DECIZIA nr. 164 din 9 martie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată de Viorel Florin Ardelean în Dosarul nr. 3.386/117/2018 al Tribunalului Cluj – Secția penală. Cauza formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 461D/2019. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată, în esență, că reglementarea criticată se încadrează în marja de apreciere a legiuitorului și nu încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără discriminare. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 12 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.386/117/2018, Tribunalul Cluj – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de inculpatul Viorel Florin Ardelean într-o cauză penală. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că rațiunea instituirii textului de lege criticat a fost aceea de a prevedea o cauză de reducere a pedepsei, dar în același timp un instrument eficient de combatere a infracțiunilor legate de droguri, prin determinarea persoanelor care dețin informații decisive legate de astfel de infracțiuni să furnizeze acele informații organelor judiciare. Beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă doar persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 și numai dacă în cursul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, excluzând de la beneficiul cauzei de reducere a pedepsei persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, dar a formulat denunțul în procedura de cameră preliminară, imediat după emiterea rechizitoriului sau chiar pe durata procedurii de cameră preliminară, înainte de debutul judecății. … 6.În pofida faptului că procedura camerei preliminare este o procedură distinctă de cea a judecății cauzei și, practic, se poate pronunța oricare dintre soluțiile prevăzute de art. 346 din Codul de procedură penală, deci inclusiv soluția restituirii cauzei la parchet, în condițiile alin. (3) al articolului menționat, legiuitorul a exclus de la beneficiul cauzei de reducere a pedepsei situația celui care denunță și facilitează tragerea la răspundere penală a unei alte persoane care a comis infracțiuni legate de droguri și care formulează un astfel de denunț pe durata camerei preliminare. Rațiunea a fost aceea de a plasa denunțul cât mai aproape de momentul comiterii faptei, dar această situație de excludere de la beneficiul cauzei de reducere a pedepsei a celui care formulează denunțul pe durata procedurii de cameră preliminară, care este o procedură care vizează exclusiv legalitatea sesizării instanței și legalitatea administrării și a efectuării actelor de urmărire penală, nu își găsește justificare în prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. … 7.Invocând, în continuare, jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul egalității în drepturi, autorul precizează că, față de rațiunea normei criticate, determinantă și suficientă pentru acordarea beneficului reducerii limitelor pedepsei este acțiunea de a denunța și facilita tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, indiferent de faptul că denunțul este înregistrat în cursul urmăririi penale sau pe durata procedurii de cameră preliminară. Altfel spus, atingerea obiectivului urmărit de legiuitor, respectiv acela de combatere a infracțiunilor legate de droguri, ca urmare a denunțurilor și informațiilor furnizate de denunțător, se realizează și în ipoteza în care denunțul este înregistrat în procedura camerei preliminare, când soarta dosarului nu este decisă, fiind o etapă intermediară între urmărire penală și judecată, și în anumite condiții se poate dispune restituirea cauzei la procuror în condițiile art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală. Așa fiind, formularea denunțului în procedura de cameră preliminară nu ar trebui să excludă aplicarea cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 15 din Legea nr. 143/2000. Drept urmare, diferența operată de norma supusă controlului de constituționalitate între cele două categorii de denunțători, după cum aceștia au formulat denunțul pe durata urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare, nu se bazează pe un criteriu rațional și nu justifică un tratament juridic diferențiat, cele două categorii de denunțători aflându-se în situații juridice identice din perspectiva incidenței normei supuse controlului de constituționalitate. … 8.Se susține că neconstituționalitatea discriminării astfel constatate ar trebui să aibă ca rezultat acordarea beneficiului reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege și pentru persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, care denunță și facilitează tragerea la răspundere penală a unei persoane care a comis infracțiuni legate de droguri, dar care formulează acest denunț pe durata procedurii de cameră preliminară. … 9.Tribunalul Cluj – Secția penală apreciază că atâta vreme cât principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, atunci nu există niciun motiv rezonabil pentru care un denunțător care a formulat denunț în etapa camerei preliminare, dar a contribuit decisiv la tragerea la răspundere penală a unei persoane care a săvârșit o infracțiune legată de droguri, să nu beneficieze, la rândul său, asemenea celui care denunță și facilitează tragerea la răspundere penală a persoanei care a comis infracțiuni legate de droguri, dar a formulat denunțul pe durata urmăririi penale. Tratamentul juridic ar trebui să fie identic. Arată că „se poate aprecia că soluția legislativă reglementată de art. 15 din Legea nr. 143/2000, care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă a persoanei care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 și pe durata procedurii camerei preliminare denunță și facilitează tragerea la răspundere penală a unei alte persoane care a comis infracțiuni legate de droguri este neconstituțională, deoarece afectează principiul egalității cetățenilor în fața legii, în varianta interzicerii discriminării, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție“. … 10.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul judecătoruluiraportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, având următorul cuprins: „Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege“. … 14.În susținerea neconstituționalității normelor criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra soluției legislative criticată în prezenta cauză, cuprinsă, anterior republicării Legii nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, în art. 16, având următorul cuprins: „Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.“ … 16.Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate prin care se susținea că această soluție legislativă creează o discriminare și că denunțătorul ar trebui să beneficieze de reducerea pedepsei indiferent de stadiul procesului penal în care acesta denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri. Curtea a reținut, în esență, că „reglementarea privind reducerea pedepsei în beneficiul persoanei care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, în situația în care aceasta denunță, în timpul urmăririi penale, alte persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, nu poate fi considerată o încălcare a principiului egalității. (…) Egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv. Or, în cazul de față, măsura instituită de legiuitor are o justificare obiectivă și rezonabilă, fiind determinată de necesitatea identificării cu rapiditate, încă din această fază a procesului penal, a persoanelor care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, dat fiind pericolul social ridicat al acestor infracțiuni. De altfel, este evident că situațiile în care se găsesc persoanele care au comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, în cele două faze ale procesului penal – urmărirea penală și judecata – nu sunt similare, astfel încât tratamentul juridic care li se aplică nu poate fi decât diferențiat.“ (Decizia nr. 313 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 14 iulie 2005, Decizia nr. 201 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 3 aprilie 2006). … 17.În același sens sunt și considerente cuprinse în decizii prin care Curtea Constituțională a examinat instituția denunțului, în care au fost reținute, între altele, soluții legislative care demonstrează consecvența legiuitorului în circumscrierea beneficiului acordat de legiuitor persoanei care realizează denunțul în faza procesuală a urmăririi penale. Curtea a observat astfel că dispozițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri prevăd că „Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege“; dispozițiile art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție dispun că „Persoana care a comis una dintre infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competența Direcției Naționale Anticorupție, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege“; dispozițiile art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative prevăd că „Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor participanți la săvârșirea infracțiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege“. (Decizia nr. 578 din 1 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 25 noiembrie 2019, paragraful 17). … 18.Sub acest aspect, prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 din 29 noiembrie 2018, pronunțându-se, în control a priori, asupra unei soluții legislative prin care legiuitorul intenționa limitarea acordării beneficiului referitor la reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege doar la situația în care denunțul este depus într-un termen de maximum 1 an de la data la care persoana denunțătoare a luat cunoștință de săvârșirea infracțiunii, Curtea a reținut că „adoptarea acestei soluții legislative constituie opțiunea legiuitorului în reglementarea instituției denunțului, opțiune care respectă marja de apreciere în interiorul căreia acesta are libertatea de a dispune“ (paragraful 781), prilej cu care a subliniat rațiunea acordării beneficiului legal persoanei denunțătoare. Astfel, Curtea a arătat că „legiuitorul condiționează aplicarea regimului sancționator mai blând de conduita responsabilă, cooperantă, adoptată în scopul realizării interesului general al societății în descoperirea și pedepsirea faptelor penale. Așadar, legiuitorul vine să gratifice un comportament care valorizează atât interesul public, general, al aflării adevărului, cât și interesul particular al denunțătorului“ (paragraful 780). … 19.Considerentele citate sunt de natură să evidențieze scopul configurării de către legiuitor a instituției denunțului și beneficiile legale acordate persoanei denunțătoare. În raport cu acest scop trebuie evaluată respectarea principiului egalității reglementat de art. 16 din Constituție, așadar identificarea categoriilor de persoane aflate în aceeași situație juridică și care pot pretinde același tratament juridic. … 20.În prezenta cauză, autorul excepției susține, în esență, că beneficiul prevăzut de lege ar trebui acordat și în situația în care denunțul este făcut în etapa procesuală a camerei preliminare. Având în vedere caracterul de noutate al acestei instituții, în raport cu reglementarea procedural-penală anterioară, precum și faptul că autorul excepției își construiește motivarea cu raportare la specificul acestei etape, Curtea va avea în vedere, în continuare, raportarea din această perspectivă a normelor criticate la prevederile art. 16 din Constituție. … 21.Referitor la instituția camerei preliminare, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că a fost concepută, în accepțiunea legiuitorului, „ca o instituție nouă și inovatoare“ care are ca scop „înlăturarea duratei excesive a procedurilor în faza de judecată“, fiind, în același timp, un remediu procesual menit „să răspundă exigențelor de legalitate, celeritate și echitate a procesului penal“ (a se vedea Expunerea de motive la Proiectul de Lege privind Codul de procedură penală – PL-x nr. 412/2009). În prezent, instituția camerei preliminare este reglementată în cuprinsul Codului de procedură penală la art. 342-348, unde se găsesc elementele referitoare la obiectul și durata, măsurile premergătoare, procedura, soluțiile ce pot fi pronunțate și contestația împotriva acestor soluții. Astfel, prin prisma atribuțiilor procesuale încredințate judecătorului de cameră preliminară, în contextul separării funcțiilor judiciare potrivit textului de lege menționat anterior, Curtea a tras concluzia că acestuia îi revine funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată și că, în concepția legiuitorului, această nouă instituție procesuală nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Totodată, Curtea a constatat că judecătorul de cameră preliminară, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, își va exercita atribuțiile după trimiterea în judecată a inculpatului, rechizitoriul constituind actul de sesizare a instanței de judecată (a se vedea Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragrafele 25, 27 și 28). Așa fiind, deși procedura în camera preliminară este o fază distinctă de faza de urmărire penală și faza de judecată, obiectul său, astfel consacrat de art. 342 din Codul de procedură penală, este situat în timp între două momente procesuale, și anume cel al sesizării instanței de judecată prin rechizitoriu și cel al dispunerii începerii judecății pe fond (a se vedea Decizia nr. 217 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016, ale cărei considerente au fost preluate, în mod corespunzător, și în Decizia nr. 454 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 5 octombrie 2016) [a se vedea Decizia nr. 739 din 21 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 3 februarie 2020, paragraful 16]. … 22.Dată fiind această configurație a camerei preliminare, distinctă și ulterioară fazei de urmărire penală, statuările Curții Constituționale referitoare la considerentele de politică penală care justifică beneficiul legal acordat denunțătorului, și care sunt de natură să fundamenteze regimul juridic diferit, din perspectiva scopului urmărit de legiuitor, al persoanelor care denunță în faza urmăririi penale, în raport cu cele care denunță în etape ulterioare, sunt deplin aplicabile și în prezenta cauză. Procedura camerei preliminare a fost stabilită de legiuitor, în esență, pentru verificarea legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată, iar nu ca un cadru procesual de natură să ofere „o nouă șansă“ de reducere a pedepsei pentru posibilul denunțător. … 23.Curtea observă, sub acest aspect, că momentul realizării denunțului este de esența considerentelor de politică penală avute în vedere de legiuitor la acordarea beneficiului reducerii pedepsei. În considerarea gravității infracțiunilor prevăzute de lege, legiuitorul a pus în balanță interesele concurente și a ales să ofere posibilitatea aplicării unei pedepse mai blânde persoanei care a comis o astfel de infracțiune, dar care alege în faza de urmărire penală să dea declarații și să faciliteze astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri. Este recompensată astfel o atitudine pozitivă, de cooperare, în scopul aflării adevărului încă din prima fază a procesului penal, în considerarea importanței descoperirii cât mai rapide a persoanelor care au săvârșit infracțiuni. … 24.Coerența și consecvența politicii penale pe această dimensiune sunt demonstrate de existența aceleiași soluții legislative nu doar în dispozițiile legii speciale aici analizate, ci și în cele ale legii generale, respectiv Codul penal. … 25.Astfel, de exemplu, în art. 367 alin. (5) din Codul penal – Constituirea unui grup infracțional organizat, se prevede că „Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate“. Tot astfel, art. 411 – Cauze de reducere a pedepsei din Codul penal – partea specială, cuprins în titlul X – Infracțiuni contra securității naționale, prevede că „Dacă persoana care a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute în prezentul titlu înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a autorului sau a participanților, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate“. Textul citat are corespondent în dispozițiile art. 172 alin. (2) din Codul penal din 1969, potrivit căruia „participantul care, după ce urmărirea penală a început ori infractorii au fost descoperiți, înlesnește arestarea acestora, se sancționează cu o pedeapsă ale cărei limite se reduc la jumătate.“ Se observă că, dacă în ceea ce privește operațiunea de „înlesnire“ care determină aplicabilitatea cauzei de reducere a pedepsei, noul Cod penal extinde aplicabilitatea acestei cauze la toate situațiile în care persoana respectivă înlesnește aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală (iar nu doar „înlesnirea arestării“), în privința momentului denunțului, acesta este clar circumstanțiat fazei procesuale a urmăririi penale, în considerarea necesității descoperirii cât mai rapide a persoanelor care au săvârșit fapte penale de gravitatea celor prevăzute în norma de referință. … 26.Având în vedere toate aceste argumente, Curtea reține că, din perspectiva considerentelor de politică penală avute în vedere de legiuitor în stabilirea cauzelor de reducere a pedepsei, nu se poate pune semnul egal între faza procesuală a urmăririi penale și cea a camerei preliminare și, deci, nu se poate reține încălcarea principiului egalității prin acordarea acestui beneficiu numai persoanelor care realizează denunțul în faza de urmărire penală. Printr-o extindere a beneficiului reducerii pedepsei acordat denunțătorului, la alte faze ale procesului penal, inclusiv a camerei preliminare, s-ar produce o îndepărtare de la scopul avut în vedere de legiuitor, respectiv o denaturare a unei instituții juridice cu o configurație precis determinată. … 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Viorel Florin Ardelean în Dosarul nr. 3.386/117/2018 al Tribunalului Cluj – Secția penală și constată că dispozițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Cluj – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește