DECIZIA nr. 160 din 21 martie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată, excepție ridicată de Societatea E Guard INF – S.R.L. din Piatra-Neamț în Dosarul nr. 3.050/103/2017 al Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 401D/2020. … 2.La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, cu împuternicire depusă la dosar, precum și în nume personal, în calitate de parte, domnul Mihai Ovidiu Beleuț. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente, care arată că legislația fiscală este aplicată în mod defectuos de către administrația fiscală, adăugând la lege și la Constituție, cu precădere în ceea ce privește dispozițiile criticate, ce au fost reținute ca temei legal la emiterea deciziei de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată, emisă de către autoritățile fiscale, care a fost contestată în fața instanțelor judecătorești. Astfel, în speța dedusă judecății și aflată pe rolul instanțelor judecătorești a avut loc aplicarea normelor criticate după o perioadă îndelungată de la abrogarea acestora, în coroborare cu dispozițiile art. 354 lit. b) și ale art. 346 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu toate că erau abrogate și au produs efecte sub imperiul Codului de procedură fiscală reprezentat de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. Așadar, în situația dată, autoritatea fiscală este cea care alege – din legislația abrogată sau în vigoare – prevederile legale care au aplicabilitate și, prin urmare, nu există predictibilitate, încălcându-se logica neretroactivității unei legi. Prin urmare, dispozițiile criticate, coroborate cu cele ale Codului de procedură fiscală, sunt ambiguu formulate și au adus prejudicii operatorilor economici – contribuabili, persoane juridice, conducând la închiderea multor entități economice și care, în decursul timpului, au contribuit cu sume substanțiale la bugetul de stat. … 4.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât în discuție sunt puse aspecte care țin de fondul cauzei și de modalitatea de aplicare a legii, și, în subsidiar, ca neîntemeiată, deoarece prevederile criticate stabilesc printr-un limbaj clar, lipsit de echivoc, faptul că atunci când nu mai sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011, organul fiscal emite o decizie de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată care este comunicată contribuabilului. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 25 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.050/103/2017, Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată, excepție ridicată de Societatea E Guard INF – S.R.L. din Piatra-Neamț într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat în contextul unui litigiu întemeiat pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 29/2011 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 401D/2020. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că decizia de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale, care constituie obiectul litigiului aflat pe rolul instanțelor judecătorești, deși a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, reține în conținutul său ca temei legal Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011, act normativ abrogat prin Legea nr. 207/2015. Astfel, decizia în discuție a fost emisă sub imperiul a două acte normative ce reglementează procedura fiscală (atât Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cât șiLegea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală), în cauză fiind aplicabilă varianta dezavantajoasă, respectiv legea veche. Față de această împrejurare, se apreciază că dispozițiile art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011 nu întrunesc condițiile de calitate a legii și nu respectă principiul neretroactivității legii, deoarece sintagma „organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată, care se comunică contribuabilului“ nu conține un termen punctual și rezonabil în care să poată fi emisă o asemenea decizie, ci aceasta are aplicabilitate sine die. Ca atare, dispozițiile criticate, astfel cum au fost aplicate, intră în contradicție și cu prevederile Codului de procedură fiscală [art. 354 lit. b) și art. 346], ale Codului de procedură civilă (art. 6) și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative [art. 64 alin. (3)], ducând contribuabilul într-o dilemă legislativă în ceea ce privește data până la care se poate emite decizia de decădere a contribuabilului din dreptul de eșalonare a plății contribuțiilor prevăzute de actul normativ respectiv. În acest context, autoarea excepției de neconstituționalitate arată că activitatea pe care o desfășoară este o afacere de familie și, prin urmare, prevederile criticate sunt contrare și art. 22, art. 31 alin. (1) și (2), art. 45, art. 52 și art. 56 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, este menționată jurisprudența Curții Constituționale în materia principiilor invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate. … 7.Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, normele criticate întrunesc criteriile de calitate a legii, iar, pe de altă parte, criticile formulate rezultă mai degrabă din modul de aplicare a normelor legale. … 8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011, care au următorul cuprins: „(1) Eșalonarea la plată își pierde valabilitatea la data la care nu sunt respectate dispozițiile art. 10 alin. (1). Organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată, care se comunică contribuabilului“. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011 a fost abrogată prin art. 354 lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să exercite controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate. … 12.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității (în componenta privind calitatea legii) și ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, ale art. 22 – Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, ale art. 31 alin. (1) și (2) referitor la dreptul la informație, ale art. 45 – Libertatea economică, ale art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 56 alin. (2) privind principiul așezării juste a sarcinilor fiscale. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011 a fost adoptată (i) în vederea depășirii de către contribuabili a dificultăților generate de lipsa temporară a disponibilităților bănești, precum și în scopul prevenirii acumulării de noi datorii, (ii) ținând cont de faptul că volumul arieratelor a crescut semnificativ în perioada de criză economico-financiară, datorită dificultăților financiare cu care s-au confruntat contribuabilii, (iii) în scopul asigurării unei mai bune încasări de către stat a arieratelor fiscale, (iv) având în vedere recomandările Fondului Monetar Internațional, în urma cărora Guvernul României și-a asumat angajamentul reintroducerii posibilității acordării eșalonărilor la plată pentru contribuabili, cu clauze asigurătorii din partea statului român că se va comporta ca un creditor prudent în încasarea veniturilor la bugetul general consolidat, în conformitate cu procedurile europene. … 14.Astfel, potrivit prevederilor ordonanței de urgență antereferite, pentru obligațiile fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, organele fiscale competente pot acorda, la cererea contribuabilului, înlesniri sub forma eșalonării la plată pe o perioadă de cel mult 5 ani, în condițiile acestei ordonanțe de urgență. Beneficiarii eșalonării sunt contribuabilii, persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, indiferent de modul de organizare, iar obiectul eșalonării îl constituie toate obligațiile fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de ordonanța de urgență criticată. De asemenea, legiuitorul delegat a stabilit că, pentru menținerea valabilității eșalonării la plată, trebuie îndeplinite anumite condiții care sunt prevăzute la art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011, iar nerespectarea acestor prevederi conduce, potrivit art. 13 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, criticat în prezenta cauză, la pierderea valabilității eșalonării la plată și consecințele aferente acesteia, context în care organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată, care este comunicată contribuabilului. … 15.În acest context normativ, autoarea excepției de neconstituționalitate apreciază că textele criticate nu îndeplinesc cerința privind calitatea legii, întrucât organele fiscale au aplicat în speța sa prevederile art. 13 alin. (1) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 29/2011, act normativ ce a fost adoptat în condițiile în care era în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, deși, în dinamica legislativă, aceste acte normative au fost abrogate prin Legea nr. 207/2015 care era în vigoare la data comunicării deciziei contestate în fața instanțelor judecătorești, ceea ce echivalează cu încălcarea principiului neretroactivității legii coroborat cu cel al legalității. … 16.În ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, Curtea, având în vedere dezvoltarea jurisprudențială cu privire la acest articol, constată că acesta cuprinde anumite exigențe ce țin de principiul legalității, de asigurarea interpretării unitare a legii, de calitatea legii (căreia i se subsumează claritatea, precizia, previzibilitatea și accesibilitatea legii), de principiul securității juridice care consacră securitatea juridică a persoanei și a raporturilor juridice, concept care se definește ca un complex de garanții de natură sau cu valențe constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația constituțională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât și valorificarea în condiții optime a drepturilor și a libertăților fundamentale (a se vedea Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68). Astfel, cerința de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluției legislative alese și a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii privește scopul și consecințele pe care le antrenează, respectiv că actul normativ trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoștința publică a actelor normative de rang infraconstituțional și intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Având în vedere principiul generalității legilor, atât Curtea Constituțională, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au arătat că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 și 26; Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Referitor la principiul securității juridice, instanțele antereferite au statuat că, odată ce statul adoptă o soluție, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluții (Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92, sau Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 33). … 17.Or, în cazul prevederilor art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011 sunt îndeplinite următoarele cerințe: de claritate a legii, întrucât obiectul reglementării are un caracter neechivoc – reglementează acordarea eșalonărilor la plată a unor obligații fiscale în contextul dat și mai sus menționat; de precizie a legii, deoarece soluția legislativă și limbajul utilizat sunt exacte, respectiv în cazul nerespectării condițiilor legale [cele prevăzute la art. 10 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență] eșalonarea la plată își pierde valabilitatea, iar organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată, care se comunică contribuabilului; de previzibilitate a legii, întrucât scopul și consecințele pe care le antrenează normele criticate sunt precise și clare, acestea fiind adoptate în vederea depășirii de către contribuabili a dificultăților generate de lipsa temporară a disponibilităților bănești și în scopul prevenirii acumulării de noi datorii, ținând cont de faptul că volumul arieratelor a crescut semnificativ în perioada de criză economico-financiară ca urmare a dificultăților financiare cu care s-au confruntat contribuabilii, precum și în scopul asigurării unei mai bune încasări de către stat a arieratelor fiscale, fiind subsumate celor antereferite, iar în cazul nerespectării condițiilor în care are loc eșalonarea, valabilitatea acesteia se pierde; de accesibilitate a legii, întrucât a fost adusă la cunoștința publică prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011. … 18.Cu privire la aplicarea legii civile în timp, Curtea a reținut că aceasta este guvernată de principiul neretroactivității legii civile, principiul aplicării imediate a legii noi și principiul supraviețuirii legii vechi. Principiul neretroactivității legii civile este de rang constituțional, are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare, și semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situațiilor juridice născute după intrarea acesteia în vigoare, iar nu situațiilor juridice trecute, consumate (facta praeterita). În mod corelativ, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării acesteia în vigoare, se aplică tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi înseamnă că o situație juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit actum). … 19.Or, analizând dispozițiile criticate și aplicând aceste considerente de principiu la speța dedusă judecății, Curtea observă că dispozițiile art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011 nu au în conținutul lor norme care să prevadă că se aplică retroactiv și, prin urmare, nu se poate reține pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, coroborate cu prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității. … 20.Distinct de acestea, Curtea învederează că, așa cum s-a arătat la obiectul excepției de neconstituționalitate, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011 a fost în vigoare și a fost abrogată prin art. 354 lit. b) din Legea nr. 207/2015, iar, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, abrogarea poate fi totală sau parțială și are caracter definitiv (art. 64). În ceea ce privește conflictul temporal al actelor normative, potrivit art. 346 din Legea nr. 207/2015, reglementările emise în temeiul actelor normative prevăzute la art. 354 rămân aplicabile până la data aprobării actelor normative de aplicare a Legii nr. 207/2015, în măsura în care nu contravin prevederilor acesteia, iar trimiterile făcute prin alte acte normative la Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se consideră a fi făcute la Codul de procedură fiscală, reprezentat de Legea nr. 207/2015. Referitor la aplicarea legii noi și ultraactivarea legii vechi, potrivit art. 352 din Legea nr. 207/2015, dispozițiile acestui cod se aplică (i) numai procedurilor de administrare începute după intrarea acestuia în vigoare, iar (ii) procedurile de administrare începute înainte de data intrării în vigoare a acestui cod rămân supuse legii vechi; (iii) dispozițiile art. 181 sunt aplicabile creanțelor fiscale născute după data de 1 ianuarie 2016; (iv) acest cod intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2016. Cu privire la termenele procedurale, art. 347 din Legea nr. 207/2015 statuează că termenele în curs la data intrării în vigoare a acestui cod se calculează după normele legale în vigoare la data când au început să curgă, iar cauzele de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție se supun legii în vigoare la data la care acestea au intervenit. … 21.Însă aceste aspecte țin de interpretarea și aplicarea legii de către subiecții îndrituiți în acest sens, care trebuie să țină seama de cadrul legislativ coroborat dintr-o anumită materie, aspecte ce excedează competenței Curții Constituționale, care se poate pronunța numai asupra conformității unui text de lege cu prevederile și principiile Constituției. Printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională a decis cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. … 22.În acest context, instanța de contencios constituțional are în vedere faptul că sistemul de drept și normele sale sunt într-o permanentă dinamică, datorită evoluției societății, iar dreptul, ca operă a legiuitorului, nu poate fi exhaustiv, astfel că, pe baza principiilor aplicabile sistemului de drept, acesta lasă posibilitatea persoanelor îndrituite într-un anumit domeniu să interpreteze legea și recunoaște judecătorului competența de a tranșa ceea ce a scăpat atenției legiuitorului, printr-o interpretare judiciară, cauzală, a normei. Sensul legii nu este dat pentru totdeauna în momentul creării ei, ci trebuie să se admită că adaptarea conținutului legii se face pe cale de interpretare – ca etapă a aplicării normei juridice la cazul concret. Astfel, interpretarea autentică, legală, poate constitui o premisă a bunei aplicări a normei juridice, prin faptul că dă o explicație corectă înțelesului, scopului și finalității acesteia, însă legiuitorul nu poate și nu trebuie să prevadă totul. În concret, orice normă juridică, ce va fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret, urmează să fie interpretată de subiecții de drept dintr-o anumită materie, precum și de instanțele judecătorești din punct de vedere judiciar și cazual, pentru a emite un act de aplicare legal (Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragraful 62). … 23.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea E Guard INF – S.R.L. din Piatra-Neamț în Dosarul nr. 3.050/103/2017 al Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește