DECIZIA nr. 161 din 27 martie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Maria Monica Fum în Dosarul nr. 3.454/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.227D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Inspecția Judiciară a depus la dosar note scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție privind accesul liber la justiție. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Sentința civilă nr. 4.070 din 14 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.454/2/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția a fost ridicată de Maria Monica Fum într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind desființarea unei rezoluții de clasare emisă de Inspecția Judiciară. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederea legală criticată, potrivit căreia lipsa totală a motivării hotărârilor judecătorești constituie abatere disciplinară, este neconstituțională în măsura în care permite ca judecătorii să motiveze și parțial hotărârile, utilizând exclusiv apărările uneia dintre părți. În opinia autoarei excepției, prin lipsa examinării efective a apărărilor celeilalte părți, este încălcat dreptul constituțional și convențional la un proces echitabil și este practic înlăturată răspunderea disciplinară a magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la încălcarea dreptului convențional la un proces echitabil, prin nemotivarea hotărârilor judecătorești, respectiv hotărârile din 20 iulie 2001, 28 aprilie 2005, 14 octombrie 2008, 21 iulie 2009 și 16 martie 2010, pronunțate în cauzele Pellegrini împotriva Italiei, Albina împotriva României, Iordache împotriva României, Luka împotriva României și, respectiv, Mărariu împotriva României, prin care s-a statuat că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor, iar acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate“, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, în sensul jurisprudenței menționate, art. 6 implică mai ales în sarcina „instanței“ obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea din 28 aprilie 2005, pronunțată în Cauza Albina împotriva României, paragrafele 30 și 31). De asemenea, sunt invocate deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1.664 din 1 aprilie 2014 și nr. 2.517 din 29 mai 2014, prin care s-a statuat că nerealizarea unei minime examinări a motivelor invocate în cererea de chemare în judecată, respectiv, nemotivarea hotărârii pronunțate, este un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, echivalând cu necercetarea fondului cauzei, iar motivarea nu poate fi implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate. … 7.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se apreciază, în acest sens, că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile art. 20 și ale art. 21 alin. (3) din Constituție, dat fiind faptul că răspunderea disciplinară a magistraților poate fi atrasă în condiții distincte de condițiile în care poate fi reținută nerespectarea dreptului la un proces echitabil. Nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 52 alin. (3) teza a doua din Constituție, având în vedere că dispoziția constituțională stabilește de principiu răspunderea magistraților în cazul unei rele-credințe sau grave neglijențe, nu și faptele care constituie abateri disciplinare, acestea din urmă fiind stabilite prin norme infraconstituționale. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că argumentele autoarei excepției referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil nu au legătură cu stabilirea neconstituționalității textului de lege criticat. Nerespectarea de către judecător a principiului procesului echitabil nu constituie per se o abatere disciplinară și nici nu ar putea constitui decât, eventual, prin prisma altor abateri disciplinare, cum sunt cele prevăzute la lit. s) sau t) ale art. 99 din Legea nr. 303/2004. Astfel, se apreciază că nu se poate defini o abatere disciplinară a magistratului, exclusiv prin prisma nerespectării dreptului la un proces echitabil, cele două concepte având fundamente juridice diferite, conținuturi și scopuri diferite. … 10.Se mai apreciază că textul de lege criticat reglementează o abatere disciplinară ce implică un comportament neechivoc și ușor de probat al magistratului, fără alte elemente de circumstanțiere sau de apreciere din partea celor chemați să aplice acest text legal. Completarea textului cu sintagma „lipsa parțială a motivării hotărârii judecătorești“ ar presupune o apreciere de ordin subiectiv asupra fondului cauzei și raționamentului magistratului. În această situație, calificarea la nivel legal a acestei atitudini, ca fiind abatere disciplinară, implică o precauție sporită din partea legiuitorului și o circumstanțiere clară a condițiilor și criteriilor care definesc abaterea disciplinară, în lipsa cărora textul ar putea aduce atingere gravă independenței și imparțialității magistratului în activitatea de judecată. Se mai arată că legislația italiană și cea spaniolă instituie, în mod similar legislației românești, această abatere disciplinară a magistraților. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările ulterioare, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare. Din analiza motivării excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că obiectul acesteia este circumscris doar la motivarea hotărârilor judecătorești, nu și la actele judiciare ale procurorului. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: „Constituie abateri disciplinare: (…) r) lipsa totală a motivării hotărârilor judecătorești (…), în condițiile legii;“. … 14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și art. 52 alin. (3) teza a doua referitoare la răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate susține că sintagma „lipsa totală a motivării“, din cuprinsul art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004, este neconstituțională, deoarece permite ca o motivare parțială a hotărârilor judecătorești să nu se încadreze în ipoteza normativă a abaterii disciplinare prevăzute de textul de lege criticat. Astfel, în opinia autoarei excepției, lipsa analizării tuturor argumentelor invocate în cererea dedusă judecății, ar conduce la o motivare parțială a hotărârii judecătorești, ceea ce echivalează, pe de o parte, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, iar, pe de altă parte, cu înlăturarea răspunderii judecătorilor care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență. … 16.Analizând aceste susțineri, Curtea reține că prevederile legale criticate definesc ca fiind abatere disciplinară neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu a judecătorului, constând în lipsa oricărei motivări („lipsa totală“) a hotărârilor judecătorești. Astfel, textul de lege criticat reglementează o abatere disciplinară, sancționând conduita judecătorului, constând în nerespectarea obligației legale referitoare la motivarea hotărârii, și nu