DECIZIA nr. 164 din 21 martie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Anti Silviu în Dosarul nr. 5.529/2/2017 al Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.111D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus precizări scrise în completare la toate celelalte motive de admisibilitate și de fond ale excepției și că solicită judecarea în lipsă în conformitate cu prevederile art. 223 din Codul de procedură civilă. Magistratul-asistent mai arată că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar jurisprudența pe care o consideră relevantă, inclusiv o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 10 iulie 2012 pronunțată în Cauza Ilie Șerban împotriva României.4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate trebuie interpretate sistematic cu cele ale art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995. De asemenea, mai trebuie avute în vedere și prevederile din Statutul profesiei de avocat, adoptat de Uniunea Națională a Barourilor din România. Baroul are interdicția de a organiza examen, dar poate să verifice cunoștințele de ordin general ale persoanelor solicitante aflate în ipoteza descrisă de norma criticată, pe baza unui interviu.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 3 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.529/2/2017, Curtea de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Anti Silviu într-un dosar având ca obiect obligația de a face, respectiv obligarea pârâților să emită decizia de primire în profesia de avocat cu scutire de examen și de înscriere în tabloul avocaților definitivi al Baroului Bacău.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că sintagma „cu scutire de examen“ din cadrul prevederilor legale criticate este constituțională doar în măsura în care exclude un examen organizat de barou, sub orice formă și titulatură.7. Autorul excepției de neconstituționalitate relatează pe larg parcursul său procesual din cadrul dosarului din fața instanței judecătorești, reliefând faptul că modul în care dispozițiile legale au fost aplicate în practică are relevanță constituțională, ceea ce impune și intervenția instanței de contencios constituțional.8. Arată că intervenția instanței de contencios constituțional este legitimă întrucât autoritatea administrativă a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România a ignorat dispozițiile legii și și-a asumat competențe constituționale de natură să înlăture norme de drept primare. Restabilirea stării de legalitate nu ar fi posibilă pe cale judiciară, în raport cu validarea unei astfel de conduite prin jurisprudența consacrată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, preluată ca atare de curțile de apel. Autorul excepției solicită Curții Constituționale să analizeze „conduita Consiliului U.N.B.R., a Barourilor și instanțelor de judecată față de actul de legiferare al Parlamentului, acesta din urmă materializat în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995“, precum și consecințele de ordin constituțional ale acestei conduite decurgând din modul de interpretare și aplicare a normei legale criticate.9. Curtea de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța arată că prevederile legale criticate au generat interpretări diferite la nivelul instanțelor judecătorești, inclusiv la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind necesar în această situație ca instanța de contencios constituțional să intervină ori de câte ori acele interpretări pot genera încălcări ale prevederilor Legii fundamentale.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precizările depuse de autorul excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Din examinarea excepției de neconstituționalitate reiese faptul că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, în redactarea anterioară Legii nr. 270/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010, prevederi potrivit cărora: „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: […] b) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.“14. Ulterior, Legea nr. 51/1995 a fost modificată prin Legea nr. 270/2010, iar art. 17 alin. (5) reglementând condițiile pentru primirea în profesia de avocat fără examen sau concurs stabilește că „dispozițiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, precum și judecătorilor de la instanțele internaționale“. La rândul ei, soluția legislativă reglementată la art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și care prevedea că „judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiți ori, după caz, sunt eliberați din motive neimputabile pot opta pentru intrarea în avocatură sau notariat, fără examen“ a fost abrogată prin Legea nr. 303/2022, acest ultim act normativ statuând la art. 290 că doar „Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, care au funcționat cel puțin 5 ani la această instanță și care au fost eliberați din funcție din motive neimputabile, pot opta pentru intrarea în avocatură sau notariat, fără examen sau concurs“. Așadar, deși prevederile legale criticate au fost modificate prin Legea nr. 270/2010, având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate, întrucât ele continuă să își producă efecte juridice în cauza de față.15. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, în art. 1 alin. (5) referitor la supremația Legii fundamentale și la principiului legalității, în art. 16 – Egalitatea în fața legii, în art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, în art. 21 – Accesul liber la justiție, în art. 41 – Munca și protecția socială a muncii și în art. 61 – Rolul și structura [Parlamentului].16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta este inadmisibilă, fiind vorba despre interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești.17. Astfel, autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit, de fapt, de modul în care instanțele judecătorești au interpretat dispozițiile legale criticate, precum și de modul în care organele reprezentative ale avocaților au transpus la nivel infralegal respectivele dispoziții legale. Or, controlul acestor chestiuni care țin atât de interpretarea legii, cât și de legalitatea măsurilor aplicate în concret revine instanțelor judecătorești.18. Din examinarea parcursului procesual al dosarului comunicat de instanța judecătorească rezultă existența unor soluții de speță pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicarea prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. Astfel, cu privire la acțiunea autorului excepției, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a pronunțat Hotărârea nr. 1.061 din 4 martie 2014 prin care a menținut Hotărârea nr. 2 din data de 20 ianuarie 2011 a Consiliului Baroului Bacău cu privire la stabilirea datei de verificare a cunoștințelor solicitantului, iar prin Decizia civilă nr. 184 din 7 martie 2017, Curtea de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal a constatat obligația Baroului Bacău de a motiva decizia de respingere a cererii reclamantului de primire în profesie fără examen, acest lucru nefiind însă posibil întrucât solicitantul nu s-a prezentat la proba privind verificarea cunoștințelor. În mod similar, prin Decizia nr. 1.158 din 6 martie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată o acțiune asemănătoare legată de primirea în profesie fără examen și a constatat că „prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 nu exclud posibilitatea de verificare a cunoștințelor solicitantului. […] Refuzul celor doi solicitanți de a se prezenta la sediul baroului pentru verificarea cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat generează imposibilitatea obiectivă de a realiza controlul de legalitate al actelor administrative, sub aspectul existenței unui exces de putere al autorității publice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. În acest sens, este avută în vedere jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezentată cu titlu de exemplu de deciziile nr. 4.047 din 11 octombrie 2012, nr. 4.329 din 25 octombrie 2012 […].“19. Așadar, aspectele criticate de autorul excepției de neconstituționalitate reprezintă chestiuni de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești și nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției.20. Prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Referitor la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în redactarea anterioară Legii nr. 270/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Anti Silviu în Dosarul nr. 5.529/2/2017 al Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește