DECIZIA nr. 162 din 27 martie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 465 din 6 iunie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 107 25/09/1996 ART. 3
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 107 25/09/1996 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 107 25/09/1996 ART. 3
ART. 5REFERIRE LALEGE 107 25/09/1996 ART. 3
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 8REFERIRE LALEGE 107 25/09/1996 ART. 3
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 136
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE 213 17/11/1998 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE 107 25/09/1996 ART. 3
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 136
ART. 11REFERIRE LALEGE 213 17/11/1998 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 136
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 107 25/09/1996 ART. 3
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 31 26/05/1993
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 136
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 17REFERIRE LALEGE 107 25/09/1996 ART. 3
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 136
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 18REFERIRE LALEGE 107 25/09/1996 ART. 3
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 19REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 858
ART. 20REFERIRE LALEGE 213 17/11/1998 ART. 6
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 136 21/10/1998
ART. 20REFERIRE LALEGE 107 25/09/1996 ART. 3
ART. 21REFERIRE LALEGE 107 25/09/1996 ART. 3
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 1560 07/12/2010
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 800 03/12/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 759 22/11/2018





Petre Lăzăroiu – președinte
Marian Enache – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Irina-Loredana Gulie – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, excepție ridicată de Maria Popa, Nicolae Filip și Gabriela-Mihaela Filip în Dosarul nr. 314/277/2016 al Judecătoriei Târgoviște și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.241D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Administrația Apele Române – Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița a depus la dosar note scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție, câtă vreme conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 21 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 314/277/2016, Judecătoria Târgoviște a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996. Excepția a fost ridicată de Maria Popa, Nicolae Filip și Gabriela-Mihaela Filip într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii în constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare pentru un imobil-teren, situat în extravilan.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece permit dobândirea dreptului de proprietate al statului asupra unor terenuri proprietate privată, prin efectul legii, în cazul în care terenurile respective se identifică cu malurile și cuvetele lacurilor, care, potrivit textului de lege criticat, aparțin domeniului public. În acest sens, se arată că autorii excepției de neconstituționalitate Nicolae Filip și Gabriela-Mihaela Filip au dobândit prin cumpărare un teren situat în extravilan, din categoria de folosință pășune, având drept limită, la sud, cuva lacului de acumulare Siriu, județul Buzău, teren asupra căruia fusese reconstituit anterior dreptul de proprietate privată în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991. În legătură cu acest teren, a fost formulată o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, de către reclamanta Administrația Națională Apele Române – Administrația bazinală de Apă Buzău-Ialomița, care a invocat faptul că asupra terenului în cauză deține un drept de administrare, iar titularul dreptului de proprietate este statul român, care a dobândit acest drept prin efectul unor decrete de expropriere, emise în perioada 1974-1989, cu ocazia amenajării lacului de acumulare Siriu, unul dintre acestea fiind Decretul de expropriere nr. 203 din 25 august 1989.7.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că, în condițiile în care terenul în cauză nu figurează în niciuna dintre anexele la decretele de expropriere enumerate de către reclamantă în cererea de chemare în judecată, statul român nu deține un titlu de proprietate valabil asupra terenului în cauză, care se identifică din punct de vedere topografic cu malurile/cuveta lacului de acumulare Siriu, județul Buzău. Prin urmare, includerea ope legis a albiilor minore a apelor de suprafață, precum și a malurilor și cuvetelor lacurilor, în domeniul public al statului, în lipsa unui titlu al statului asupra terenurilor în cauză, contravine dispozițiilor constituționale referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private.8.Judecătoria Târgoviște apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se apreciază, în acest sens, că stabilirea de către legiuitor, prin art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, a conținutului și limitelor domeniului public al statului, nu constituie o atingere adusă dreptului de proprietate, având în vedere că prevederea legală criticată respectă întocmai dispozițiile art. 136 din Constituție. De asemenea, prevederile legale criticate nu conțin elemente de imprevizibilitate și inaccesibilitate. Se mai consideră că motivele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate nu reprezintă veritabile argumente de neconstituționalitate, ci vizează fondul cauzei, corelarea și interpretarea prevederilor legale incidente situației de fapt ce va fi reținută, pe baza probelor ce se vor administra în cauză. Or, dezlegarea fondului cauzei este atributul instanței de judecată, iar nu al Curții Constituționale.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, din examinarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996, reglementate în acord cu prevederile art. 136 din Constituție și cu cele ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, coroborate cu pct. I. 3 din anexa la același act normativ, nu rezultă, în mod evident, niciun fel de dispoziții de natură să încalce prevederile constituționale cuprinse în art. 44, referitoare la dreptul de proprietate privată. Se mai arată că, de altfel, susținerile petenților vizează, mai degrabă, unele aspecte privind interpretarea și aplicarea legislației în vigoare, precum și unele aspecte de fond, care excedează controlului instanței de contencios constituțional.11.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că încadrarea prin lege organică, în domeniul public al statului, a apelor de suprafață, cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața de 10 km^2, a malurilor și cuvetelor lacurilor, precum și apelor subterane, apelor maritime interioare, falezei și plajei mării, cu bogățiile lor naturale și potențialul valorificabil, a mării teritoriale și fundului apelor maritime, precum și reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al statului, se justifică prin caracterul de bunuri publice de interes național și corespund pe deplin regimului constituțional de protecție a proprietății. Mai mult, se arată că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, coroborate cu cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății private, în condițiile legii organice, au în vedere tocmai circumstanțieri ale exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate, justificate de necesitatea ocrotirii interesului public. De asemenea, se mai arată că prevederile legale criticate sunt în acord cu dispozițiile pct. I.3 din anexa la Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, care reglementează lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „(1) Aparțin domeniului public al statului apele de suprafață cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața de 10 km^2, malurile și cuvetele lacurilor, precum și apele subterane, apele maritime interioare, faleza și plaja mării, cu bogățiile lor naturale și potențialul valorificabil, marea teritorială și fundul apelor maritime.“15.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 136 alin. (3) din Constituție, constituie obiect exclusiv al proprietății publice, bunurile enumerate în textul constituțional, precum și alte bunuri stabilite prin lege organică. Textul constituțional instituie două criterii de apartenență exclusivă a unui bun la domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, respectiv criteriul destinației bunurilor, al naturii lor, și criteriul declarației legii, dată fiind afectarea acestor bunuri unui uz public sau unei utilități publice. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, prin care s-a statuat că bunurile care sunt proprietate publică nu au toate același regim juridic, unele fiind obiect exclusiv al proprietății publice, așa cum prevede art. 136 alin. (3) din Constituție. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale, bunurile enumerate în mod expres în art. 136 alin. (3) din Constituție, (astfel cum a fost renumerotat, după revizuirea acesteia), nu pot face obiect al proprietății private (a se vedea Decizia nr. 31 din 26 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 19 ianuarie 1994).17.În aplicarea acestor dispoziții constituționale, precum și în temeiul prevederilor art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituție, potrivit cărora, prin lege organică se reglementează regimul juridic general al proprietății, legiuitorul poate stabili, prin lege organică, și alte bunuri care constituie obiect exclusiv al proprietății publice, în afara celor prevăzute expres de Constituție. În acest sens, art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, textul de lege criticat în prezenta cauză, circumstanțiază un domeniu specific al bunurilor proprietate publică a statului, respectiv acela al apelor, definite în art. 1 din acest act normativ ca resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă și limitată și enumeră și alte categorii de bunuri care constituie obiect exclusiv al proprietății publice, în sensul art. 136 alin. (3) din Constituție, respectiv, între altele, malurile lacurilor.18.Critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996 privește faptul că, în temeiul acestor prevederi legale, așadar prin efectul legii, aparțin domeniului public al statului și malurile lacurilor, ceea ce este contrar prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituție, referitor la protecția proprietății private, întrucât nu este necesar ca, în privința acestor bunuri determinate de lege ca aparținând domeniului public, statul să dețină un titlu de proprietate valabil.19.Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, în privința bunurilor care aparțin fie domeniului public al statului, fie celui al unităților administrativ-teritoriale, potrivit declarației unei legi organice, este necesară îndeplinirea condiției dobândirii dreptului de proprietate publică printr-unul din modurile prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, determinarea generică a apartenenței exclusive la domeniul public, prin lege organică, a unei anumite categorii de bunuri, care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public, nu poate fi înțeleasă în sensul unei atingeri aduse dreptului de proprietate privată, care ar putea privi anumite bunuri din categoria generică a bunurilor stabilite prin legea organică. În acest sens este și definiția legală a dreptului de proprietate publică, cuprinsă în art. 858 din Codul civil, potrivit căreia „Proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparține statului sau unei unități administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declarația legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiția să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.“20.Aplicând aceste considerente de principiu la analiza prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996, criticate în prezenta cauză, rezultă că și în cazul bunurilor enumerate în acest text de lege ca aparținând domeniului public al statului este valabilă condiția dobândirii acestora în mod legal. În acest sens, revine instanțelor de judecată competența verificării valabilității titlului prin care a fost dobândit dreptul de proprietate publică asupra bunului, care, prin natura lui, face parte din categoria generică reglementată prin lege organică, or, după caz, verificarea valabilității altui titlu de proprietate asupra bunului respectiv. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, prin care s-a statuat că, în acord cu prevederile art. 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, revine instanțelor de judecată competența de a stabili validitatea titlului de trecere a unor bunuri în proprietatea statului, precum și dacă, în regimul juridic instituit prin reglementările legale în vigoare la data dobândirii bunului, acesta a putut trece în proprietatea statului sau dacă, în lipsa unui titlu legal, o asemenea dobândire a proprietății nu a avut loc niciodată (a se vedea, în acest sens Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998).21.De altfel, Curtea reține că, în speța dedusă soluționării instanței de judecată, s-a solicitat constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare având ca obiect un teren extravilan, situat pe malul unui lac de acumulare, cu motivarea că acest teren este inclus în domeniul public al statului, intrând în categoria „malurilor și cuvetelor lacurilor“, menționată expres de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996, ca aparținând domeniului public al statului. În acest sens, s-a arătat că terenul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului de expropriere nr. 203 din 25 august 1989, împreună cu alte terenuri pe care a fost amenajat barajul și lacul, astfel încât nu poate face obiectul dreptului de proprietate privată. Pe parcursul soluționării cauzei a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, cu motivarea că decretul de expropriere invocat nu face dovada exproprierii, dat fiind faptul că terenul în litigiu nu este menționat în anexa nr. 14, prevăzută de art. 14 alin. (1) din Decretul de expropriere, și nu a intrat nici în categoria terenurilor în legătură cu care s-a dispus scoaterea definitivă din producția agricolă, în temeiul art. 14 alin. (2) din decretul de expropriere.22.Curtea reține că aceste susțineri nu reprezintă veritabile argumente de neconstituționalitate a normei legale incidente, ci se referă la aspecte referitoare la fondul cauzei deduse soluționării instanței de judecată, a căror analiză implică o corelare și interpretare a normelor legale incidente, raportate la situația de fapt, stabilită în baza tuturor probelor administrate. Or, în temeiul art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității normelor legale cu care a fost sesizată, iar nu asupra modalității de interpretare și aplicare a acestora în cauza dedusă judecății de fond. Interpretarea legilor este operațiunea indispensabilă în procesul aplicării și respectării acestora, având ca scop clarificarea înțelesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare, iar în procesul de soluționare a cauzelor cu care au fost învestite, această operațiune este realizată de instanțele judecătorești, în mod necesar, prin recurgerea la metodele interpretative (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 24 februarie 2011).23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, excepție ridicată de Maria Popa, Nicolae Filip și Gabriela-Mihaela Filip în Dosarul nr. 314/277/2016 al Judecătoriei Târgoviște.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Târgoviște și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 martie 2018.
PREȘEDINTE,
PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent,
Irina-Loredana Gulie

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x