DECIZIA nr. 163 din 4 aprilie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. q), ale art. 8 alin. (1) și ale art. 9 alin. (1^1) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, excepție ridicată de Asociația Proprietarilor de Terenuri „Valea Izvoarelor“ din Luduș, județul Mureș, în Dosarul nr. 296/43/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.850D/2019.  … 2.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, avocat Ovidiu Moldovan, cu delegație de substituire a avocatului Horea Hădărău, avocat titular împuternicit în cauză. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului convențional al autoarei excepției. Acesta susține, mai întâi, că legea criticată este neconstituțională în ansamblul său, întrucât încalcă principiul bicameralismului prin aceea că forma adoptată în Camera decizională a suprimat conținutul și filosofia inițială ale acesteia, cu ignorarea voinței legiuitoare a primei Camere sesizate. În ceea ce privește textele din lege criticate punctual, arată că prin intervenția operată asupra art. 8 din Legea nr. 407/2006 s-a modificat practic ordinea de atribuire a contractelor de gestionare, consecința fiind ocolirea modalității prevăzute la alin. 1 lit. b) a acestui articol, ceea ce imprimă normei juridice criticate caracter neclar și imprevizibil, neconform cu standardele de calitate a legii impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție. Această modificare a mecanismului de atribuire avantajează în mod nejustificat gestionarul consacrat, în detrimentul tuturor celorlalți pretendenți la dobândirea administrării unui fond cinegetic, și, totodată, afectează dreptul de proprietate al proprietarilor de teren prin pierderea prerogativei acestora de a propune gestionarul în vederea atribuirii directe a gestionării fondurilor respective. În sensul celor succint susținute în fața Curții Constituționale, face trimitere la argumentele expuse pe larg în motivarea scrisă a excepției și solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată.  … 4.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Susține că modificările și completările aduse în Camera decizională legii adoptate de prima Cameră nu sunt de natură să contravină principiului bicameralismului, nefiind afectate forma, structura și nici filosofia legii. Cât privește art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, acesta stabilește ordinea de atribuire a dreptului de gestiune a fondului cinegetic, fără a favoriza gestionarul consacrat, care, la rândul său, trebuie să corespundă criteriilor prevăzute de art. 1 lit. q) din același act normativ.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 23 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 296/43/2018, Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. q), art. 8 alin. (1) și ale art. 9 alin. (1^1) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Asociația Proprietarilor de Terenuri „Valea Izvoarelor“ din Luduș, județul Mureș, într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unui act adițional la un contract de gestionare a faunei de interes cinegetic încheiat în anul 2011.  … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se critică mai întâi dispozițiile art. 9 alin. (1^1) din Legea nr. 407/2006 din perspectiva procesului legislativ de reglementare a Legii nr. 184/2017, lege prin care acest text a fost introdus în Legea nr. 407/2006 și care, în opinia autoarei excepției, încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 61 alin. (2), ale art. 74 alin. (4) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție. Cu privire la nerespectarea principiului bicameralismului, se arată că propunerea legislativă ce avea să devină după publicare Legea nr. 184/2017 a fost adoptată de Camera decizională (Camera Deputaților) cu introducerea a șase noi texte – printre care și cel al art. 9 alin. (1^1), criticat – și eliminarea textului central din forma inițiatorilor și cea adoptată de Senat, generându-se astfel deosebiri majore de conținut juridic, dar și de concepție între versiunea originară a inițiativei legislative și cea definitivă. Având în vedere diferența semnificativă dintre cele două forme ale legii, se susține că avizul Consiliului Legislativ, vizând doar forma inițiatorilor, nu mai corespunde conținutului juridic al formei finale, astfel că ar fi trebuit solicitat un nou aviz al organului consultativ de specialitate al Parlamentului pentru a se da eficiență dispozițiilor art. 79 alin. (1) din Constituție. Totodată, propunerea legislativă nu a respectat forma cerută pentru proiectele de legi, impusă de art. 74 alin. (4) din Constituție, prin raportare la art. 1 alin. (5) din aceasta și la prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deoarece expunerea de motive are un caracter sumar, nu este prezentat impactul socioeconomic (financiar, juridic) și nu sunt menționate nici măsurile de implementare ale respectivei propuneri legislative. … 7.În ceea ce privește art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 149/2015, se susține că acesta reglementează, în principal, modalitățile în care administratorul fondurilor cinegetice realizează atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, precum și ordinea de preferință a acestor modalități. Din examinarea lit. a)-c) ale alin. (1) din art. 8 rezultă că atribuirea directă a dreptului de gestionare are loc în două situații și în această ordine: în cazul gestionarilor consacrați [lit. a)] și a gestionarilor propuși de asociațiile proprietarilor de terenuri [lit. b)], iar licitația publică vizează fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a)[lit. c)]. Ordinea prestabilită la lit. a) și b) este însă contrazisă de redactarea normelor juridice prevăzute la lit. c), rezultând că, ori de câte ori nu se va putea efectua atribuirea directă către gestionarul consacrat, se va trece la numirea acestuia pe baza licitației publice, ceea ce modifică implicit ordinea în care se va încredința atribuirea gestionării. Astfel, dacă atribuirea directă nu se va putea realiza în favoarea gestionarului consacrat (de pildă, pentru că acesta nu își manifestă voința de a avea gestiunea în continuare), se va proceda automat ope legis la organizarea licitației publice în vederea desemnării gestionarului, încălcându-se dreptul subiectiv al asociației proprietarilor de terenuri, prevăzut la lit. b), de a propune viitorul gestionar. Se consideră că, prin caracterul defectuos, echivoc și contradictoriu al reglementării conținute la lit. c) a alin. (1) al art. 8 din Legea nr. 406/2007, dreptul asociațiilor de proprietari de a propune un gestionar devine unul exclusiv teoretic și golit de conținut, de vreme ce preferabilitatea acestuia față de oricare alt potențial gestionar desemnat pe baza licitației este anulată în mod explicit de modalitatea de reglementare conținută la lit. c) a aceluiași alin. (1). Se susține că aceeași este modalitatea de reglementare cuprinsă și în Regulamentul privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice, adoptat prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.020/2016, care confirmă aceeași ordine de atribuire a gestionării ce rezultă din norma contradictorie conținută la lit. c) a alin. (1) al art. 8 din Legea nr. 407/2006: art. 7 normează condițiile de demarare a procedurii de atribuire directă în favoarea gestionarului consacrat; potrivit art. 8 alin. (1), demararea procedurii de atribuire prin licitație publică se face după finalizarea celei prin atribuire directă operate conform art. 7, pentru fondurile rămase neatribuite, iar art. 11 alin. (1) prevede expres că procedura de atribuire directă pentru situația prevăzută la art. 1 lit. b) (respectiv, în cazul gestionarilor propuși de asociațiile proprietarilor de terenuri – s.n.) se face după finalizarea acțiunilor anterior menționate. … 8.