se referă la sancționarea acestuia pentru modul în care interpretează sau aplică legea. Analizând existența abaterii disciplinare reglementată de textul de lege criticat, inspectorul judiciar verifică dacă motivarea hotărârii este inexistentă, apreciind dacă sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile referitoare la existența faptei, în speță lipsa totală a motivării hotărârii judecătorești, și la săvârșirea abaterii cu vinovăție, prin neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu, constând în nemotivarea hotărârii judecătorești. Răspunderea disciplinară nu poate fi angajată decât în condițiile săvârșirii unor abateri de la îndatoririle de serviciu, astfel încât modul concret de aplicare a normelor de drept material și procesual, în procesul interpretării și aplicării legii, nu poate fi analizat în cadrul procedurii de angajare a răspunderii disciplinare. Verificarea modului de înfăptuire a justiției, de către judecător, în condițiile existenței unei minime motivări a actului jurisdicțional, nu intră în sfera răspunderii disciplinare, ci privește conținutul hotărârilor judecătorești, intrând în sfera controlului judecătoresc, prin intermediul căilor de atac. Astfel, încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin lipsa examinării tuturor motivelor de fapt și de drept, respectiv, nemotivarea hotărârii judecătorești, constituie motiv de casare și de exercitare a căii de atac a recursului. Motivarea actului jurisdicțional constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil, din perspectiva examinării motivelor de fapt și de drept pe care acesta s-a întemeiat, și totodată, este necesară pentru exercitarea controlului declanșat în cadrul căilor de atac. … 17.În același sens, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale în materie, formularea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești nu exclude, de plano, angajarea răspunderii disciplinare a judecătorului. Tot astfel, recurgerea la mecanismul răspunderii disciplinare nu împiedică formularea unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 2 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 23 februarie 2012). Prin urmare, o eventuală sancționare disciplinară a judecătorului, în condițiile existenței unei minime motivări a hotărârilor judecătorești, ar implica o apreciere a conținutului jurisdicțional a actelor respectiv, și, prin urmare, ar exceda sferei răspunderii disciplinare. … 18.Pe de altă parte, Curtea nu poate reține nici susținerea potrivit căreia lipsa sancționării, în temeiul prevederilor legale criticate, a unei motivări parțiale a actelor jurisdicționale ale judecătorului, ar înlătura răspunderea disciplinară, în cazul exercitării funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dat fiind faptul că această conduită a judecătorului este sancționată în mod separat, potrivit dispozițiilor art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, nerespectarea normelor de drept material sau procesual, în cadrul activității jurisdicționale, poate avea drept consecință atât promovarea unei căi de atac, cât și a unei acțiuni disciplinare, în cazul îndeplinirii condițiilor pentru angajarea răspunderii disciplinare, pentru fapte săvârșite cu rea-credință sau gravă neglijență, în condițiile art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004. … 19.În ceea ce privește invocarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a reținut încălcarea dreptului convențional la un proces echitabil, prin nemotivarea hotărârilor judecătorești, Curtea reține că hotărârile menționate ale instanței de contencios european al drepturilor omului au avut în vedere nerespectarea obligației impuse prin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, de a motiva hotărârile judecătorești pronunțate, sancționând chiar lipsa totală a motivării acestora, nefiind vorba de o motivare parțială, așa cum susține autoarea excepției, în prezenta cauză. Astfel, prin Hotărârea din 28 aprilie 2005, pronunțată în Cauza Albina împotriva României, paragraful 33, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenție, determinată de nemotivarea unei hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță română. Curtea europeană a reținut că motivele pe care și-a întemeiat instanța de judecată hotărârea sunt pur și simplu absente și a statuat asupra încălcării dreptului reclamantului la un proces echitabil. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit cu acel prilej că „art. 6 (din Convenția europeană) implică mai ales în sarcina «instanței» obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența […].“ Curtea europeană a reținut, totodată, că, „dacă într-adevăr obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument […] noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare […].“ Or, în cauză, instanța de judecată „a respins recursul formulat de către reclamant împotriva hotărârii pronunțate în apel, fără să precizeze niciun motiv; și aceasta printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.“ În același sens, a statuat Curtea europeană și în Hotărârea din 21 iulie 2009, pronunțată în Cauza Luka împotriva României, paragraful 59, respectiv în condițiile lipsei unei motivări a deciziei instanței naționale. … 20.De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra prevederilor art. prevederilor art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004, prin Decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 23 februarie 2012, pronunțată în cadrul controlului de constituționalitate a priori, exercitat asupra Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, devenită Legea nr. 24/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2012. Prin această decizie, în legătură cu art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004, Curtea a statuat că acest text de lege nu prevede sancționarea judecătorului pentru modul în care interpretează și aplică legea, ci reglementează ca abateri disciplinare nerespectarea de către acesta a unor obligații impuse de lege, Constituție, tratate internaționale în materia drepturilor omului la care România este parte, sancționând lipsa totală a motivării hotărârilor judecătorești, în considerarea obligației impuse instanțelor judecătorești de dispozițiile art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, de a motiva hotărârile pe care le pronunță. Nerespectarea acestei obligații a condus, de altfel, la condamnarea statului român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât reglementarea abaterii disciplinare menționate este circumscrisă scopului general al legii, așa cum este acesta precizat în expunerea de motive. … 21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Monica Fum în Dosarul nr. 3.454/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 martie 2018.
PREȘEDINTE,
PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent,
Irina-Loredana Gulie

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește