DECIZIA nr. 160 din 26 mai 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 553 alin. (2),art. 595,art. 597 alin. (1) și art. 598 alin. (2) din Codul de procedură penală și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală cu referire la art. 597 alin. (5) din același act normativ, excepție ridicată în Dosarul nr. 9/753/2018 al Tribunalului Militar București. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 553 alin. (2),art. 595 alin. (2),art. 597 alin. (1) și art. 598 alin. (2) din Codul de procedură penală a fost invocată de reprezentantul Ministerului Public, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală cu referire la art. 597 alin. (5) din același act normativ a fost invocată de Constantin Năstase. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Ministerul Apărării Naționale a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 553 alin. (2),art. 595 alin. (2),art. 597 alin. (1) și art. 598 alin. (2) din Codul de procedură penală și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală cu referire la art. 597 alin. (5) din același act normativ. Face referire la Decizia nr. 695 din 8 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 20 februarie 2019, și Decizia nr. 676 din 29 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 20 ianuarie 2020. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, solicită respingerea acesteia ca devenită inadmisibilă. Invocă Decizia nr. 651 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.083 din 20 decembrie 2018. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Sentința penală nr. 19 din 15 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 9/753/2018, Tribunalul Militar București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 553 alin. (2),art. 595 alin. (1) și (2), art. 597 alin. (1) și art. 598 alin. (2) din Codul de procedură penală și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală cu referire la art. 597 alin. (5) din același act normativ. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 553 alin. (2),art. 595 alin. (2),art. 597 alin. (1) și art. 598 alin. (2) din Codul de procedură penală a fost invocată de reprezentantul Ministerului Public, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală cu referire la art. 597 alin. (5) din același act normativ a fost invocată de Constantin Năstase. Excepțiile au fost ridicate cu ocazia soluționării unei contestații la executare. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 553 alin. (2),art. 595 alin. (1) și (2), art. 597 alin. (1) și art. 598 alin. (2) din Codul de procedură penală, reprezentantul Ministerului Public și partea Constantin Năstase susțin că punerea în executare a hotărârilor penale definitive reprezintă o fază a procesului penal care nu are o importanță diminuată în raport cu celelalte faze. … 6.Făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul legalității, autorii excepției susțin că, prin atribuirea către instanțe de grad inferior a competenței de punere în executare și rezolvare a incidentelor intervenite în timpul executării hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de Înalta Curte de Casație și Justiție, legiuitorul nu și-a îndeplinit obligația ce decurge din respectarea principiului legalității – componentă a statului de drept, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. … 7.Apreciază că nu există nicio justificare rezonabilă pentru diferențierea de tratament, sub aspectul nivelului instanței de executare, între părțile ale căror cauze au fost soluționate în primă instanță de judecătorii, tribunale sau curți de apel, pe de o parte, și părțile ale căror cauze au fost soluționate în primă instanță de Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, în privința competenței instanței care soluționează contestația la executare, părțile ale căror cauze au fost soluționate în primă instanță de judecătorii, tribunale sau curți de apel au garantat accesul la același nivel de jurisdicție, instanța de executare fiind prima instanță de judecată sau una egală în grad. În schimb, părțile ale căror cauze au fost soluționate în primă instanță de Înalta Curte de Casație și Justiție nu au acces la instanța de fond pentru soluționarea contestației la executare, ci la una inferioară, situată cu două trepte mai jos în ierarhia instanțelor judecătorești, respectiv tribunalul sau tribunalul militar. Această împrejurare determină lipsa accesului la instanța de fond, chiar și în calea de atac declarată împotriva hotărârii instanței de executare, cale de atac de competența curții de apel sau a curții militare de apel. … 8.În continuare, arată că Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de persoane care ocupă cele mai înalte funcții în cadrul organelor și instituțiilor de stat. Susține că procesul penal are trei faze principale: urmărirea penală, judecata și executarea hotărârii, astfel că disocierea acestor faze din punctul de vedere al gradului organului judiciar competent afectează dreptul la un proces echitabil și unicitatea justiției. … 9.Având în vedere că etapa contestației la executare este utilizată pentru a pune în discuție aspecte legate de fondul cauzei, apreciază că analiza incidenței cazurilor de intervenire a unei legi penale noi, de amnistie, prescripție, grațiere sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei o poate face cu deplină legitimitate numai Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când aceasta a pronunțat hotărârea de condamnare. … 10.