În concluzie, sunt încălcate, în opinia autoarei excepției, normele de tehnică legislativă cuprinse la art. 6 alin. (1), art. 8 alin. (4) și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 – norme privind obligația legiuitorului de asigurare a stabilității și eficienței legislative, respectiv a clarității, inechivocității, preciziei și clarității dispozițiilor textului legislativ, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. … 9.În continuare, se arată că art. 1 lit. q) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 contravin principiului nediscriminării și al egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. În acest sens, se arată că, potrivit Legii nr. 407/2006, fauna de interes cinegetic este resursă naturală regenerabilă, bun public de interes național și internațional (art. 2), iar exercitarea vânătorii se face în scopul asigurării echilibrului ecologic, ameliorării calității populațiilor faunei de interes cinegetic, cercetării științifice, precum și în scop didactic sau recreativ-sportiv (art. 3). Prin urmare, sarcina legiuitorului este de asigurare a cadrului normativ care să garanteze atingerea scopului mai sus declarat. Or, modificările operate asupra Legii nr. 407/2006 prin Legea nr. 149/2015 nu servesc, în realitate, acestui scop, ci, dimpotrivă, îl zădărnicesc, perpetuând aceleași situații ce, paradoxal, au condus la adoptarea unei legi noi, deoarece contractele de gestionare a faunei cinegetice continuă să se încheie, prin atribuire directă, cu aceleași entități, și anume „gestionarii consacrați“, alte persoane special constituite în același scop, indiferent că sunt gestionari propuși de asociațiile de proprietari, sau oricare alt gestionar neavând, practic, acces la aceste contracte, din cauza ordinii de preferință stabilite în favoarea primilor.  … 10.Analizând definiția reglementată de art. 1 lit. q), rezultă că una dintre condițiile distinctive pe care trebuie să le îndeplinească gestionarii consacrați este să fi deținut anterior atribuirii directe a gestiunii pentru un anumit fond cinegetic calitatea de gestionar al respectivului fond. Autoarea excepției consideră că acesta este un „pseudocriteriu“ ce nu îndeplinește condiția de a fi „necesar și suficient“ pentru acordarea preferinței în favoarea gestionarului anterior. În mod obiectiv, celelalte „condiții“ prevăzute de text (contractul de gestionare nu a încetat din culpa sa; își manifestă intenția de a gestiona în continuare fauna cinegetică de pe fondul cinegetic respectiv; nu înregistrează datorii privind plata tarifului de gestionare la data solicitării și acceptă tariful de gestionare), deși sunt inerente viitoarei contractări, se transformă în condiții pur formale, deoarece calitatea de gestionar consacrat nu poate fi deținută decât de un unic gestionar, respectiv cel care a deținut anterior gestiunea pe fondul cinegetic respectiv. Dacă acesta își manifestă, în mod pur potestativ, intenția de a încheia un nou contract de gestionare pe același fond cinegetic, toți ceilalți potențiali gestionari sunt eliminați, prin efectul dispozițiilor legale criticate, fiind astfel discriminați. Nu contează nici faptul că un potențial gestionar a mai încheiat anterior un alt contract de gestiune, însă asupra unui alt fond cinegetic, calitatea de gestionar consacrat depinzând în totalitate de acest criteriu al teritorialității.  … 11.Caracterul nelegitim al categorisirii operate în baza textelor legale criticate conduce în mod direct la încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii, al egalității de șanse și al nediscriminării, consacrat de art. 16 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Constituție, în acest caz fiind vorba (în acord cu jurisprudența în materie a Curții Constituționale – Decizia nr. 36 din 2 aprilie 1996) de afectarea dreptului constituțional de asociere al persoanelor fizice, câtă vreme acestea nu pot participa în mod activ și real la atribuirea în gestiune a fondurilor cinegetice, deci la atingerea scopului pentru care în mod legal s-au asociat. Tratamentul privilegiat de care se bucură gestionarii consacrați nu se justifică, însă, printr-o situație obiectiv diferită, astfel că posibilitatea de a încheia, în condiții egale, un contract de gestionare a faunei cinegetice trebuie în egală măsură conferită atât fostului gestionar al respectivului fond cinegetic, cât și oricărui alt potențial gestionar care îndeplinește aceleași condiții profesionale/garanții în îndeplinirea sarcinii de gestionare. La adoptarea Legii nr. 149/2015 nu a fost expus niciun motiv obiectiv care să justifice necesitatea modificării cadrului normativ existent în sensul reconsiderării ordinii de atribuire prin reglementarea unei preferințe acordate gestionarilor care dețin în gestiune fonduri cinegetice, în detrimentul celorlalți gestionari. Dezideratul noii legi a fost de îmbunătățire a măsurilor de protecție a faunei cinegetice, ceea ce denotă o anumită ineficiență a gestionărilor trecute, iar acest deziderat nu ar putea fi în mod obiectiv atins dacă gestionarii fondurilor cinegetice rămân, în permanență, aceiași. În realitate, legiuitorul a perpetuat neajunsurile actului de gestionare pendinte prin legiferarea statutului de privilegiat al gestionarilor, care au calitatea de parte în cadrul contractelor de gestionare aflate în derulare. Prin urmare, discriminarea tuturor celorlalți potențiali gestionari se întemeiază pe o cauză nelegitimă, tratamentul juridic diferit în care se află cele două categorii de gestionari neavând o justificare obiectivă și rațională; dimpotrivă, condițiile ce configurează statutul de gestionar consacrat pot conduce la arbitrar. Condiția gestionării anterioare (criteriul teritorialității) nu poate reprezenta, în sine, o garanție a calității sporite a activității de gestionare și creează doar aparența unei calificări superioare, prin chiar denumirea improprie de „gestionar consacrat“. Pentru atingerea scopului declarat al legii, trebuie să prevaleze alte condiții obiective și exterioare, de performanță, care să protejeze în mod real resursa naturală reprezentată de fauna cinegetică (cum ar fi: resurse materiale și măsuri de pază sporite, gospodărire durabilă, asigurarea sporului speciilor de interes cinegetic și a efectivelor optime, combaterea dăunătorilor, a exemplarelor degenerate, diversificarea speciilor). Or, cadrul legal existent prevede exclusiv condiții minime de calitate a activității de gestionare, împiedicând performanța în actul de gestionare și promovând imobilismul, ceea ce este antagonic cu orice rezultate performante și descurajează mediul concurențial. … 12.În sfârșit, autoarea excepției consideră că textele de lege atacate încalcă dreptul de proprietate, garantat de art. 44 alin. (2) și art. 136 alin. (5) din Constituție, în latura referitoare la dreptul de creanță privit ca „bun“ în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv de valoare patrimonială, dacă are o bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu, confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Hotărârea din 28 septembrie 2004, pronunțată în Cauza Kopecky împotriva Slovaciei, paragrafele 45-52).  … 13.În acest sens, arată că pentru gestionarea fondurilor cinegetice, proprietarii acestora încasează un anumit tarif, stabilit în sarcina gestionarilor pentru exploatarea faunei de interes cinegetic și a suprafețelor de teren, în schimbul sarcinii suportate de proprietarul terenului în îngrădirea exercitării dreptului de proprietate prin organizarea vânătorii (în procente de 81% către proprietarii de terenuri, 16% la bugetul de stat și 3% la Fondul pentru mediu – art. 15 din Legea nr. 407/2006. Administratorul faunei cinegetice calculează și stabilește valoarea minimală a tarifului de gestionare pentru suprafețele productive cinegetic din fondurile cinegetice atribuite direct, iar acest tarif constituie valoare de pornire a licitațiilor organizate în scopul atribuirii în gestiune a fondurilor cinegetice neatribuite direct [art. 6 alin. (1) lit. c)]. Anterior Legii nr. 149/2015, prin reglementarea dreptului de propunere a viitorului gestionar al fondului cinegetic, asociațiilor de proprietari le era recunoscută această formă de exploatare – respectiv realizarea dreptului de creanță reprezentat de tariful de gestionare, cadrul normativ conferind efectivitate deplină exercitării acestui drept. Astfel, propunerea putea fi realizată în favoarea gestionarului care oferea un tarif de gestionare într-un cuantum mai ridicat, întrucât valoarea concretă a acestuia se putea negocia peste valoarea minimală, ceea ce subliniază șansa proprietarilor de terenuri de a încasa un drept de creanță.  … 14.Or, în urma modificărilor legislative aduse prin Legea nr. 149/2015, dreptul de exploatare a proprietății prin negocierea și încasarea tarifului de gestionare a devenit lipsit de conținut și drastic limitat. Această consecință se datorează caracterului subsidiar al posibilității de influențare, de către asociațiile de proprietari, a întinderii tarifului de gestionare prin exercitarea dreptului subiectiv de propunere a gestionarului. În egală măsură, licitația ca mijloc de reglare a cuantumului tarifului de gestionare a căpătat caracter subsidiar.  … 15.În cazul autoarei excepției, încălcarea art. 44 alin. (1) din Constituție are loc ca urmare a imposibilității reale de exploatare a proprietății prin negocierea tarifului de gestionare cu ocazia propunerii unui gestionar sau, cel puțin, prin atribuirea gestiunii cu ajutorul regulilor transparente ale licitației publice, nivelul tarifului fiind astfel limitat la un cuantum legal modic. Arată că, deși deține o ofertă mai mare decât valoarea actualului tarif de gestionare, nu dispune de nicio pârghie în vederea desemnării sau influențării desemnării noului gestionar la finalul perioadei contractuale.  … 16.Se mai arată că textele legale criticate conduc și la o gestionare defectuoasă a resurselor financiare ale statului și ale Fondului de mediu, deoarece nu este încurajată o concurență reală și transparentă, care să aducă acestora sume mai mari din încasarea tarifului de gestionare. … 17.Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Cu referire la critica adusă art. 9 alin. (1^1) din Legea nr. 407/2006, arată că adoptarea de amendamente nu echivalează cu încălcarea principiului bicameralismului, ci reprezintă aportul Camerei decizionale în procesul legislativ, nefiind nesocotite, prin urmare, principiul supremației legii, principiul statului de drept sau principiul securității juridice. … 18.Cât privește prevederile art. 1 lit. q) și ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, consideră că acestea nu aduc atingere principiului nediscriminării, întrucât atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice în favoarea gestionarilor consacrați și stabilirea ordinii de prioritate la perfectarea contractelor de gestionare se justifică rațional, din perspectiva valorificării experienței acumulate, cu asigurarea continuității în situația particulară a gestionarilor consacrați și a principiului securității juridice. Or, atunci când identitatea de situație nu este naturală, situațiile premisă fiind diferite, identitatea de tratament ar conduce la discriminare.  … 19.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 20.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:21.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 22.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 1 lit. q) și ale art. 8 alin. (1) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 22 noiembrie 2006, astfel cum au fost modificate prin art. 1 pct. 1 și, respectiv, art. 1 pct. 7 din Legea nr. 149/2015 privind modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 24 iunie 2015, precum și ale art. 9 alin. (1^1) din Legea nr. 407/2006, alineat introdus prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017 pentru modificarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 25 iulie 2017. Cât privește dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, se constată că autorul excepției nu vizează întreg alineatul, ci doar lit. c) din structura acestuia. … 23.Totodată, întrucât art. 9 alin. (1^1) din Legea nr. 407/2006 este criticat din perspectiva neconstituționalității extrinseci, respectiv a încălcării principiului bicameralismului cu prilejul introducerii sale prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie, distinct, și prevederile articolului unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017 pentru modificarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006.  … 24.Textele de lege criticate au aceeași redactare și în prezent și prevăd următoarele: – Art. 1 lit. q): „În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: (…) q) gestionar consacrat – gestionarul care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a avut calitatea de gestionar în contractul de gestionare anterior organizării atribuirii directe pentru fondul cinegetic respectiv, contractul de gestionare nu a încetat din culpa sa, își manifestă intenția de a gestiona în continuare fauna cinegetică de pe fondul cinegetic respectiv și nu înregistrează datorii privind plata tarifului de gestionare la data solicitării și acceptă tariful de gestionare.“; … – Art. 8 alin. (1) lit. c): „(1) Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalități și în următoarea ordine: (…) c) prin licitație publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a).“ [Art. 8 alin. (1) lit. a) se referă la atribuirea directă, în cazul gestionarilor consacrați, iar la lit. b) este prevăzută atribuirea directă, în cazul gestionarilor propuși de asociațiile proprietarilor de terenuri.]  … – Art. 9 alin. (1^1): „(1^1) Prevederile alin. (1) se aplică și gestionarilor cu contracte de gestionare în derulare, cu acordul acestora.“ …  … 25.Dispozițiile art. 9 alin. (1), la care face trimitere art. 9 alin. (1^1), aveau, la data producerii de efecte juridice în speță, următoarea redactare: „(1) La încredințarea gestiunii, administratorul încheie cu gestionarul un contract de gestionare pentru 10 ani.“ În prezent, ca urmare a modificării aduse prin art. I pct. 8 din Legea nr. 149/2015, art. 9 alin. (1) prevede o perioadă de 16 ani pentru durata contractului de gestionare. … 26.Prevederile constituționale considerate încălcate sunt cele cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și principiul supremației Constituției și al legalității, art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la interzicerea discriminării și principiul egalității, art. 44 alin. (1) și (2) și art. 136 alin. (5) privind protecția proprietății, art. 61 alin. (2) referitoare la principiul bicameralismului, art. 74 alin. (4) cu privire la forma de prezentare a propunerilor legislative formulate de deputați, senatori și cetățeni în exercitarea dreptului la inițiativă legislativă și în art. 79 alin. (1) referitoare la Consiliul Legislativ.  … 27.Examinând mai întâi critica de neconstituționalitate extrinsecă ce vizează prevederile articolului unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017, prin care a fost introdus art. 9 alin. (1^1) în corpul Legii nr. 407/2006, Curtea reține, în prealabil, că, deși critica de neconstituționalitate vizează un viciu de neconstituționalitate exterior conținutului substanțial al normei juridice criticate, respectiv modalitatea de adoptare în cadrul procedurii parlamentare de legiferare a actului normativ, Curtea este limitată, în cadrul controlului de constituționalitate efectuat pe calea excepției de neconstituționalitate, de incidența pe care un text legal criticat trebuie să o aibă în litigiul concret în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, aceasta fiind una dintre condițiile de admisibilitate impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Analiza Curții nu poate viza, în contextul controlului a posteriori, întregul act normativ, ci se circumscrie doar textului legal criticat punctual pentru motive de neconstituționalitate extrinsecă, cu observarea legăturii acestui text cu cauza și a interesului procesual al autorului în invocarea excepției de neconstituționalitate. Or, incidente în litigiul în care a fost invocată prezenta excepție sunt doar textele indicate de autorul acesteia, și nu actul normativ în integralitatea sa. Așadar, Curtea va examina criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea, prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017, a prevederilor art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 61 alin. (2), ale art. 74 alin. (4) și ale art. 79 alin. (1) din Legea fundamentală.  … 28.Principala critică vizează nerespectarea principiului bicameralismului, întrucât Camera Deputaților ar fi modificat substanțial, în calitate de for decizional, forma legii adoptate de Senat, îndepărtându-se astfel de scopul inițial al acesteia.  … 29.Curtea reține că articolul unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017 a introdus în cuprinsul art. 9 din Legea nr. 407/2006 un nou alineat, alin. (1^1), prin care se dispune aplicarea prevederilor alin. (1) din același art. 9 inclusiv gestionarilor cu contracte de gestionare în derulare, cu acordul acestora, aceasta fiind o regulă deja existentă în fondul normativ de la intrarea în vigoare a Legii nr. 149/2015, potrivit căreia contractul de gestionare se încheie între administrator și gestionar pentru o perioadă de 16 ani. În redactarea sa inițială, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 stabilea o perioadă de 10 ani ca durată a contratelor de gestionare.  … 30.În expunerea de motive ce însoțește propunerea legislativă devenită după adoptare Legea nr. 184/2017 se menționează dorința de remediere a definiției atribuite vânătorului, care este obligat să facă parte dintr-o organizație de vânătoare, condiție ce contravine dreptului la liberă asociere și discriminează vânătorii români față de vânătorii străini. Senatul a adoptat legea în forma depusă de inițiatori, formă care prevedea două intervenții legislative asupra art. 1 lit. a-e) și art. 27 lit. a) din Legea nr. 407/2006, de natură să ducă la realizarea scopului declarat al legii. … 31.Camera Deputaților a adoptat definitiv legea într-o formă modificată și completată, exprimând un vot favorabil raportului comun ce includea o serie de amendamente admise de comisiile sesizate în fond (Comisia juridică, de disciplină și imunități, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice și Comisia pentru mediu și echilibru ecologic).  … 32.În vasta și constanta sa jurisprudență referitoare la principiul bicameralismului, întemeiat pe art. 61 alin. (2) și art. 75 din Constituție, Curtea Constituțională a stabilit, în esență, că principiul bicameralismului se reflectă în modul de legiferare prin aceea că, dată fiind indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ al poporului român și unică autoritate legiuitoare a țării, legea trebuie să reprezinte opera întregului Parlament, însă cu aportul specific al fiecărei Camere, Constituția impunând o procedură parlamentară bicamerală, care nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut și de cealaltă Cameră (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, paragraful 53). Bicameralismul nu înseamnă însă ca ambele Camere să se pronunțe asupra unei soluții legislative identice, în Camera decizională putând exista abateri inerente de la forma adoptată de Camera de reflecție, desigur, fără schimbarea obiectului esențial al proiectului de lege/propunerii legislative. A nega posibilitatea Camerei decizionale de a se îndepărta de la forma votată în Camera de reflecție ar însemna limitarea rolului său constituțional, iar caracterul decizional atașat acesteia devine iluzoriu. S-ar ajunge astfel la un veritabil mimetism, în sensul că cea de-a doua Cameră se va identifica, în ceea ce privește activitatea sa legislativă, cu prima Cameră, neputându-se îndepărta în niciun fel de la soluțiile legislative pentru care a optat prima Cameră, ceea ce contravine înseși ideii de bicameralism. Prin urmare, nu se poate susține încălcarea principiului bicameralismului, atât timp cât legea adoptată de Camera decizională se referă la aspectele principiale pe care le-a avut în vedere propunerea/proiectul de lege în forma sa însușită de Camera de reflecție. În acest sens, modificările aduse formei adoptate de Camera de reflecție trebuie să cuprindă o soluție legislativă care păstrează concepția de ansamblu a acesteia și să fie adaptate în mod corespunzător, prin stabilirea unei soluții legislative alternative/complementare care nu se abate de la forma adoptată de Camera de reflecție, în condițiile în care aceasta este mai cuprinzătoare sau mai bine articulată în cadrul ansamblului legii, cu realizarea anumitor coroborări inerente oricărei modificări (Decizia nr. 765 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 21 februarie 2017, paragrafele 37 și 38, Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 45, Decizia nr. 412 din 20 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 11 iulie 2019, paragraful 57, Decizia nr. 492 din 2 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 7 februarie 2023, paragrafele 85-88). … 33.În lumina acestor considerente jurisprudențiale de principiu, Curtea constată că dispozițiile cuprinse în articolul unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017, prin conținutul lor normativ, nu contravin scopului inițial al legii și nici nu îl zădărnicesc, astfel încât să poată fi reținută critica de neconstituționalitate referitoare la o pretinsă deturnare a intenției inițiatorilor legii. Textul criticat nu face altceva decât să dispună cu privire la aplicarea asupra unui anumit subiect de drept – și anume gestionarii, în calitatea lor de părți ale unui contract de gestionare a faunei cinegetice aflat în derulare – a unei soluții legislative existente deja în cuprinsul Legii nr. 407/2006 de la modificarea sa prin Legea nr. 149/2015. Chiar dacă nu are o legătură directă cu scopul declarat al legii, acela de modificare a definiției date vânătorului, aceasta nu înseamnă că o atare normă juridică nu poate fi adoptată de forul decizional, în propria procedură parlamentară de legiferare, fiind expresia propriului aport exprimat în limitele marjei de legiferare permise forului decizional de însuși principiul bicameralismului. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea prevederilor art. 61 alin. (1) și ale art. 75 din Constituție. … 34.Curtea nu poate reține nici critica referitoare la încălcarea art. 79 din Constituție prin nesolicitarea unui nou aviz al Consiliului Legislativ asupra formei modificate de Camera decizională.  … 35.Dispozițiile art. 79 alin. (1) din Constituție consacră Consiliului Legislativ rolul de organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiecte de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații și care ține evidența oficială a legislației României. În aplicarea acestor norme fundamentale, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 73/1993 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1122 din 29 noiembrie 2004, prevede că „Proiectele de legi și propunerile legislative se supun dezbaterii Parlamentului cu avizul Consiliului Legislativ“, iar Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, stabilește la art. 9 și 10 că solicitarea avizului Consiliului Legislativ este obligatorie inclusiv în cazul proiectelor de legi și al propunerilor legislative, iar avizul Consiliului este un aviz de specialitate și are caracter consultativ.  … 36.Or, în cauza examinată, avizul Consiliului Legislativ a fost solicitat și depus în cursul procedurii de adoptare de la Senat, prima Cameră sesizată, conținutul acestuia raportându-se, desigur, la forma inițiatorilor proiectului de lege. Faptul că nu există un aviz al Consiliului Legislativ cu privire la forma adoptată definitiv în Camera Deputaților nu reprezintă o încălcare a art. 79 din Constituție, având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 73/1993, Consiliul Legislativ are atribuția de a analiza și aviza, la cererea președintelui comisiei parlamentare sesizate în fond, amendamentele supuse dezbaterii comisiei și proiectele de legi sau propunerile legislative primite de comisie după adoptarea lor de către una dintre Camerele Parlamentului. Așadar, această normă nu obligă Camera decizională, ci lasă la latitudinea președintelui comisiei parlamentare sesizate în fond aprecierea oportunității de a solicita Consiliului Legislativ un nou aviz asupra amendamentelor supuse dezbaterii comisiei.  … 37.În sfârșit, autoarea excepției consideră că propunerea legislativă nu a respectat forma cerută pentru proiectele de legi, impusă de art. 74 alin. (4) din Constituție, prin raportare la art. 1 alin. (5) din aceasta și la prevederile Legii nr. 24/2000, deoarece expunerea de motive are un caracter sumar, nu este prezentat impactul socioeconomic (financiar, juridic) și nu sunt menționate nici măsurile de implementare ale respectivei propuneri legislative. … 38.Cât privește expunerea de motive, Curtea Constituțională a stabilit că, de principiu, nu are competența de a controla modul de redactare a expunerilor de motive ale diverselor legi adoptate. Expunerea de motive, prin prisma art. 1 alin. (5) din Constituție, este un document de motivare necesar în cadrul procedurii de adoptare a legilor, însă, odată adoptată legea, rolul său se reduce la facilitarea înțelegerii acesteia. Prin urmare, expunerea de motive a legii nu este decât un instrument al uneia dintre metodele de interpretare consacrate – metoda de interpretare teleologică. Doar dacă în urma parcurgerii tuturor metodelor interpretative, inclusiv a celei teleologice, se ajunge la concluzia că textul legal este neclar/imprecis/imprevizibil, atunci se poate constata încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 724 din 7 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.014 din 2 noiembrie 2020, paragrafele 31 și 32, Decizia nr. 773 din 22 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021, paragraful 26, sau Decizia nr. 850 din 25 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.253 din 18 decembrie 2020, paragrafele 37 și 38). Or, conținutul normativ al articolului unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017 este suficient de clar în redactare și are un înțeles de sine stătător, astfel încât în urma unei simple interpretări gramaticale și sistematice destinatarul acestuia – în speță autoarea excepției – să poată să determine, fără o dificultate deosebită, sensul logic al soluției legislative preconizate și să își adapteze conduita în funcție de prescripțiile normei criticate, fără a exista pericolul unor interpretări multiple, confuze sau arbitrare. Prin urmare, critica de neconstituționalitate referitoare la caracterul lacunar al expunerii de motive este neîntemeiată.  … 39.Cât privește critica privind lipsa studiilor de impact, se reține că, prin Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 7 februarie 2019, paragraful 245, Curtea a statuat că art. 30 din Legea nr. 24/2000, referitor la instrumentele de prezentare și motivare, nu are valoare constituțională și nu poate constitui normă de referință în cadrul controlului de constituționalitate. Mai mult, potrivit art. 7 alin. (6) din aceeași lege, evaluarea preliminară a impactului noilor reglementări nu este obligatorie în cazul inițiativelor legislative ale deputaților și senatorilor, precum și al celor bazate pe inițiativa cetățenilor. Or, Legea nr. 184/2017 a fost inițiată de doi deputați, astfel că inexistența unui studiu de impact nu poate constitui un motiv de neconstituționalitate a legii.  … 40.Curtea observă că aceleași considerente din Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, precitată, referitoare la lipsa de relevanță constituțională a art. 30 din Legea nr. 24/2000, justifică și respingerea criticilor de neconstituționalitate privind lipsa prezentării măsurilor de implementare ale propunerii legislative devenite Legea nr. 184/2017, având în vedere că, potrivit art. 33 din Legea nr. 24/2000, măsurile de implementare reprezintă una dintre secțiunile componente ale instrumentului de prezentare și motivare care conține evaluarea impactului actelor normative. … 41.Examinând criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea reține, din analiza sistematică a dispozițiilor Legii nr. 407/2006, modificată prin Legea nr. 149/2015, că atribuirea în gestiune reprezintă acțiunea prin care administratorul acordă dreptul și obligația de gestionare a faunei de interes cinegetic, în condițiile legii. Administratorul este autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și asigură administrarea faunei de interes cinegetic, în timp ce gestionarea desemnează activitatea de gospodărire durabilă a faunei de interes cinegetic din fondurile de vânătoare, realizată de gestionari în baza contractelor de gestiune, pe riscul și răspunderea lor, pentru perioada stabilită prin aceste contracte. Gestionarii sunt acele persoane juridice române licențiate în condițiile legii și cărora li se atribuie în gestiune fauna de interes cinegetic din cuprinsul unui fond de vânătoare. Dintre aceștia, gestionarii consacrați sunt acei gestionari care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: (1) au avut calitatea de gestionar în contractul de gestionare anterior organizării atribuirii directe pentru fondul cinegetic respectiv; (2) contractul de gestionare nu a încetat din culpa lor; (3) își manifestă intenția de a gestiona în continuare fauna cinegetică de pe fondul cinegetic respectiv; (4) nu înregistrează datorii privind plata tarifului de gestionare la data solicitării și (5) acceptă tariful de gestionare. Tariful de gestionare reprezintă suma de bani care se plătește anual de către gestionar pentru exploatarea durabilă a faunei cinegetice pe care o gestionează și este calculat de administratorul faunei cinegetice pentru suprafețele productive cinegetic din fondurile cinegetice atribuite direct, același tarif constituind valoare de pornire a licitațiilor organizate în scopul atribuirii în gestiune a fondurilor cinegetice neatribuite direct.  … 42.Conform art. 8 alin. (1) din legea criticată, atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalități și în următoarea ordine: a) direct, în cazul gestionarilor consacrați; b) direct, în cazul gestionarilor propuși de asociațiile proprietarilor de terenuri; c) prin licitație publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a). … 43.Autoarea excepției critică ordinea mai sus prevăzută, fiind nemulțumită de faptul că, deși art. 8 alin. (1) lit. b) precizează expres modalitatea de atribuire directă a dreptului de gestionare către gestionarul propus de asociațiile proprietarilor de terenuri, acest lucru nu se întâmplă în concret datorită redactării defectuoase a normelor conținute la lit. c), care, prevăzând licitația publică drept modalitate subsecventă celei de atribuire directă, se raportează doar la cea reglementată la lit. a), excluzând-o pe cea menționată la lit. b). Efectul concret al redactării confuze a lit. c), confirmat și de prevederile Regulamentului privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice, adoptat prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.020/2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 7 noiembrie 2016, constă în atribuirea directă mai întâi gestionarului consacrat, în temeiul lit. a), iar în ipoteza în care acesta nu solicită atribuirea directă sau nu sunt îndeplinite condițiile în acest sens se aplică direct lit. c), respectiv modalitatea atribuirii prin licitație publică, schimbându-se astfel ordinea prestabilită la art. 8 alin. (1) și împiedicând asociațiile de proprietari să propună un gestionar. În acest sens, art. 11 alin. (1) din regulamentul menționat stabilește că demararea procedurii de atribuire directă pentru gestionarii licențiați propuși de către asociațiile proprietarilor de terenuri care au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic supus atribuirii se face după finalizarea acțiunilor specifice atribuirii directe, în cazul gestionarilor consacrați, și a celor de atribuire prin licitație publică, pentru terenurile rămase neatribuite. … 44.Din motivarea de neconstituționalitate formulată, Curtea observă că autoarea excepției compară soluțiile legislative cuprinse la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 în redactarea acestora înainte și după modificarea adusă prin Legea nr. 149/2015, fiind nemulțumită de ultima intervenție legislativă în urma căreia a fost înlăturată posibilitatea atribuirii directe a dreptului de gestionare în favoarea gestionarului propus de asociația de proprietari de terenuri, actuala reglementare creând un regim juridic favorabil gestionarului consacrat, astfel cum este definit la art. 1 lit. q) din legea atacată.  … 45.Față de aceste critici, este de reamintit în prealabil faptul că, în examinarea unei excepții de neconstituționalitate, Curtea se pronunță numai asupra înțelesului unei dispoziții legale criticate în raport cu prevederile și principiile constituționale, astfel că eventuala sa neconstituționalitate nu se poate deduce din compararea mai multor soluții legislative între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției (în acest sens, Decizia nr. 50 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 28 aprilie 2017, paragraful 49). Totodată, în analiza sa, Curtea nu se poate raporta nici la diferite modalități de interpretare și aplicare a unor texte legale, atât la nivelul practicii judiciare, cât și la nivelul practicii administrative, astfel că nu pot reprezenta veritabile critici de neconstituționalitate afirmații ce vizează fie raportul dintre un text de lege și actele normative infralegale prin care sunt stabilite norme metodologice de aplicare a prescripțiilor legale, fie modalitatea în care diferite organe administrative sau chiar judiciare înțeleg să interpreteze și să aplice legea supusă controlului de constituționalitate sau dispoziții din aceasta. Așadar, neconstituționalitatea unei norme juridice este o stare intrinsecă acesteia, independentă de conținutul altei norme juridice anterioare sau prezente, de aplicare sau executare ori de modalitatea în care este interpretată și aplicată de organele competente în acest sens, Curtea fiind chemată să examineze exclusiv conformitatea sa cu normele și principiile fundamentale.  … 46.Analizând dispozițiile art. 1 lit. q) și ale art. 8 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, Curtea constată că acestea nu contravin normelor fundamentale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate, cuprinse la art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și principiul supremației Constituției și al legalității, art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) și (2), referitoare la interzicerea discriminării și principiul egalității, art. 44 alin. (1) și (2) și ale art. 136 alin. (5) privind protecția proprietății, criticile de neconstituționalitate formulate fiind neîntemeiate.  … 47.În acest sens, se observă, mai întâi, că dreptul asociației proprietarilor de terenuri de a-și propune gestionarul care, prin atribuire directă prin intermediul administratorului public, urmează să gestioneze fauna cinegetică de pe respectivul fond cinegetic nu este un drept de sorginte constituțională, ci un beneficiu recunoscut prin lege acestor asociații sau proprietari în virtutea faptului că dețin în proprietate cel puțin jumătate din suprafața de teren corespunzătoare respectivului fond cinegetic. Astfel, conform art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, în redactarea anterioară, conferită prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2010, în vigoare până la modificarea sa prin Legea nr. 149/2015, era prevăzută regula potrivit căreia atribuirea directă se realiza pentru fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, făceau dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire directă se realiza în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor prin încheierea unui contract de gestionare pentru o perioadă de maximum 10 ani. Sub imperiul acestui text normativ, autoarea excepției a propus, în calitate de asociație de proprietari de terenuri, un anumit gestionar, căruia administratorul i-a prelungit ulterior durata contractului în temeiul modificărilor aduse Legii nr. 407/2006 prin Legea nr. 149/2015, fără însă ca acest gestionar (același cu cel anterior) să fi fost propus în continuare de asociația de proprietari de terenuri pentru această prelungire de contract. În acest mecanism de atribuire directă, se observă că gestionarul anterior, propus inițial de asociația de proprietari de teren, a devenit, în virtutea atribuirii directe a primului contract de gestionare încheiat în anul 2011, gestionar consacrat, astfel având acces în continuare la modalitatea de atribuire directă a gestiunii, nu în temeiul art. 8 alin. (1)lit. b), cum a fost desemnat inițial, ci în temeiul art. 8 alin. (1)lit. a) și cu îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de Legea nr. 407/2006, ulterior modificării sale prin Legea nr. 149/2015. … 48.Cu referire la pretinsa încălcare a principiului egalității de șanse și al nediscriminării, Curtea observă că noțiunea de „gestionar consacrat“ nu este nou-introdusă cu prilejul modificării și completării Legii nr. 407/2006 prin Legea nr. 149/2015, aceasta existând încă din forma inițială a Legii nr. 407/2006 [la art. 1 lit. l)], sub o definiție ușor diferită decât cea în vigoare în prezent, care prevedea aceeași soluție legislativă de principiu, potrivit căreia gestionarul consacrat este acea persoană care a gestionat, anterior organizării atribuirii directe pentru fondul cinegetic respectiv, același fond cinegetic și care îndeplinește simultan și alte condiții prevăzute de lege, în prezent fiind reglementate următoarele: contractul de gestionare nu a încetat din culpa sa, își manifestă intenția de a gestiona în continuare fauna cinegetică de pe fondul cinegetic respectiv și nu înregistrează datorii privind plata tarifului de gestionare la data solicitării și acceptă tariful de gestionare. În acest context legal și factual specific litigiului în care s-a ridicat excepția, se observă că autoarea excepției nu a fost nemulțumită în momentul încheierii contractului de gestionare din 2011 cu gestionarul propus, chiar dacă și atunci erau reglementate, în esență, aceeași definiție a gestionarului consacrat și același mecanism potrivit căruia asociațiile de proprietari de teren puteau propune propriul gestionar pentru atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, fiind nemulțumită doar cu prilejul prelungirii, în anul 2018, a duratei acestui contract în favoarea aceluiași gestionar, care, între timp, s-a încadrat în definiția „gestionarului consacrat“, dar pe care asociația de proprietari nu mai dorește să îl propună în continuare ca gestionar al faunei cinegetice corespunzătoare fondului cinegetic al cărui proprietar de teren majoritar este asociația. Or, producerea firească a efectelor juridice specifice unei norme de drept, generate, în cazul de față, de o anumită cronologie a faptelor juridice și îndeplinirea unor condiții legale diferit reglementate în timp, nu poate fi interpretată ca fiind discriminatorie în raport cu o situație legală și factuală din trecut, fără ca această interpretare să nu sufere de un anumit grad de subiectivism și arbitrar, determinat de o conjunctură pretins nefavorabilă în care se află, la un moment dat, destinatarul acelei norme juridice.  … 49.Definiția legală a gestionarului consacrat, cuprinsă la art. 1 lit. q) din Legea nr. 407/2006, nu poate fi contrară principiului egalității de tratament și principiului nediscriminării, din moment ce modalitățile de atribuire prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 sunt variate și nu vizează în exclusivitate această categorie de persoane juridice. Este adevărat că art. 8 alin. (1)lit. a) rezervă gestionarului consacrat prioritate în ordinea de preferință a atribuirii directe, dar nu ope legis, ci numai cu îndeplinirea condițiilor legale mai sus menționate. Pe de altă parte, legea prevede în continuare, la art. 8 alin. (1)lit. b), posibilitatea asociației de proprietari de terenuri de a propune un anumit gestionar (licențiat), care, prin atribuire directă, să gestioneze fauna cinegetică de pe fondul cinegetic respectiv, precum și, la lit. c), posibilitatea atribuirii prin licitație publică pentru terenurile neatribuite conform lit. a).  … 50.Prin urmare, la mecanismul atribuirii (directe sau prin licitație publică) a dreptului de gestionare au vocație trei categorii de gestionari: gestionarii consacrați, gestionarii propuși și ceilalți gestionari. Faptul că gestionarii consacrați se află pe prima poziție în ordinea atribuirii directe, astfel cum este stabilită de art. 8 alin. (1), nu are semnificația unei discriminări pozitive, deoarece situația acestora nu este în mod obiectiv și rezonabil comparabilă cu cea a celorlalți gestionari – propuși sau oricare alții. Elementul obiectiv care justifică tratamentul juridic diferit îl reprezintă tocmai calitatea de gestionar anterior al aceluiași fond cinegetic, ceea ce îndreptățește o prezumție a experienței și cunoașterii specificului acelui fond cinegetic. Alături de acest considerent, un element justificativ îl reprezintă și importanța continuității activității de gestiune desfășurată de același gestionar pe raza aceluiași fond cinegetic pentru o exploatare cât mai durabilă, stabilă și eficientă a fondului cinegetic, care include și fauna de interes cinegetic – resursă naturală regenerabilă, bun public de interes național și internațional. Acest așa-numit de autoarea excepției criteriu al teritorialității nu este însă suficient pentru atribuirea directă, ci trebuie îndeplinite cumulativ și alte condiții, respectiv: contractul de gestionare să nu fi încetat din culpa sa, își manifestă intenția de a gestiona în continuare fauna cinegetică de pe fondul cinegetic respectiv, nu înregistrează datorii privind plata tarifului de gestionare la data solicitării și acceptă tariful de gestionare. Contrar susținerilor autoarei excepției, nu este suficientă simpla manifestare de voință a gestionarului consacrat de continuare a gestionării faunei cinegetice de pe același fond cinegetic, fiind necesare în plus o serie de alte elemente care țin/depind, într-adevăr, de conduita gestionarului pe perioada derulării contractului anterior, însă prezintă componente de natură obiectivă, cum este condiția privind plata la zi a tarifului de gestionare. Întrucât principiul nediscriminării impune nu doar tratament egal pentru situații egale sau comparabile, ci obligă, în egală măsură, ca unor situații ce se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil să le corespundă un tratament juridic diferit, Curtea conchide că textele de lege criticate nu încalcă acest principiu în sensul instituirii unei discriminări pozitive în favoarea gestionarilor consacrați.  … 51.În ceea ce privește criticile referitoare la afectarea dreptului de proprietate al proprietarilor de terenuri corespunzătoare unor fonduri cinegetice, constituiți legal în asociații în sensul Legii nr. 407/2006 și al Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, Curtea consideră că și acestea sunt neîntemeiate. Indiferent că gestionarea terenurilor aflate în proprietatea acestora se atribuie direct – gestionarului consacrat sau gestionarului propus sau, prin licitație publică, unui alt gestionar, proprietarii terenurilor au dreptul, conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, la un anumit procent din tariful de gestionare (inițial de 81%, în prezent de 72%, ca urmare a intervenției Legii nr. 13/2020 pentru modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 10 ianuarie 2020). Tariful de gestionare este definit la art. 1 pct. 30 lit. ab) din legea criticată drept suma de bani care se plătește anual de către gestionar pentru exploatarea durabilă a faunei cinegetice pe care o gestionează, iar modul de calcul al tarifului de gestionare pentru fondurile cinegetice care se atribuie direct, în condițiile art. 8 alin. (1) lit. a) și b), și al tarifului de pornire la licitație pentru fondurile cinegetice care se atribuie prin licitație publică, în condițiile art. 8 alin. (1) lit. c), se stabilesc potrivit modului de calcul prevăzut în anexa nr. 3 la legea analizată [art. 15 alin. (2) din Legea nr. 407/2006]. Totodată, administratorul faunei cinegetice calculează tariful de gestionare pentru suprafețele productive cinegetic din fondurile cinegetice atribuite direct, acest tarif constituind valoare de pornire a licitațiilor organizate în scopul atribuirii în gestiune a fondurilor cinegetice neatribuite direct [art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006]. Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții din Legea nr. 407/2006 rezultă, contrar susținerilor autoarei excepției, că, în cazul atribuirii directe, tariful de gestionare nu se negociază, nici măcar în cazul gestionarului propus, acesta rezultând din calculul operat de administratorul faunei cinegetice pe baza unor valori fixate în anexa la legea criticată, cuantumul cuvenit proprietarilor de terenuri fiind, de asemenea, stabilit într-un procent fix prin aceeași lege. Doar în cazul atribuirii de gestiune prin licitație publică proprietarii de terenuri au posibilitatea dobândirii unor sume mai mari în competiția ofertelor de gestionare depuse de gestionarii candidați, întrucât tariful de gestionare reprezintă valoarea de pornire a licitațiilor, deci valoarea minimă ce poate fi obținută. … 52.În acest context, este de remarcat și faptul că, până la adoptarea Legii nr. 149/2015, gestionarul consacrat era în măsură să „ofere“ tariful de gestionare, posibilitate eliminată însă de legiuitor prin actul normativ anterior menționat. Astfel, așa cum arată chiar definiția cuprinsă în art. 1 lit. q) din Legea nr. 407/2006, criticat în cauză, una dintre cerințele pe care le impune condiția de gestionar consacrat este că acesta trebuie să accepte valoarea tarifului de gestionare. Prin urmare, valoarea tarifului de gestionare este unică, cea calculată de administratorul faunei cinegetice prin aplicarea formulei prevăzute de lege. În aceste condiții, criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la prevederile art. 44 alin. (1) și (2) și ale art. 136 alin. (5) din Constituție, privind protecția proprietății, sunt neîntemeiate. … 53.Cât privește susținerile referitoare la încălcarea art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, invocate din perspectiva caracterului confuz și al redactării defectuoase a dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, Curtea observă că acestea vizează modalitatea de interpretare și aplicare a acestora, mai întâi la nivel administrativ-normativ, prin actele normative infralegale, de punere în aplicare a Legii nr. 407/2006, apoi la nivelul destinatarilor normei – în speță, autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare și asigură administrarea faunei cinegetice și, în final, la nivel judiciar, al instanței competente să soluționeze litigiul în cauză. Or, așa cum s-a mai menționat, asemenea aspecte nu pot intra în sfera controlului de constituționalitate, deoarece nu vizează o veritabilă neconformitate a textelor de lege atacate față de normele și principiile fundamentale invocate, astfel că aceste critici nu pot fi reținute, având caracter inadmisibil. Autoarea excepției indică o pretinsă contradicție între actele normative infralegale, emise în executarea Legii nr. 407/2006 și incidente în cauză, cu însăși legea pe care aceste acte normative cu caracter administrativ trebuie să o pună în aplicare în mod detaliat, însă aceasta se poate realiza pe calea controlului de legalitate solicitat instanței de contencios administrativ, și nu Curții Constituționale, îndreptățită să efectueze exclusiv un control de conformitate a dispozițiilor legale cu normele și principiile Constituției.  … 54.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația Proprietarilor de Terenuri „Valea Izvoarelor“ din Luduș, județul Mureș, în Dosarul nr. 296/43/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 1 lit. q), ale art. 8 alin. (1) lit. c) și ale art. 9 alin. (1^1) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și ale articolului unic pct. 1 din Legea nr. 184/2017 pentru modificarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește