DECIZIA nr. 167 din 4 aprilie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 792 din 1 septembrie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 105
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 105
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ART. 1REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 27
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 4REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 27
ART. 5REFERIRE LAOG 27 31/08/2011
ART. 5REFERIRE LAHG 1373 28/10/2008
ART. 5REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 27
ART. 5REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006
ART. 10REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 27
ART. 11REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 27
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 12REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 10
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 98
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 82 18/02/2020
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 365 22/03/2011
ART. 15REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 27
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 105
ART. 16REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 27
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 61 13/02/2018
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 23
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 24
ART. 20REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 118
ART. 20REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 32
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid-Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 105 pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la art. 27 alin. (2) lit. a) și b) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, excepție ridicată de Societatea Andrei Construct - S.R.L. din localitatea Podoleni, județul Neamț, în Dosarul nr. 561/234/2017 al Judecătoriei Gheorgheni. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.466D/2019.2.->La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că norma criticată este redactată cu suficientă precizie și claritate pentru a permite destinatarului acesteia, în speță persoana juridică, să-și adapteze conduita în funcție de dispozițiile sale. De altfel, chiar din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că autoarea acesteia cunoaște reglementările secundare care impun în sarcina sa anumite obligații, nemulțumirea sa constând, mai degrabă, în împrejurarea că fapta pentru care a fost sancționată contravențional nu se regăsește printre acestea.
CURTEA,->>
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 20 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 561/234/2017, Judecătoria Gheorgheni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 105 pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la art. 27 alin. (2) lit. a) și b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Andrei Construct – S.R.L. din localitatea Podoleni, județul Neamț, cu ocazia soluționării plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că niciunul dintre actele normative relevante în materia transporturilor (spre exemplu fiind, Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor sau Hotărârea Guvernului nr. 1.373/2008 privind reglementarea furnizării și transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România) nu face vreo referire la existența foii de parcurs ori la obligativitatea întocmirii acesteia. În acest context, arată că reglementarea cuprinsă în art. 27 alin. (2) lit. a) și b) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu cuprinde nicio sancțiune pentru neîndeplinirea acestei obligații, după cum nu face trimitere nici la art. 105 pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Așa fiind, autoarea excepției consideră că se impune ca sancțiunea contravențională să fie precizată în mod expres, și nu prin deducere, o atare lipsă de claritate a legii fiind de natură a-i vătăma acesteia drepturile, cu atât mai mult cu cât lipsa, în sine, a foii de parcurs prevăzute în art. 27 alin. (2) lit. a) și b), precitat, nu produce efecte juridice asupra siguranței pe drumurile publice.6.Judecătoria Gheorgheni apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar reglementarea criticată nu contravine dispozițiilor constituționale invocate. Așa fiind, instanța de judecată arată că dispozițiile art. 105 pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 îndeplinesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate, fiind conforme cu principiul fundamental privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 105 pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la art. 27 alin. (2) lit. a) și b) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 (Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, aceste din urmă dispoziții statuând că Persoanele juridice deținătoare de vehicule au, pe lângă cele prevăzute la alin. (1), și următoarele obligații:a)să verifice starea tehnică a vehiculelor, să facă mențiuni despre aceasta în foaia de parcurs sau ordinul de serviciu și să nu permită ieșirea în circulație a celor care nu îndeplinesc condițiile tehnice;b)să elibereze foaie de parcurs sau ordin de serviciu pentru vehiculele care se deplasează în cursă;.11.->Din examinarea criticilor formulate, Curtea observă, însă, că invocarea art. 27 alin. (2) lit. a) și b) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 este realizată de autoarea excepției de neconstituționalitate exclusiv pentru a-și argumenta criticile formulate cu privire la art. 105 pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Prin urmare, Curtea constată că obiectul controlului de constituționalitate îl constituie, în concret, numai dispozițiile art. 105 pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, asupra cărora urmează să se pronunțe, potrivit cărora: Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane juridice:9.neîndeplinirea obligațiilor ce le revin, potrivit normelor legale, în legătură cu vehiculele și conducătorii acestora;.12.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții contravin normelor constituționale ale art. 1 alin. (5), în componenta referitoare la calitatea legii, și ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, precum și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin dispozițiile art. 105 pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 legiuitorul instituie sancțiunea amenzii pentru o serie de fapte săvârșite de către persoanele juridice, în speță fiind vorba despre neîndeplinirea obligațiilor ce le revin, potrivit normelor legale, în legătură cu vehiculele și conducătorii acestora. În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, contravențiilor prevăzute de acest act normativ li se stabilesc clase de sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă, astfel: clasa I – 2 sau 3 puncte-amendă; clasa a II-a – 4 sau 5 puncte-amendă; clasa a III-a – de la 6 la 8 puncte-amendă; clasa a IV-a – de la 9 la 20 puncte-amendă; clasa a V-a – de la 21 la 100 puncte-amendă. Curtea remarcă faptul că în ceea ce privește contravențiile prevăzute la clasa a V-a de sancțiuni, acestea se aplică exclusiv persoanelor juridice.14.În acest context, prin Decizia nr. 82 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 19 mai 2020, paragraful 13, Curtea a reținut că dispozițiile art. 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 reglementează punctele-amendă corespunzătoare claselor de sancțiuni contravenționale stabilite în cazul faptelor care încalcă regulile privind circulația pe drumurile publice. Stabilirea unor amenzi este consecința săvârșirii unor fapte ilegale sancționate de lege, în cuantumul apreciat de legiuitor în funcție de gravitatea și frecvența faptelor respective. Dispozițiile criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, stabilirea sancțiunii amenzii în cazul săvârșirii unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, respectiv asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului. Așa fiind, reglementarea unor sancțiuni contravenționale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată din perspectiva interesului general ocrotit (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 365 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 mai 2011).15.Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de autoarea excepției din perspectiva lipsei de claritate a reglementării cuprinse în art. 105 pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, prin raportare la art. 27 alin. (2) lit. a) și b) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, sens în care învederează că art. 105 din ordonanța de urgență amintită face referire la faptele săvârșite de către persoanele juridice, ce constituie contravenții și care se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni, incident în speță fiind pct. 9, referitor la neîndeplinirea obligațiilor ce le revin persoanelor juridice, potrivit normelor legale, în legătură cu vehiculele și conducătorii acestora. Prin această reglementare legiuitorul nu a făcut altceva decât să instituie o soluție legislativă care să acopere diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ.16.În acest sens este, de altfel, art. 27 alin. (2) lit. a) și b) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, la care autoarea excepției se raportează în motivarea criticilor de neconstituționalitate, care prezintă în mod expres obligațiile ce revin persoanelor juridice deținătoare de vehicule. Astfel, potrivit art. 27 alin. (2) lit. a) și b) mai sus menționat, persoanele juridice deținătoare de vehicule au obligația să verifice starea tehnică a vehiculelor, să facă mențiuni despre aceasta în foaia de parcurs sau ordinul de serviciu și să nu permită ieșirea în circulație a celor care nu îndeplinesc condițiile tehnice, și, totodată, să elibereze foaie de parcurs sau ordin de serviciu pentru vehiculele care se deplasează în cursă. Așa fiind, din coroborarea art. 105 pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 cu art. 27 alin. (2) lit. a și b) din Regulamentul de aplicare a acestei ordonanțe, reiese voința legiuitorului de a aprecia cu privire la modalitatea de reglementare a condițiilor în care anumite fapte să fie sancționate contravențional. Aceste prevederi conțin suficiente repere pentru asigurarea previzibilității și clarității reglementării, astfel încât destinatarul normei să înțeleagă că încălcarea dispozițiilor care constituie cadrul general pentru transporturile rutiere de mărfuri și persoane, precum și activitățile conexe acestora se sancționează în funcție de gradul de pericol social și să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat.17.În jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia nr. 61 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 6 martie 2018, paragraful 151, Curtea a subliniat că, deși este de dorit, o normă juridică nu poate fi redactată cu o precizie absolută, care să epuizeze în ipoteza sa totalitatea situațiilor posibile ce pot cădea, la un moment dat, sub incidența respectivei reglementări. O explicitare prea detaliată se poate transforma într-o rigidizare excesivă a normei, lipsind-o, astfel, de suplețea și capacitatea specifică necesară unei normei juridice de a se adapta unor situații viitoare, astfel încât să fie asigurată durabilitatea acesteia. În acest sens, art. 23 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, prevede, la alin. (2), că „Soluțiile legislative avute în vedere trebuie să prezinte suplețe pentru a realiza îmbinarea caracterului de stabilitate a reglementării cu cerințele de perspectivă ale dezvoltării sociale“, iar art. 24 din aceeași lege precizează că „(1) Soluțiile legislative preconizate prin proiectul de act normativ trebuie să acopere întreaga problematică a relațiilor sociale ce reprezintă obiectul de reglementare pentru a se evita lacunele legislative. (2) Pentru ca soluțiile să fie pe deplin acoperitoare se vor lua în considerare diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ, folosindu-se fie enumerarea situațiilor avute în vedere, fie formulări sintetice sau formulări-cadru de principiu, aplicabile oricăror situații posibile.“18.De asemenea, așa cum s-a statuat în jurisprudența instanței de contencios constituțional, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna, astfel încât rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor. Niciodată normele nu trebuie interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie avută în vedere o coroborare a acestora cu întreg cadrul legislativ în materie, în speță, contravențională.19.Aplicând aceste considerente la speța de față, Curtea apreciază că dispozițiile criticate stabilesc în mod explicit atât obligațiile ce revin persoanelor juridice deținătoare de autovehicule, cât și răspunderea contravențională ce decurge din neîndeplinirea acestora, fiind conforme art. 1 alin. (5) din Constituție.20.Curtea consideră ca fiind neîntemeiată și critica ce vizează încălcarea accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, aceasta deoarece persoana sancționată contravențional are posibilitatea de a formula plângere, în condițiile art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, cadru în care, beneficiind de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil, aceasta poate formula toate apărările pe care le consideră necesare, iar instanța de judecată, verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunilor aplicate. În același sens, sunt și dispozițiile art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, conform cărora „Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței (…)“, reglementare prin care nu este negat rolul instanței de a verifica sancțiunile dispuse de agentul constatator, această verificare raportându-se la dispozițiile legale incidente, cu respectarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care instituie dreptul la un proces echitabil. În plus, potrivit art. 118 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, plângerea suspendă executarea amenzii și a sancțiunii contravenționale complementare dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției de la data înregistrării acesteia și până la pronunțarea hotărârii judecătorești.21.Prin urmare, în cazul săvârșirii unor contravenții la regulile de circulație rutieră, legiuitorul a acționat în temeiul dreptului său de apreciere cu privire la modalitatea de reglementare a condițiilor în care anumite fapte să fie sancționate contravențional, precum și la stabilirea sancțiunilor aplicabile, acestea având drept scop înlăturarea stării de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Andrei Construct - S.R.L. din localitatea Podoleni, județul Neamț, în Dosarul nr. 561/234/2017 al Judecătoriei Gheorgheni și constată că dispozițiile art. 105 pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Gheorgheni și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ingrid-Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x