În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală cu referire la art. 597 alin. (5) din același act normativ, partea Constantin Năstase apreciază că acestea sunt neconstituționale deoarece nu permit suspendarea judecării unei cauze, într-o procedură post judicium, contravenind dreptului la un proces echitabil și liberului acces la justiție. Apreciază că dispozițiile criticate, care nu permit suspendarea judecării cauzei în cazul ridicării unei excepții de neconstituționalitate într-o procedură care se soluționează printr-o hotărâre nesusceptibilă de revizuire, nu sunt proporționale cu scopul urmărit. … 11.Tribunalul Militar București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Stabilirea, prin textele legale criticate, a Tribunalului București sau a tribunalului militar ca instanță de executare pentru hotărârile pronunțate în primă instanță de către Înalta Curte de Casație și Justiție și stabilirea instanței de executare ca fiind instanța competentă să soluționeze contestația întemeiată pe dispozițiile art. 595 din Codul de procedură penală și contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a),b) și d) din Codul de procedură penală, inclusiv în situația în care hotărârea în primă instanță a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nu afectează egalitatea în drepturi a cetățenilor, accesul liber la justiție, și nici nu aduce atingere dispozițiilor privind instanțele judecătorești și celor privind unicitatea justiției. În conformitate cu art. 26 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Astfel, legiuitorul este liber să stabilească anumite competențe speciale, fără ca prin aceasta să încalce, de plano, drepturile menționate. Tocmai în considerarea rolului și locului Înaltei Curți de Casație și Justiție în ierarhia instanțelor judecătorești, legiuitorul a prevăzut ca instanța supremă să nu îndeplinească niciodată atribuția de instanță de executare. … 12.În continuare, arată că dispozițiile art. 595 și ale art. 598 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 381 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 28 iulie 2015, și Decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 11 februarie 2016, instanța de control constituțional respingând, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate. Curtea a observat că procedura contestației la executare este calificată ca un mijloc procesual de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Astfel, procedura contestației la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau a plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestația la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii. Totodată, Curtea a reținut că din prevederile constituționale ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“, precum și ale art. 126 alin. (1), potrivit cărora „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege“, se desprinde principiul plenitudinii de jurisdicție a instanțelor judecătorești. Acesta presupune, printre altele, că instanțele judecătorești sunt îndreptățite să judece orice pricini sau toate litigiile de o anumită categorie, cu excepția acelora date, prin dispoziții legale exprese, în competența altor instanțe sau organe. Astfel, în exercitarea competenței sale constituționale, legiuitorul a statuat că aplicarea dispozițiilor art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, inclusiv în situația în care hotărârea în primă instanță a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a persoanei condamnate de către instanța de executare, iar dacă persoana condamnată se află în executarea pedepsei sau a unei măsuri educative, de către instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de detenție. În același sens sunt și dispozițiile art. 598 alin. (2) din Codul de procedură penală, care reglementează competența de soluționare a contestației la executare întemeiată pe cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a),b) și d) din Codul de procedură penală de către instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) și (6) din același act normativ. … 13.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală cu referire la art. 597 alin. (5) din același act normativ, Tribunalul Militar București apreciază că acestea nu instituie un tratament diferențiat între cetățenii aflați în situații similare. Persoanele aflate în curs de judecată pe fond, cu privire la acțiunea penală și, după caz, acțiunea civilă, nu pot fi considerate ca fiind în situații similare cu persoanele care se află în fața instanței pentru soluționarea unor cereri adiacente fondului (de exemplu, contestație la executare, reabilitare, liberare condiționată). Totodată, dreptul la un proces echitabil poate fi asigurat pe deplin prin rezolvarea contestației la executare după soluționarea de către Curtea Constituțională a excepțiilor de neconstituționalitate. De asemenea, textul de lege contestat nu afectează liberul acces la justiție. … 14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 553 alin. (2),art. 595,art. 597 alin. (1) și art. 598 alin. (2) din Codul de procedură penală și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală cu referire la art. 597 alin. (5) din același act normativ.Dispozițiile criticate au următorul conținut:– Art. 367 alin. (9): „Ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei.“; … – Art. 553 alin. (2): „Hotărârile pronunțate în primă instanță de către Înalta Curte de Casație și Justiție se pun în executare, după caz, de Tribunalul București sau de tribunalul militar.“; … – Art. 595:(1)Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru ducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.(2)Aplicarea dispozițiilor alin. (1) se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a persoanei condamnate de către instanța de executare, iar dacă persoana condamnată se află în executarea pedepsei sau a unei măsuri educative, de către instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de detenție. … – Art. 597 alin. (1) și (5):(1)Când rezolvarea situațiilor reglementate în prezentul titlu este dată în competența instanței de executare, președintele completului de judecată dispune citarea părților interesate și, în cazurile prevăzute la art. 90, ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. La judecarea cazurilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață se citează și administrația penitenciarului în care execută pedeapsa condamnatul.[…](5)Dispozițiile cuprinse în titlul III al părții speciale privind judecata care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului capitol se aplică în mod corespunzător. … – Art. 598 alin. (2): „În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.“ …  … 18.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți și art. 126 referitor la instanțele judecătorești. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 553 alin. (2),art. 595 alin. (2),art. 597 alin. (1) și art. 598 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor criticate din perspectiva invocată de autorii excepției, respingând excepția ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 695 din 8 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 20 februarie 2019. … 20.Cu acel prilej, Curtea a reținut că procesul penal are patru faze: urmărirea penală, camera preliminară, judecata și punerea în executare a hotărârii judecătorești definitive. Punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive este reglementată distinct în Codul de procedură penală, în titlul V al părții speciale, deci într-o diviziune separată, ceea ce învederează concepția legiuitorului de a considera această activitate judiciară cu totul distinctă de celelalte faze ale procesului penal. … 21.În ceea ce privește reglementarea de către legiuitor a competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea constată că aceasta este realizată în temeiul dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt „stabilite prin lege“. Acest text constituțional consacră principiul libertății legiuitorului de a reglementa în domeniile menționate, luând în considerare condiția existentă în art. 1 alin. (5) din Constituție de a respecta toate celelalte norme și principii prevăzute în Legea fundamentală (Decizia nr. 451 din 28 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 25 iulie 2018). … 22.De asemenea, în ceea ce privește încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa, că nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor (Decizia nr. 952 din 23 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 22 octombrie 2008). … 23.Astfel, instanța de contencios constituțional, examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 461 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 (referitoare la instanța competentă să judece contestația la executare), a constatat că acestea sunt norme de procedură care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, „sunt prevăzute numai prin lege“. Așa fiind, legiuitorul are deplina libertate de a reglementa competența instanțelor judecătorești, fără a se înțelege că prin aceasta este afectat principiul egalității în drepturi, normele contestate aplicându-se fără nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică (Decizia nr. 1.207 din 11 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 8 decembrie 2008). … 24.În continuare, Curtea a reținut că un argument pe care se întemeiază critica este acela potrivit căruia „de cele mai multe ori, calea contestației la executare este utilizată pentru a pune în discuție aspecte legate de fondul cauzei. Or, analiza incidenței cazurilor de intervenire a unei legi penale noi, de amnistie, prescripție, grațiere sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei o poate face cu deplină legitimitate numai instanța supremă“. … 25.Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că propria jurisprudență, jurisprudența instanțelor judecătorești, precum și doctrina sunt unanime în a aprecia că în cadrul contestației la executare nu se pot pune în discuție chestiuni ce antamează fondul cauzei în legătură cu care a fost pronunțată hotărârea judecătorească. Astfel, instanța de contencios constituțional a statuat că procedura contestației la executare este calificată ca un mijloc procesual de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Procedura contestației la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau a plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestația la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii (Decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 11 februarie 2016, paragraful 15; Decizia nr. 155 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 5 martie 2009; Decizia nr. 77 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 23 februarie 2005; Decizia nr. 329 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007). … 26.În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, așa cum este în prezent reglementată contestația la executare, aceasta se înfățișează ca un procedeu jurisdicțional ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătură cu aceasta. Astfel, pe calea contestației la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât sar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice. Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării (a se vedea Decizia nr. 870 din 21 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală). … 27.Totodată, instanțele judecătorești au statuat că schimbarea încadrării juridice date faptei, individualizarea pedepsei sau stabilirea vinovăției ori nevinovăției nu se pot face pe calea contestației la executare. Contestația la executare reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepselor. Pe această cale nu se schimbă încadrarea juridică dată faptei prin hotărârea definitivă și nu se individualizează pedeapsa, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat (a se vedea, în acest sens, Decizia penală nr. 7 din 15 ianuarie 2003 a Curții de Apel București – Secția I penală). … 28.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 29.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală cu referire la art. 597 alin. (5) din același act normativ, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor criticate din perspectiva invocată de autorul excepției, respingând excepția ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 449 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 6 noiembrie 2017, Decizia nr. 814 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 22 februarie 2018, și Decizia nr. 676 din 29 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 20 ianuarie 2020. … 30.Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că prin dispozițiile Legii nr. 177/2010 au fost aduse modificări procedurii de soluționare a excepțiilor de neconstituționalitate, respectiv etapei judecătorești a procedurii. Astfel, a fost eliminată suspendarea de drept a soluționării cauzei de fond pe durata derulării procedurii în fața Curții Constituționale și a fost introdus un nou motiv de revizuire a hotărârilor definitive: în materie civilă – declararea neconstituționalității legii, ordonanței ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță care a făcut obiectul unei excepții invocate în cauza respectivă sau a altor dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare, respectiv în materie penală – soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare. Așadar, prin dispozițiile art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 au fost abrogate normele referitoare la suspendarea ope legis a cauzelor în care se invocau excepții de neconstituționalitate, și anume dispozițiile cuprinse în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în art. 303 alin. 6 din vechiul Cod de procedură penală și în art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. … 31.Totodată, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, că opțiunea legiuitorului în sensul abrogării măsurii suspendării de drept se întemeiază pe faptul că invocarea excepțiilor de neconstituționalitate de către părți era folosită de multe ori ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor. În condițiile în care scopul măsurii suspendării de drept a judecării cauzelor la instanțele de fond a fost acela de a asigura părților o garanție procesuală în exercitarea dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, prin eliminarea posibilității judecării cauzei în temeiul unei dispoziții legale considerate a fi neconstituționale, realitatea a dovedit că această măsură s-a transformat, în majoritatea cazurilor, într-un instrument menit să tergiverseze soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Reglementarea a încurajat abuzul de drept procesual și arbitrariul într-o formă care nu putea fi sancționată, atâta vreme cât suspendarea procesului era privită ca o consecință imediată și necesară a exercitării liberului acces la justiție. Astfel, scopul primordial al controlului de constituționalitate – interesul general al societății de a elimina din legislația în vigoare prevederile afectate de vicii de neconstituționalitate – a fost pervertit într-un scop eminamente personal, al unor părți litigante care au folosit excepția de neconstituționalitate drept pretext pentru amânarea soluției pronunțate de instanța în fața căreia a fost dedus litigiul. … 32.Or, Curtea a constatat că, prin adoptarea Legii nr. 177/2010, voința legiuitorului a fost aceea de a elimina invocarea excepției de neconstituționalitate în alt scop decât cel prevăzut de Constituție și lege, preîntâmpinând, pentru viitor, exercitarea abuzivă de către părți a acestui drept procesual. De asemenea, Curtea a reținut că intervenția legiuitorului, prin care a fost abrogată măsura suspendării de drept a cauzelor în care se invocă excepții de neconstituționalitate, constituie tocmai expresia asumării și respectării obligației ce revine statului cu privire la crearea cadrului legislativ corespunzător prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Noua reglementare asigură accesul persoanei la justiție, atât la instanța de drept comun, cât și la instanța constituțională, părțile beneficiind în continuare de toate mijloacele de apărare care le sunt recunoscute prin lege și, implicit, de posibilitatea de a-și realiza, în mod real, drepturile și a-și satisface interesele în fața justiției. Abrogarea măsurii suspendării de drept a cauzelor nu impietează asupra efectivității dreptului de acces la un tribunal, neconstituind un obstacol în valorificarea acestui drept, de natură a-i pune în discuție însăși substanța. Mai mult, măsura adoptată asigură echilibrul procesual între persoane cu interese contrare, fiind menită să garanteze egalitatea de arme a acestora, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. … 33.De asemenea, Curtea a observat că abrogarea măsurii suspendării de drept a cauzelor a fost însoțită de reglementarea unor noi cauze de revizuire în materie civilă, respectiv penală, de natură să asigure părților garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil. Astfel, în cazul în care excepția de neconstituționalitate este admisă și legea, ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau ordonanță ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare, au fost declarate neconstituționale, iar, până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale, hotărârea prin care s-a soluționat cauza în care a fost invocată excepția a devenit definitivă, persoanele prevăzute de lege pot cere revizuirea acestei hotărâri. Lipsa reglementării unei căi de atac ar fi lipsit de fundament însuși controlul de constituționalitate, întrucât ar fi pus părțile în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curții, deci ale controlului de constituționalitate pe care ele l-au declanșat, împrejurare ce ar fi echivalat cu o veritabilă sancțiune aplicabilă acestora. … 34.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 35.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea observă că, prin Decizia nr. 651 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.083 din 20 decembrie 2018, a admis excepția și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în acest text de lege, care nu prevede și decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, este neconstituțională. Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de faptul că Decizia nr. 651 din 25 octombrie 2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 20 decembrie 2018, iar sesizarea instanței de contencios constituțional în prezenta cauză a fost realizată prin Sentința penală nr. 19 din 15 martie 2018, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală a devenit inadmisibilă. … 36.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Public și de Constantin Năstase în Dosarul nr. 9/753/2018 al Tribunalului Militar București și constată că dispozițiile art. 553 alin. (2),art. 595 alin. (2),art. 597 alin. (1) și art. 598 alin. (2) din Codul de procedură penală și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală cu referire la art. 597 alin. (5) din același act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … 2.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Năstase în același dosar al aceleiași instanțe. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Militar București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește