DECIZIA nr. 165 din 4 aprilie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 625 din 10 iulie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 161 19/04/2003 ART. 90
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 597 30/09/2021
ART. 6REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 90
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 90
ART. 12REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 12REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 48
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 76 18/02/2020
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 659 17/10/2019
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 774 15/12/2016
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 305 13/06/2013
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 739 16/12/2014
ART. 14REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 71
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 304 13/06/2013
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 162 08/02/2011
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 16REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 304 13/06/2013
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 472 12/07/2018
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 114 03/03/2016
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 167 17/03/2015
ART. 20REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 48
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Claudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Aurel Aciocârlănoaie în Dosarul nr. 119/32/2019 al Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.365D/2019.

2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare a fost legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent-șef menționează că autorul excepției a transmis la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită, pe de o parte, judecata în lipsă și, pe de altă parte, admiterea excepției de neconstituționalitate, sens în care prezintă argumente.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta solicită respingerea excepției, în principal, ca inadmisbilă, întrucât criticile de neconstituționalitate formulate vizează cu predilecție interpretarea și aplicarea legii, iar acestea sunt aspecte ce excedează competenței Curții Constituționale; în subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției, indicând în acest sens Decizia nr. 597 din 30 septembrie 2021, prin care Curtea a analizat textul de lege criticat prin raportare la critici de neconstituționalitate asemănătoare.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 16 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 119/32/2019, Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Aurel Aciocârlănoaie într-o cauză având ca obiect contestarea unui raport de evaluare prin care Agenția Națională de Integritate a constatat starea de incompatibilitate cu privire la autorul excepției.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care se referă inclusiv la contractele ce fac parte din activitatea curentă/obișnuită a persoanei juridice administrate de consilierul local sau în care acesta are calitatea de asociat, dar la încheierea sau executarea cărora consilierul local nu participă personal, în sensul că nu are și nu poate avea cunoștință despre acestea. Consilierul local nu poate cunoaște, anticipa și nici răspunde pentru fapta prepusului persoanei juridice, dând ca exemplu vânzarea, de către respectiva persoană juridică, a unor produse alimentare sau de larg consum unui reprezentant al vreuneia dintre instituțiile enumerate la art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Prin urmare, având doar calitatea obiectivă de administrator sau asociat al persoanei juridice, dar fără a participa direct/personal la actele de comerț derulate prin prepuși, poate chiar contrar dispozițiilor consilierului local, acesta din urmă este persoana sancționată din perspectiva Legii nr. 161/2003. Chiar având deschis accesul la justiție, consilierul nu se poate apăra în mod eficient, deoarece elementele determinante pentru atragerea răspunderii sale, conform art. 90 alin. (1), sunt, în afara oricărei distincții a legii, de natură exclusiv obiectivă, respectiv dubla sa calitate de consilier local – administrator sau asociat al unei persoane juridice și de cocontractant în relațiile comerciale încheiate de respectiva persoană juridică cu entitățile enumerate în textul legal criticat. Or, dacă în dreptul penal operează prezumția de nevinovăție sau diferite cauze specifice de înlăturare a răspunderii penale sau în dreptul civil proba culpei revine reclamantului, în domeniul interdicțiilor și incompatibilităților reglementate de Legea nr. 161/2003 sunt suficiente cauze exterioare pentru stabilirea, prin raportul de evaluare al Agenției Naționale de Integritate, a răspunderii consilierului local, respectiv simpla existență a contractului încheiat cu o instituție dintre cele prevăzute de lege. Orice apărare care privește împrejurările în care a fost încheiat contractul ori atitudinea obiectivă sau subiectivă a consilierului local – împrejurări care constituie esența răspunderii personale – devine inutilă, transformând astfel dreptul de acces la justiție, dreptul la un proces echitabil și la înfăptuirea justiției în drepturi pur formale.7.Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, care au următorul conținut normativ: „(1) Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective.“12.Prevederile constituționale considerate încălcate sunt cele cuprinse în art. 1 alin. (5), invocate din perspectiva cerințelor de calitate a legii, art. 21 – Accesul liber la justiție, art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 – Înfăptuirea justiției. De asemenea, sunt menționate dispozițiile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 – Dreptul la un remediu efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 47 – Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil și ale art. 48 – Prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.13.Examinând dispozițiile legale criticate, Curtea observă că prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, instanța de contencios constituțional respingând excepțiile de neconstituționalitate (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 305 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013,Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017, Decizia nr. 659 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 30 octombrie 2019, Decizia nr. 76 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 5 iunie 2020, sau Decizia nr. 597 din 30 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1087 din 15 noiembrie 2022).14.În esență, Curtea a reținut în jurisprudența sa în materie că prevederile de lege criticate dau expresie principiilor imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public, principii care, potrivit art. 71 din Legea nr. 161/2003, stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice. Astfel, o funcție publică ce obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice nu se poate îndeplini dacă, în același timp, persoana care exercită respectiva funcție publică este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept (a se vedea, în acest sens, și Decizia Curții Constituționale nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, paragraful 30).15.Cu privire la implicarea unei persoane care îndeplinește o funcție publică într-o activitate cu profil comercial sau economic, Curtea a reținut că, potrivit art. 45 din Constituție, libertatea economică se exercită „în condițiile legii“. Accesul liber la o activitate economică nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor (a se vedea, spre exemplu, Decizia Curții Constituționale nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011). În aceste condiții, Curtea a constatat că stabilirea cazului de incompatibilitate prin prevederile de lege criticate reprezintă o garanție de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care au calitatea de consilieri locali și consilieri județeni, prin asigurarea imparțialității, protejarea interesului social și evitarea conflictului de interese (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 304 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 22 iulie 2013). În consecință, incompatibilitatea reglementată de textul de lege criticat vizând cerințele de interes general referitoare la buna administrare a banilor publici prin intermediul reprezentanților autorităților administrației publice locale nu are ca efect îngrădirea libertății economice. De asemenea, activitatea aleșilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal privind exercitarea activităților economice (Decizia nr. 76 din 18 februarie 2020, precitată, paragraful 17). De altfel, înlăturarea incompatibilității depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile.16.Referitor la susținerile privind încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) și ale art. 124 din Constituție, ale art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și la o cale de atac eficientă, Curtea a precizat, prin aceeași jurisprudență, că prevederile legale criticate, prin conținutul reglementării, nu afectează sub niciun aspect posibilitatea părților interesate de a se adresa unei instanțe judecătorești, de a beneficia de garanțiile specifice unui proces echitabil, precum și de a exercita căile de atac prevăzute de lege.17.Cât privește invocarea art. 53 din Constituție, Curtea a constatat că stabilirea cazului de incompatibilitate nu constituie, în realitate, o restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ci o garanție de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care au calitatea de consilieri locali și consilieri județeni, prin asigurarea imparțialității, protejarea interesului social și evitarea conflictului de interese (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 304 din 13 iunie 2013, precitată). Ca atare, Curtea a reținut că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 53 din Legea fundamentală și, prin urmare, norma constituțională invocată nu are incidență în cauză (Decizia nr. 597 din 30 septembrie 2021, precitată, paragraful 18).18.În aceste condiții, de confirmare a constituționalității dispozițiilor legale criticate prin raportare la normele fundamentale mai sus arătate, Curtea a precizat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, paragraful 27, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, paragraful 27, Decizia nr. 472 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 24 octombrie 2018, paragraful 24, sau Decizia nr. 659 din 17 octombrie 2019, precitată, paragraful 14). Prin urmare, revine instanței de judecată competente ca, prin administrarea probatoriului în cauză, să stabilească în mod definitiv răspunderea juridică a fiecărei persoane în cauză, fără ca dispozițiile de lege criticate să impună judecătorului o anumită soluție în acest sens.19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în deciziile precitate își mențin în mod corespunzător valabilitatea și în cauza analizată.20.În plus, se reține că dispozițiile art. 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, invocate în prezenta cauză, se referă la prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare aplicabile oricărei persoane acuzate, deci într-o procedură penală. Or, contestarea raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate are loc în fața instanței de contencios administrativ și nu poate constitui obiectul unei cauze penale, iar constatările din raportul de evaluare nu reprezintă acuzații în materie penală, raportul de evaluare având valoarea juridică a unui act administrativ, astfel că normele fundamentale invocate nu sunt incidente în cauză.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Aurel Aciocârlănoaie în Dosarul nr. 119/32/2019 al Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x