DECIZIA nr. 161 din 4 aprilie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 641 din 13 iulie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 26 07/04/2021 ART. 1
ActulREFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ActulREFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 15
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 111 08/12/2010 ART. 15
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 15
ART. 4REFERIRE LAOUG 41 28/06/2016
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 5REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 15
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 132 27/06/2011
ART. 12REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 15
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 13REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 15
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 14REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 12
ART. 14REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 17
ART. 14REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 25
ART. 14REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 26
ART. 15REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 15
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 258 22/04/2021
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 788 27/09/2012
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 765 15/06/2011
ART. 16REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 132 10/03/2015
ART. 17REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 17REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 12
ART. 17REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 13
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Claudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Victoria Sara Șenchea (minor), prin reprezentant legal Cristina Elena Cuceanu (mama), în Dosarul nr. 4.038/301/2019 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.397D/2019.2.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, doamna avocat Irina-Elena Buda, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de înștiințare a fost legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent precizează că dosarul se află la al doilea termen de judecată, acordat în vederea pregătirii apărării în urma solicitării formulate de reprezentantul convențional al autoarei excepției la termenul anterior, din 2 martie 2023.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul doamnei avocat pentru a pune concluzii în numele autoarei excepției de neconstituționalitate. Aceasta precizează, în prealabil, că excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Pe fondul excepției, solicită admiterea acesteia și în acest sens reiterează argumentele prezentate în motivarea scrisă, susținând, în esență, că statul trebuie să fie diligent și să ia măsuri pozitive pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului. Or, în fapt se pot ivi situații ce excedează cazurilor prevăzute de lege (în afara cazului fortuit și a forței majore) în care este depășit termenul de 60 de zile stabilit prin textul de lege criticat pentru solicitarea acestui drept de către persoana îndreptățită, fără culpa acesteia, ceea ce duce la suspendarea acordării dreptului începând cu data nașterii copilului, deși părintele acestuia are calitatea de contribuabil la bugetul de stat. Prin urmare, sunt afectate dreptul la protecție socială de care se bucură mama și copilul, nivelul de trai și dreptul la învățătură și la dezvoltare intelectuală al copilului. Consideră că, în speța sa, autoritățile publice competente nu și-au dus la îndeplinire obligațiile legale în sensul acordării indemnizației pentru creșterea copiilor, invocând impedimente de natură birocratică și care țin de propria evidență a bazelor de date, contrar prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2016 privind stabilirea unor măsuri de simplificare la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative.5.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că indemnizațiile reglementate de actul normativ criticat exprimă caracterul universal al principiului statului social, reprezentând o prestație de asistență socială acordată în anumite condiții stabilite de legiuitor în interiorul marjei de apreciere de care acesta dispune și în care se include și termenul de 60 de zile reglementat în cuprinsul art. 15 din acest act normativ. În plus, legiuitorul a prevăzut, la art. 15 lit. d), și situația în care cererea de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului este depusă cu depășirea termenului de 60 de zile, situație în care dreptul se acordă de la data depunerii cererii.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 3 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.038/301/2019, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Victoria Sara Șenchea (minor), prin reprezentant legal Cristina Elena Cuceanu (mama), într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în pretenții (de a face) prin care reclamanta a solicitat obligarea autorităților publice la plata drepturilor cuvenite în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că instanța de judecată sesizată se pronunță potrivit art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 indiferent de probele aduse de persoana fizică, ceea ce, pe de o parte, contravine dreptului la un proces echitabil, prin împiedicarea administrării probatoriului și a actului de deliberare a judecătorului, și, pe de altă parte, creează o inegalitate de tratament prin favorizarea instituțiilor publice ale statului. Depășirea termenului de 60 de zile de depunere a cererii pentru indemnizația de creștere a copilului, „în condițiile în care minorul nu își poate exercita neîngrădit acest drept“, face ca orice încercare de demonstrare a unui adevăr sau a unei stări de fapt, prin diferite probe, să fie inutilă în activitatea de cercetare și deliberare a judecătorului, deoarece nu permite acestuia să aprecieze asupra legalității și temeiniciei probelor, prin dezbaterea acestora de către toate părțile, instituția publică pârâtă fiind astfel favorizată.8.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile legale criticate reprezintă opțiunea legiuitorului în materia valorificării unor drepturi, evitându-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele negative asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile, fără a încălca normele constituționale invocate de autoarea excepției. Totodată, judecătorul nu este împiedicat în administrarea unui probatoriu care să învedereze o anumită situație de fapt ce ar înlătura de la aplicabilitate dispozițiile art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, legea reglementând asemenea situații de excepție, cum ar fi cazul fortuit sau forța majoră.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Din motivarea autoarei excepției rezultă că aceasta critică „termenul de 60 de zile“ pentru depunerea cererii de acordare a indemnizației lunare pentru creșterea copilului, termen care se regăsește doar în cuprinsul alin. (1) lit. a)-c) al art. 15, însă critica este formulată din perspectiva depășirii lui, rezultând că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în realitate, dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu următorul conținut normativ:(1)Drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență reprezentând indemnizații și stimulent de inserție se stabilesc după cum urmează: […]d)de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a)-c).Dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. a)-c), la care textul legal criticat face trimitere, prevăd următoarele: „a) începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată; b) începând cu data nașterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate și a indemnizației aferente; c) începând cu data adopției, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredințării, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s-au aprobat ori, după caz, s-au instituit măsurile de protecție a copilului;“.13.Ulterior ridicării prezentei excepții de neconstituționalitate, dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. d) au fost modificate prin art. I pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2021 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 8 aprilie 2021, textul legal conservând soluția legislativă de principiu anterior reglementată. În virtutea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va examina însă textul legal criticat în redactarea în vigoare la data de la care acesta a produs și continuă să producă efecte juridice în speță.14.Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele cuprinse în art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil, drept protejat și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, sunt invocate, prin raportare la art. 11 alin. (1) și (2) și art. 20 din Constituție, prevederile din Declarația Universală a Drepturilor Omului cuprinse la art. 12, 17, 25 și 26, texte referitoare la viața privată și de familie, la dreptul de proprietate, la nivelul de trai decent și măsurile privind mama și copilul și, respectiv, la dreptul la învățătură.15.Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că prevederile art. 15 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 stabilesc condițiile de acordare a drepturilor prevăzute de acest act normativ, reprezentând indemnizația lunară de creștere a copilului și stimulentul de inserție. Una dintre aceste condiții este aceea că cererea trebuie depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la: data la care încetează, conform legii, concediul de maternitate [lit. a)], data nașterii copilului, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate și a indemnizației aferente [lit. b)] și data la care s-au aprobat ori, după caz, s-au instituit măsurile de protecție a copilului, respectiv de la data adopției, a instituirii tutelei, a plasamentului sau a încredințării [lit. c)]. Totodată, pentru ipoteza în care cererea este depusă peste termenul de 60 de zile lucrătoare, art. 15 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 prevede că dreptul în discuție se acordă începând cu data depunerii cererii. Această ultimă soluție legislativă, invocată fiind de autoritățile publice pârâte în cauză, competente să acorde indemnizația lunară pentru creșterea copilului, este criticată de autoarea prezentei excepții, care consideră că textul nu permite persoanei vizate să explice judecătorului motivele/împrejurările de fapt care au justificat depășirea termenului de 60 de zile, astfel încât judecătorul să poată acorda indemnizația pentru creșterea copilului începând cu data nașterii copilului, în acord cu ipoteza reglementată la art. 15 alin. (1) lit. b), și nu de la o dată ulterioară, prin aplicarea ipotezei prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. d).16.În jurisprudența sa, Curtea a mai examinat critici de neconstituționalitate asemănătoare, referitoare, în principal, la obligativitatea respectării termenului de 60 de zile prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 pentru depunerea cererii de acordare a indemnizației lunare pentru creșterea copilului. În esență, Curtea a reținut că indemnizația pentru creșterea copilului reprezintă o prestație de asistență socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarității sociale și care transpune obligația de mijloace a statului menită să asigure tuturor familiilor condiții egale de creștere a copiilor, care să corespundă, pe cât posibil, unui nivel de trai decent. Diferit de dreptul la alocația pentru copii prevăzut in terminis la art. 49 alin. (1) din Constituție, dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului nu cunoaște o nominalizare expresă în Constituție, astfel că acest drept exprimă o altă formă de protecție socială lăsată la aprecierea legiuitorului, care este liber ca, în funcție de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conținutul și limitele acestuia, precum și condițiile în care poate fi acordat și să le modifice, atunci când realitățile economice și sociale o impun (Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Decizia nr. 258 din 22 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 9 iulie 2021).17.Cât privește condițiile de acordare a dreptului la indemnizația lunară pentru creșterea copilului, Curtea a reținut că, în general, drepturile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 se acordă la cerere, aceasta fiind însoțită în mod obligatoriu de o serie de acte și documente având rolul de a dovedi îndeplinirea condițiilor prevăzute în acest sens de lege, potrivit art. 12 și 13. Pentru evidența instituțională și acordarea în concret a acestor beneficii legale, legiuitorul a prevăzut, la art. 15, că drepturile respective se acordă la cerere, aceasta fiind depusă, în general, într-un termen de 60 de zile de la data la care dreptul cuvenit a devenit exigibil. Totodată, pentru situația în care este depășit acest termen, legiuitorul a stabilit, la art. 15 alin. (1) lit. d), că drepturile prevăzute de ordonanța de urgență criticată se stabilesc de la data depunerii cererii (Decizia nr. 132 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 13 mai 2015, paragrafele 15 și 16).18.Or, referitor la cerința respectării termenului de 60 de zile pentru depunerea cererii de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului, Curtea reține, în acord cu jurisprudența în materie ilustrată prin deciziile mai sus menționate, că, de principiu, un drept legal de natură pecuniară devine activ din momentul în care titularul său dovedește îndeplinirea condițiilor legale prevăzute pentru acordarea lui. Până nu demonstrează încadrarea în ipoteza normei juridice care prevede acordarea unui drept, persoana care se consideră îndreptățită nu poate avea decât vocația dobândirii dreptului, nu însă și calitatea de titular al dreptului. Subiecților de drept li se solicită prin lege un minim de diligență în vederea exercitării drepturilor de care pot beneficia, fără a se putea susține că impunerea unor termene și/sau condiții de natură procedurală sau administrativă aduce atingere dreptului vizat, în substanța sa. Totodată, exercitarea cu bună-credință a drepturilor subiective și în cadrul termenelor impuse de lege reprezintă o condiție de principiu a respectării ordinii de drept și o premisă a asigurării stabilității și securității raporturilor juridice în societate și, în general, a drepturilor și libertăților celorlalte persoane. De altfel, în virtutea principiului accesibilității, previzibilității și clarității normelor juridice, destinatarul acestuia este în măsură – singur sau apelând la îndrumarea minimală a unui specialist – să cunoască în mod rezonabil atât beneficiile stabilite prin lege, cât și condițiile de acordare, asumându-și consecințele în cazul nerespectării acestora.19.Or, în ceea ce privește obligația respectării termenului de 60 de zile prevăzut la art. 15 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, Curtea observă că legiuitorul a prevăzut inclusiv ipoteza nerespectării acestei obligații, reglementând o soluție legislativă care să permită persoanei îndreptățite să nu piardă în totalitate beneficiul dreptului, prevăzând că dreptul se stabilește și se acordă de la data depunerii cererii, deci imediat ce sunt prezentate documentele justificative cerute de lege. Persoana care se consideră îndreptățită la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului nu poate invoca propria culpă în nerespectarea termenelor impuse de lege, pe de o parte, iar, pe de altă parte, lipsa oricărei culpe se poate invoca și demonstra în fața judecătorului, care, administrând întregul probatoriu depus de părțile aflate în litigiu, va hotărî în consecință, fără a fi deci afectată echitabilitatea procedurii judiciare.20.Totodată, reglementarea unui termen cert, solicitat pentru depunerea cererii de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului, este impusă de sursa bugetară și specificul plăților acestor indemnizații, având în vedere ordinea strictă a tuturor operațiunilor administrativ-bugetare stabilite de art. 14 din actul normativ criticat, necesare în scopul efectuării plăților. Potrivit acestui text, cererile se depun, împreună cu documentele doveditoare, la primăria comunei, orașului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului București pe raza căreia solicitantul își are domiciliul sau reședința, iar acestea au obligația ca, până la data de 5 a lunii calendaristice următoare, să le transmită pe bază de borderou, însoțite de documentele justificative, agențiilor teritoriale pentru prestații sociale județene, respectiv a municipiului București, care le soluționează în termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrare, decizia fiind comunicată solicitantului de asemenea cu celeritate, respectiv în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii.21.Prin urmare, criticile autoarei excepției referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, la viața privată și de familie, a dreptului de proprietate, la un nivel de trai decent și a dreptului la învățătură sunt neîntemeiate, excepția de neconstituționalitate urmând să fie respinsă în consecință.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Victoria Sara Șenchea (minor), prin reprezentant legal Cristina Elena Cuceanu (mama), în Dosarul nr. 4.038/301/2019 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 15 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin art. I pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2021 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 aprilie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x