DECIZIA nr. 167 din 26 mai 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 724 din 11 august 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 347
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 347
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 347
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 249 16/04/2019
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 531 11/07/2017
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 347
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 286
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 328
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 280
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 347
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 249 16/04/2019
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 531 11/07/2017
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 468 27/06/2017
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 3
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 63 01/02/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 622 21/11/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (3) și ale art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, precum și ale art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, raportat la art. 345 alin. (3) și la art. 346 alin. (4) din același act normativ, excepție ridicată de Anabella Ruse în Dosarul nr. 3.024/2/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 867D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra concluziilor scrise depuse la dosar de către autoarea excepției, prin care se solicită admiterea acesteia.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, face referire la Decizia nr. 249 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 8 iulie 2019, și Decizia nr. 531 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 23 noiembrie 2017.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea nr. 1.268 din 15 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.024/2/2017/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (3) și ale art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, precum și a dispozițiilor art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, raportat la art. 345 alin. (3) și la art. 346 alin. (4) din același act normativ, excepție ridicată de Anabella Ruse cu ocazia soluționării unei cauze penale aflate în faza contestației împotriva încheierii pronunțate în camera preliminară.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că soluția legislativă care permite procurorului ca, în procedura camerei preliminare, să remedieze neregularitatea actului de sesizare constând în nedescrierea acuzațiilor, astfel încât să permită stabilirea obiectului și limitelor judecății, și, respectiv, judecătorului de cameră preliminară să dispună începerea judecății în condițiile în care procurorul a remediat aceste aspecte de neregularitate este neconstituțională, contravenind dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare.6.Invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, apreciază că informarea persoanei cu privire la acțiunea penală îndreptată împotriva sa este un act procedural de o asemenea importanță, încât trebuie să se efectueze în conformitate cu cerințele procedurale și materiale care pot garanta exercitarea efectivă a drepturilor inculpatului, cunoașterea vagă și neoficială nefiind suficientă. Or, soluția legislativă criticată prevede posibilitatea ca persoana acuzată să ia cunoștință despre descrierea acuzațiilor aduse împotriva sa, direct și exclusiv în etapa trimiterii în judecată, ceea ce contravine scopului procedurii camerei preliminare. Soluția legislativă criticată permite procurorului să rescrie actul de sesizare a instanței, în afara urmăririi penale și după ce acesta a fost comunicat persoanei acuzate, fără ca ulterior unei asemenea rescrieri/modificări a actului de sesizare persoana acuzată să aibă posibilitatea efectivă de a comenta asupra legalității acestuia, astfel cum impun principiile contradictorialității și egalității de arme. Mai mult, o asemenea modificare a rechizitoriului direct în procedura de cameră preliminară se realizează în afara oricăror dispoziții procedurale privind actele procurorului, odată ce, potrivit art. 286 din Codul de procedură penală, procurorul emite ordonanțe în cursul urmăririi penale, iar rechizitoriul numai în condițiile art. 328 și art. 329 din același act normativ.7.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile criticate respectând exigențele impuse de Legea fundamentală. Camera preliminară este reglementată ca procedură filtru pregătitoare fazei de judecată, scopul acesteia fiind de a verifica îndeplinirea condițiilor ce țin de legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor, respectiv a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, pentru a se constata dacă o anumită cauză penală poate fi trimisă instanței în vederea desfășurării judecății, respectiv pentru ca judecătorul fondului să poată aprecia asupra temeiniciei acuzației penale. Prin reglementarea procedurii camerei preliminare s-a urmărit rezolvarea chestiunilor ce țin de legalitatea trimiterii în judecată și de legalitatea administrării probelor, asigurându-se premisele pentru soluționarea cu celeritate a cauzei în fond și înlăturarea duratei excesive a procedurilor în faza de judecată. Raportat la scopul avut în vedere de legiuitor la momentul edictării lor, dispozițiile legale care permit remedierea de către procuror a neregularităților din rechizitoriu care vizează nedescrierea acuzațiilor, constatate de către judecătorul de cameră preliminară, nu vin în contradicție cu prevederile constituționale și cu cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu permit procurorului să procedeze la modificarea rechizitoriului sau a acuzației, ci doar să aducă precizări referitoare la acuzația deja formulată, cu privire la care s-a efectuat urmărirea penală.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 345 alin. (3) și ale art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, precum și ale art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, raportat la art. 345 alin. (3) și la art. 346 alin. (4) din același act normativ, cu următorul conținut:– Art. 345 alin. (3): „În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare sau în cazul în care sancționează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.“;– Art. 346 alin. (4): „În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății.“;– Art. 347 alin. (3): „Contestația se soluționează în camera de consiliu, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului. Dispozițiile art. 345 și 346 se aplică în mod corespunzător.“12.Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 24 referitor la dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, dintr-o perspectivă identică cu cea ridicată în prezenta cauză, prin Decizia nr. 249 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 8 iulie 2019, și Decizia nr. 531 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 23 noiembrie 2017.14.Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că procedura de cameră preliminară a fost concepută de legiuitor ca o procedură-filtru, în cadrul căreia se examinează competența și legalitatea sesizării instanței, legalitatea actelor de urmărire penală efectuate în cauză, precum și legalitatea modului de administrare a probelor în faza de urmărire penală. Scopul acestei proceduri este de a identifica și remedia eventualele neregularități survenite sub aspectele enumerate, așa încât faza de judecată să se desfășoare cu celeritate și cu respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.15.Neregularitățile constatate în procedura de cameră preliminară determină sancțiuni juridice diferite, în funcție de elementele asupra cărora poartă și de consecințele pe care lear avea acestea în perspectiva continuării judecății. Astfel, dacă apreciază că instanța sesizată nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit dispozițiilor art. 50 și art. 51 din Codul de procedură penală [art. 346 alin. (6) din Codul de procedură penală], încălcarea regulilor referitoare la competența instanței sesizate determină declinarea competenței și desesizarea acesteia, având în vedere sancțiunea nulității absolute, prevăzută de art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală pentru încălcarea dispozițiilor privind competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești (atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente). De asemenea, dacă judecătorul de cameră preliminară constată că una sau mai multe dintre probele administrate în faza de urmărire penală sunt nelegale, va proceda la înlăturarea acestora din cadrul probatoriului, probele excluse neputând fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei [art. 346 alin. (5) din Codul de procedură penală], iar dacă apreciază că anumite acte de urmărire penală au fost efectuate cu nesocotirea legii, va proceda potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, dispunând anularea lor [art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală]. În fine, atunci când observă neregularități ale rechizitoriului ce fac imposibilă stabilirea obiectului sau a limitelor judecății, iar în termenul prevăzut de lege procurorul nu răspunde solicitării de remediere, judecătorul de cameră preliminară dispune restituirea cauzei la parchet [art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală], întrucât în lipsa acestor elemente instanța nu poate cunoaște persoanele și faptele cu privire la care este chemată să se pronunțe. Trimiterea de către judecătorul de cameră preliminară a încheierii prin care constată neregularități ale actului de sesizare, prin care sancționează, potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii sau prin care sunt excluse una sau mai multe probe administrate, parchetului care a emis rechizitoriul, conform art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, este justificată, având în vedere calitatea parchetului de titular al dreptului de sesizare a instanței și, totodată, obligația acestuia de întocmire a actului de sesizare, respectiv a rechizitoriului, conform art. 327 lit. a) din Codul de procedură penală.16.Curtea a reținut, de asemenea, că aceeași soluție de restituire a cauzei la parchet este prevăzută de lege și pentru situația în care judecătorul de cameră preliminară exclude toate probele administrate în faza de urmărire penală [art. 346 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală]. Dacă însă înlătură numai unele dintre probele administrate în faza de urmărire penală, dosarul nu va fi restituit parchetului, ci judecata va avea loc pe baza probelor legal administrate de către organul de urmărire penală și a probelor ce vor fi administrate nemijlocit de către instanță în etapa cercetării judecătorești.17.Curtea a constatat, totodată, că dispozițiile art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală – care împiedică judecătorul de cameră preliminară să dispună începerea judecății atunci când a înlăturat ca nelegale toate probele administrate în cursul urmăririi penale – țin seama de principiul separării funcțiilor judiciare, consacrat de prevederile art. 3 din Codul de procedură penală, având în vedere faptul că, într-o astfel de ipoteză, începerea judecății ar însemna ca instanța să efectueze ea însăși ancheta penală, substituindu-se organelor de urmărire penală. Pe de altă parte, a permite judecătorului de cameră preliminară să evalueze dacă probele legal administrate în faza de urmărire penală sunt sau nu suficiente pentru susținerea acuzației înseamnă depășirea obiectului procedurii camerei preliminare și, în mod implicit, încălcarea principiului legalității procesului penal, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală, în această etapă se verifică exclusiv legalitatea administrării probelor de către organul de urmărire penală. Sub acest aspect, Curtea a reținut că aptitudinea probelor de a susține acuzația se analizează de instanța de judecată în urma administrării întregului material probator [art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală], cu ocazia judecării fondului cauzei penale (Decizia nr. 468 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 19 septembrie 2017, paragrafele 18-22).18.Dispozițiile ce reglementează procedura camerei preliminare au rolul de a contribui la efectuarea unei anchete efective în cauzele penale. Astfel, prin prevederile art. 346 alin. (3) lit. c) din Codul de procedură penală, legiuitorul a stabilit că dosarul de urmărire penală se restituie parchetului dacă procurorul de caz solicită aceasta, în condițiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde încheierii prin care judecătorul a exclus ca nelegale unele dintre probele administrate. Or, în acest fel, legiuitorul dă procurorului posibilitatea de a relua urmărirea penală în vederea desfășurării unei anchete efective.19.De asemenea, Curtea a constatat că, în considerarea principiului separației funcțiilor judiciare, dacă procurorul comunică judecătorului de cameră preliminară că, în ciuda excluderii unora dintre probele administrate ori după remedierea neregularităților actului de sesizare, menține dispoziția de trimitere în judecată, judecătorul va proceda conform dispozițiilor art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, dispunând începerea judecății. Ca urmare a comunicării, făcută de procuror către judecătorul de cameră preliminară, de menținere a dispoziției de trimitere în judecată (sau a solicitării de restituire a cauzei, în urma remedierii neregularităților actului de sesizare), potrivit art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, procesul penal va continua conform unei proceduri pe parcursul căreia părțile beneficiază de toate garanțiile procesuale specifice respectării dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil. Astfel, dispunerea de către judecătorul de cameră preliminară a începerii judecății, conform art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, are ca efect declanșarea procedurii prevăzute la art. 371 și următoarele din Codul de procedură penală, iar restituirea cauzei la parchet, potrivit art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală, are ca efect reluarea și, respectiv, continuarea acesteia, după cum soluția se întemeiază pe dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. a) sau b) din Codul de procedură penală sau pe prevederile art. 346 alin. (3) lit. c) din același cod.20.Având în vedere considerentele anterior prezentate, Curtea nu a putut reține că soluția legislativă – care permite procurorului ca, în procedura camerei preliminare, să remedieze neregularitatea actului de sesizare constând în nedescrierea acuzațiilor și, respectiv, judecătorului de cameră preliminară să dispună începerea judecății în condițiile în care procurorul a remediat aspectele de neregularitate – este neconstituțională.21.Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Anabella Ruse în Dosarul nr. 3.024/2/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și constată că dispozițiile art. 345 alin. (3) și ale art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, precum și ale art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, raportat la art. 345 alin. (3) și la art. 346 alin. (4) din același act normativ, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x