DECIZIA nr. 169 din 26 mai 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 668 din 28 iulie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 269
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 269
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 269
ART. 3REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 269
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 810 07/12/2017
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 249 25/04/2017
ART. 6REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 269
ART. 7REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 269
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 390 02/07/2014
ART. 12REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 269
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 269
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 810 07/12/2017
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 249 25/04/2017
ART. 20REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 20REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 269
ART. 20REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997
ART. 20REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 264
ART. 21REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 15
ART. 21REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 269
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 362 30/05/2017
ART. 23REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 18
ART. 23REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 319
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 638 19/10/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 din Codul penal, excepție ridicată de Silviu Daniel Stan în Dosarul nr. 304/316/2017 al Judecătoriei Galați – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.022D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.311D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Dănuț Filipescu în Dosarul nr. 1.729/95/2016 al Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.4.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.311D/2018 la Dosarul nr. 1.022D/2018, care a fost primul înregistrat.5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Invocă Decizia nr. 249 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 27 septembrie 2017, și Decizia nr. 810 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 6 martie 2018.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:6.Prin Încheierea din 26 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 304/316/2017, Judecătoria Galați – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 din Codul penal, excepție ridicată de Silviu Daniel Stan cu ocazia soluționării unei cauze penale.7.Prin Încheierea din 4 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.729/95/2016, Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Dănuț Filipescu cu ocazia soluționării unei cauze penale.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că noțiunile de „făptuitor“ și „cauza penală“ nu sunt definite în conținutul legii penale. Apreciază că noțiunea de „făptuitor“ nu este una eminamente juridico-penală, având aplicație preponderent în domeniul civil al răspunderii delictuale sau în cel contravențional. Totodată, în lipsa unei definiții juridice concrete și coerente a sintagmei „cauză penală“, destinatarul normei juridice de incriminare nu poate ști, în mod clar, care sunt substanța și sfera noțiunii, care sunt diferențele dintre cauză, dosar și proces, și mai ales de când o „cauză“ este considerată, prin calificare juridică, ca fiind penală.9.Astfel, prin asocierea substantivului „făptuitor“ cu sintagma „cauză penală“ se ajunge la situația în care poate fi pedepsit cu închisoarea și acela care, în realitate, dă ajutor unui contravenient, considerat făptuitor în cadrul unei pețiții înregistrate de către organele de poliție la categoria „cauze penale“. În lipsa unei descrieri clare a normei juridice de incriminare, aceasta este lipsită de claritate și de previzibilitate pentru destinatarul ei, dar și pentru organele judiciare, lipsindu-i pe aceștia, pe de o parte, de posibilitatea exercitării dreptului de apărare, iar, pe de altă parte, împiedicând realizarea unei acuzații obiective.10.Un proces echitabil presupune ca persoana acuzată să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la temeiul faptei reținute în sarcina sa, să înțeleagă norma juridică și să aibă posibilitatea de a se conforma acesteia, împrejurare ce nu poate fi realizată în contextul în care legea folosește termeni ce nu sunt în mod clar definiți. În final, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 390 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 17 iulie 2014.11.Judecătoria Galați – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.12.Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că noțiunea de „făptuitor“ din cuprinsul art. 269 alin. (1) din Codul penal nu are carențe de claritate și previzibilitate, așa cum susține autorul excepției, noțiunea desemnând o persoană care nu are calitatea de parte în procesul penal, dar asupra căreia există o bănuială că ar putea fi presupusul autor al unei infracțiuni, noțiunea nefiind străină profesioniștilor dreptului român, existând și anterior anului 2014, sub imperiul Codului de procedură penală din 1968. Textul criticat se referă la noțiunea de „făptuitor“ pentru a nuanța acea ipoteză în care o persoană poate răspunde ca autor al infracțiunii prevăzute de art. 269 alin. (1) din Codul penal, în cazul în care ar acorda ajutor unei alte persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni și împotriva căruia nu se poate începe urmărirea penală deoarece există, spre exemplu, o cauză de neimputabilitate. Instanța europeană a arătat că termenul „drept“ („droit“, „law“) folosit în art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale corespunde celui de „lege“, care se regăsește și în alte dispoziții ale Convenției; acesta cuprinde atât normele de drept „de origine legislativă“, cât și pe cele jurisprudențiale și presupune îndeplinirea unor condiții calitative, anume cele de accesibilitate și de previzibilitate. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că, datorită caracterului de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută. Ea a observat că una dintre tehnicile tip de reglementare constă în a recurge mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive de fapte penale.13.Astfel, numeroase legi utilizează, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin precise, cu scopul evitării unei rigidități excesive și al adaptării la noile situații sociale ce se pot ivi. Interpretarea și aplicarea unor asemenea dispoziții depind de practica autorităților jurisdicționale. De asemenea, în legătură cu noțiunea de „previzibilitate a legii“, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că aceasta depinde, în mare măsură, de conținutul textului în discuție, de domeniul în care se aplică și de destinatarii ei. Previzibilitatea legii nu împiedică persoana în cauză să recurgă la „sfaturi lămuritoare“, pentru a evalua, în mod rezonabil, după circumstanțele cauzei, consecințele ce pot rezulta dintr-un act determinat.14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 269 din Codul penal, cu următorul conținut:(1)Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.(2)Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de autor.(3)Favorizarea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește.“18.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 11 alin. (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 21 alin. (3), potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (12), potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, și art. 24 alin. (1), potrivit căruia dreptul la apărare este garantat. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate din perspectiva unor critici identice, prin Decizia nr. 249 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 27 septembrie 2017, și Decizia nr. 810 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 6 martie 2018.20.Cu acele prilejuri, Curtea, în primul rând, a reținut propria jurisprudență și pe cea a Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește principiul legalității și previzibilității legii. Raportând această jurisprudență la dispozițiile art. 269 din Codul penal, Curtea a observat că infracțiunea prevăzută de dispozițiile criticate se regăsea în dispozițiile art. 264 din Codul penal din 1969, sub denumirea marginală „Favorizarea infractorului“. În contextul celor două reglementări succesive, Curtea a reținut că noțiunea de „infractor“ din Codul penal din 1969 a fost înlocuită în noul cod cu cea de „făptuitor“. Totodată, în expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal s-a arătat că se renunță la folosirea noțiunilor de „infracțiune“ și „infractor“ în favoarea celor de „faptă prevăzută de legea penală“ și de „făptuitor“, întrucât activitatea de înfăptuire a justiției este împiedicată inclusiv prin sprijinirea unei persoane care a comis o faptă interzisă de legea penală, dar care ar putea în concret să nu angajeze răspunderea penală datorită unor cauze care fac imposibilă întrunirea trăsăturilor esențiale ale infracțiunii (de pildă, minoritatea sau eroarea de fapt). Aceasta deoarece verificarea condițiilor de existență sau inexistență a responsabilității penale a unei persoane se face în cadrul unui proces penal, și nu în raport cu aprecierea făcută de favorizator. Astfel, în ceea ce privește noțiunea de „făptuitor“, Curtea a constatat că, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, aceasta este definită ca „făptaș; persoană care făptuiește, realizează ceva“, iar, potrivit aceluiași dicționar, „făptaș“ este acea „persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune“.21.În continuare, Curtea a apreciat că, pentru a stabili înțelesul penal al noțiunii de „făptuitor“, trebuie avut în vedere întreg ansamblul legislativ prevăzut de actul normativ în care se regăsește prevederea criticată, și anume Codul penal. Astfel, din analiza dispozițiilor art. 15 alin. (1) și ale art. 16 din Codul penal, care definesc infracțiunea și prevăd formele de vinovăție în materie penală, rezultă că făptuitor este acea persoană care săvârșește o faptă prevăzută de legea penală.22.În plus, Curtea a observat că, potrivit dispozițiilor art. 269 din Codul penal, constituie infracțiunea de favorizare a făptuitorului săvârșirea faptelor concretizate în ajutorul dat făptuitorului, sub aspectul laturii subiective presupunând intenția directă calificată prin scop, și anume în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate. Având în vedere acest aspect, Curtea a constatat că nu orice faptă ce se concretizează într-un ajutor dat făptuitorului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a făptuitorului. Astfel, doar dacă se constată că scopul prevăzut de lege – împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor într-o cauză penală, tragerea la răspundere penală, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate – a fost urmărit prin realizarea faptei, se va reține săvârșirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului. În realizarea elementului material al infracțiunii de favorizare a făptuitorului, autorul acesteia își va fi prefigurat efectul pe care realizarea acestuia îl va avea asupra făptuitorului unei fapte prevăzute de legea penală. Astfel, favorizatorul va avea o reprezentare reală a activității desfășurate de cel favorizat, altfel nu s-ar realiza conceptual activitatea sub forma ajutorului dat făptuitorului.23.Totodată, Curtea a constatat că în Decizia nr. 362 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 3 octombrie 2017, paragraful 24, examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 și ale art. 319 alin. (1) din Codul de procedură penală, a reținut că „prin «făptuitor» se înțelege persoana care nu are calitatea de suspect, dar în legătură cu care sunt realizate acte de cercetare penală. Astfel, pot avea calitatea de făptuitor persoanele împotriva cărora a fost înregistrată o plângere penală sau persoanele avute în vedere în desfășurarea urmăririi penale in rem, dar în privința cărora nu este atins standardul de probațiune necesar pentru a putea fi încadrate în categoria suspecților sau a inculpaților. Prin urmare, în privința acestor persoane, probatoriul administrat furnizează indicii care să sugereze o eventuală formă de vinovăție în săvârșirea faptelor ce fac obiectul urmăririi penale“.24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, instanța constituțională apreciază că soluția și considerentele deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Silviu Daniel Stan în Dosarul nr. 304/316/2017 al Judecătoriei Galați – Secția penală și de Dănuț Filipescu în Dosarul nr. 1.729/95/2016 al Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 269 din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Galați – Secția penală și Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x