evidenția existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată. Se mai susține că se încalcă și art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât taxele judiciare de timbru sunt în strânsă legătură cu accesul liber la justiție, încălcând acest drept mai ales atunci când operează o majorare a acestora în raport cu reglementarea anterioară.13.Totodată, se susține că obligativitatea plății taxelor de timbru reprezintă un impediment insurmontabil al dreptului de acces la justiție. Efectele neachitării taxei judiciare de timbru nu sunt subsecvente unui act de judecată exercitat de instanță, ci sunt constatate și dobândesc eficiență pe calea unei operații tehnico-administrative efectuate de judecătorul de serviciu, care, luând act că obligația de plată nu a fost achitată, refuză înregistrarea cererii, împiedicând accesul liber la justiție. Convertirea neachitării taxei judiciare de timbru într-un fine de neprimire îngrădește accesul liber la justiție.14.De asemenea, nu sunt reglementate criteriile clare în determinarea taxei de timbru, instanța stabilind cuantumul acesteia fără nicio predictibilitate. Astfel, textul nu conferă efectivitate dreptului de informare și dreptului de apărare ale justițiabilului, care nu are posibilitatea de contestare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.15.Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, noua concepție asupra condițiilor perimării executării silite fiind în concordanță cu ansamblul reglementării actuale privind rolul executorului în cadrul executării silite, reglementare potrivit căreia executorul este obligat să aibă rol activ, stăruind prin toate mijloacele admise de lege în realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu.16.Tribunalul Olt – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât autorul acesteia nu a precizat ce articole din Constituție au fost încălcate. Mai arată că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor Constituției, existând presupunerea rezonabilă că se insistă în executare atât timp cât creditorul nu solicită executorului judecătoresc încetarea executării, iar acesta din urmă nu i-a solicitat primului să îndeplinească un act sau un demers necesar executării silite.17.Judecătoria Deva apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții, sens în care invocă deciziile nr. 504 din 20 aprilie 2010, nr. 948 din 6 iulie 2010, nr. 1.202 din 5 octombrie 2010, nr. 45 din 4 februarie 2014 sau nr. 721 din 29 octombrie 2015. Mai arată că, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, sunt precizate situațiile premisă ce au stat la baza adoptării sale. Referitor la dispozițiile din Codul de procedură civilă, arată că autorul excepției se află în eroare cu privire la înțelesul noțiunii de perimare a executării silite, în sensul că acestea nu creează un avantaj creditorului, ci, din contră, funcționează ca o măsură ce vine să sancționeze starea de pasivitate pe care acesta o poate manifesta.18.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.19.Guvernul, în Dosarul nr. 1.230D/2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În Dosarul nr. 1.314D/2016 susține că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât examinarea constituționalității unui text legal are în vedere compatibilitatea cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor texte legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. În subsidiar, arată că dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare intră în competența constituțională a legiuitorului. În Dosarul nr. 1.330D/2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate este în parte neîntemeiată și în parte inadmisibilă în ceea ce privește dispozițiile art. 697 din Codul de procedură civilă, întrucât se critică modul de aplicare a instituției perimării și faptul că este posibil ca aceasta să nu opereze din cauza actelor de executare silită pe care executorul judecătoresc le întocmește sporadic.20.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.21.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:22.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.23.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare a Curții, îl reprezintă dispozițiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă și art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Având în vedere motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea reține ca obiect al acestora dispozițiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016, în ansamblul său, și, în special, cele ale art. 10 din aceeași ordonanță de urgență. Dispozițiile legale criticate punctual au următorul cuprins:– Art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.“– Art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013:(1)În materia executării silite, următoarele cereri se taxează astfel:a)cereri pentru încuviințarea executării silite, pentru fiecare titlu executoriu – 20 lei;b)cereri de suspendare a executării silite, inclusiv a executării provizorii – 50 lei.(2)În cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestația la executare se taxează cu 100 lei.(3)În cazul în care prin contestația la executare silită se invocă, în condițiile art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabilește potrivit art. 3 alin. (1).(4)Cererile de întoarcere a executării silite se taxează, în toate cazurile, cu 50 lei, dacă valoarea cererii nu depășește 5.000 lei, și cu 300 lei, pentru cererile a căror valoare depășește 5.000 lei.“24.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5), în componenta referitoare la calitatea legii, art. 21 privind accesul liber la justiție, astfel cum se interpretează, potrivit art. 20 din Constituție, și prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 56 privind contribuțiile financiare și art. 115 privind delegarea legislativă.25.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a mai analizat dispozițiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă din perspectiva unor critici similare și a reținut, spre exemplu prin Decizia nr. 416 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 2 noiembrie 2016, paragraful 16, că dispoziția legală criticată reglementează perimarea executării silite în cazul în care se reține culpa creditorului care, deși i s-a solicitat în scris de către executorul judecătoresc, a lăsat să treacă un termen de 6 luni fără să îndeplinească actul sau demersul necesar executării silite solicitat de executor. Termenul în care operează perimarea este tot de 6 luni, la fel ca în reglementarea cuprinsă în art. 389 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, însă, potrivit art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, acesta nu mai curge de la data ultimului act de executare efectuat, ci de la data la care executorul a comunicat în scris creditorului solicitarea îndeplinirii unui act sau a efectuării unui demers necesar executării silite. Vechea lege procesual civilă nu prevedea cerința ca actul sau demersul să fie solicitat în scris de către executorul judecătoresc.26.Curtea a mai statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuțiilor sale conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, rațiunea avută în vedere la edictarea normei criticate fiind aceea de a-l determina pe creditor să depună toate diligențele necesare pentru valorificarea drepturilor dobândite prin titlul executoriu obținut. Stabilirea noilor condiții în care intervine perimarea executării silite este în concordanță cu obligația pozitivă a statului, ce rezultă din dispozițiile art. 626 din Codul de procedură civilă, de a asigura în mod prompt și efectiv executarea hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii, dar și cu rolul activ al executorului judecătoresc în cadrul executării silite consacrat în mod expres prin art. 627 din Codul de procedură civilă. Executorii judecătorești sunt învestiți cu îndeplinirea unui serviciu de interes public, iar activitatea acestora se înfăptuiește în condițiile legii, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților și ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenență politică, de avere sau de origine socială. În exercitarea rolului său activ, executorul judecătoresc folosește toate mijloacele prevăzute de lege în vederea realizării integrale și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu.27.Curtea a mai reținut că debitorul trebuie să execute de bunăvoie obligația sa stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu, potrivit art. 622 din Codul de procedură civilă. În caz contrar, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. În situația declanșării procedurii, debitorul, de regulă, nu are un interes în finalizarea executării silite în contra sa, singura parte interesată în executare fiind creditorul. Așadar, Curtea a constatat că, prin reglementarea legală criticată, intervenția perimării executării silite este circumstanțiată la atitudinea creditorului, care, prin neîndeplinirea obligațiilor solicitate în scris de către executorul judecătoresc, lasă executarea silită în nelucrare timp de șase luni. Termenul de perimare începe să curgă din momentul formulării solicitării de către executorul judecătoresc.28.În ceea ce privește susținerea potrivit căreia legiuitorul a lăsat la aprecierea executorului judecătoresc prerogativa de a determina incidența instituției perimării și a efectelor acesteia, în cadrul executărilor silite pe care le efectuează, Curtea a constatat că dispoziția legală criticată dă expresie rolului activ al executorului judecătoresc. Dacă executorul judecătoresc are obligația de a stărui prin toate mijloacele prevăzute de lege pentru realizarea interesului creditorului, în egală măsură și părțile din această procedură trebuie să își îndeplinească obligațiile prevăzute de lege. În privința creditorului, Curtea a reținut că, potrivit art. 647 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, acesta are obligația să acorde executorului judecătoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiții, a executării silite, punându-i la dispoziție și mijloacele necesare în acest scop, iar în privința debitorului, acesta trebuie să se conformeze titlului executoriu. În concluzie, perimarea operează ca o sancțiune pentru inactivitatea sau neglijența creditorului care a fost încunoștințat, în scris, de obligațiile sale de către executorul judecătoresc. De altfel, odată ce a fost legal sesizat, executorul judecătoresc trebuie să îndeplinească actele de executare în ordinea și la termenele stabilite de lege. În acest sens, Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, prevede, la art. 56, că executorul judecătoresc trebuie să își motiveze refuzul de a îndeplini atribuțiile prevăzute de lege, dacă părțile stăruie în îndeplinirea acestora. În cazul refuzului nejustificat, partea interesată poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc, care se va judeca cu citarea părților. Executorul judecătoresc va fi obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase definitivă. Legea nr. 188/2000 mai prevede că întârzierea sistematică și neglijența în efectuarea lucrărilor atrag răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc.29.Așadar, partea interesată în executarea obligației este creditorul, debitorul fiind interesat, mai degrabă, în stingerea procedurii de executare prin intervenția perimării. Deci, ceea ce primează este executarea obligației, și nu intervenirea perimării executării silite, dat fiind faptul că procesul civil a fost finalizat, iar creditorul a apelat la procedura executării silite pentru recuperarea creanței sale. Măsura legislativă criticată vine în susținerea realizării obligației de executare, reprezentând, totodată, o sancțiune a creditorului pentru lipsa de diligență, dar și o măsură de constrângere a debitorului care nu și-a executat de bunăvoie obligația. Condiționarea intervenirii perimării executării silite limitează libertatea de acțiune a debitorului. Creditorul are deschisă posibilitatea realizării efective a obligațiilor care incumbă în sarcina debitorului, realizându-și creanța în dauna voinței acestuia, însă cu respectarea obligațiilor legale.30.Referitor la invocarea pretinsei încălcări a principiului egalității în drepturi și a dreptului la un proces echitabil, Curtea a reținut că reglementarea legală criticată se aplică în mod egal pentru toate părțile care au aceeași poziție procesuală, în realizarea acelorași categorii de drepturi, astfel încât nu poate reține încălcarea art. 16 și art. 21 alin. (3) din Constituție, în componenta sa referitoare la egalitatea de arme.31.În continuare, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său și, în special, ale art. 10 din aceeași ordonanță de urgență, Curtea observă că prin Decizia nr. 401 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 29 septembrie 2017, paragrafele 19-23, a reținut că, în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin Codul civil au impus revizuirea urgentă a legislației și în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuia să reflecte noua structură și dinamică a procesului civil, noile garanții procedurale acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil, precum și acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul judiciar etc. Prin urmare, Curtea a apreciat că aspectele menționate în nota de fundamentare, precum și în preambulul actului normativ criticat vizează un interes public și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată și pentru care s-a impus adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență, cu respectarea art. 115 alin. (4) din Constituție.32.Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 115 alin. (5) din Constituție, Curtea a reținut că această dispoziție constituțională condiționează intrarea în vigoare a ordonanței de urgență de îndeplinirea cumulativă a două cerințe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispozițiile constituționale sunt transpuse la nivel legal de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară“.33.Astfel, potrivit fișei legislative, Curtea a observat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a fost adoptată în ședința de Guvern din 26 iunie 2013, iar proiectul de lege privind aprobarea ordonanței de urgență a fost transmis Senatului României, în calitate de primă Cameră sesizată, la data de 28 iunie 2013 și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Prin urmare, au fost întrunite cele două condiții cumulative necesare intrării în vigoare a ordonanței de urgență, astfel încât Curtea nu poate reține critica privind încălcarea art. 115 alin. (5) din Constituție.34.Referitor la critica de neconstituționalitate potrivit căreia obligativitatea plății taxelor de timbru s-a relevat a fi un impediment insurmontabil al dreptului de acces la justiție, în jurisprudența sa în materia taxelor judiciare de timbru, Curtea a reținut că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De altfel, contribuția justițiabilului poate fi recuperată la cererea acestuia, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, de la partea care pierde procesul. Așadar, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 90 din Codul de procedură civilă, cel care nu este în stare să facă față cheltuielilor pe care le presupune declanșarea și susținerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate beneficia de asistență judiciară, în condițiile legii speciale privind ajutorul public judiciar. De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului, iar stabilirea modalității de plată a taxelor judiciare de timbru, precum și a cuantumului lor reprezintă opțiunea legiuitorului, ce ține de politica legislativă fiscală.35.Față de cele menționate anterior, și critica raportată la prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție este neîntemeiată.36.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.37.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Iulian Adrian Mihăilă în Dosarul nr. 13.051/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 București, de Cătălin Ștefan Rotea în Dosarul nr. 5.115/311/2015 al Tribunalului Olt – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, respectiv de Adrian Almășan în Dosarul nr. 119/221/2016 al Judecătoriei Deva și constată că dispozițiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său și, în special, cele ale art. 10 din aceeași ordonanță de urgență, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București, Tribunalului Olt – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Judecătoriei Deva și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 martie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x