DECIZIA nr. 159 din 26 martie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Livia Illa Orha în Dosarul nr. 14.668/3/2016 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 622D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate reprezintă tocmai concretizarea accesului liber la justiție, dând posibilitatea persoanelor interesate să atace în fața unei instanțe de judecată decizia entității învestite de lege cu soluționarea notificării. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 31 alin. (2) din Constituție se arată că aspectele relevate în motivarea excepției vor fi valorificate de instanța de judecată în procesul de interpretare și aplicare a legii. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Sentința civilă nr. 1.332 din 26 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 14.668/3/2016, Tribunalul București – Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatara Livia Ilia Orha, într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unei decizii de invalidare emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că redactarea normei de drept lasă loc interpretării potrivit căreia termenul specificat ar fi un termen de decădere, ceea ce atrage neconstituționalitatea reglementării. În acest sens, invocă neconformitatea textului de lege criticat cu prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție, întrucât apartenența la sistemul legislativ al unui stat de drept exclude reglementările imprecise. Din aceeași perspectivă, se arată că, în eventualitatea în care termenul nu ar avea valoare de recomandare, ci ar fi de decădere, norma ar privi restrângerea neconstituțională a exercițiului unor drepturi. … 6.Prin raportare la dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală se susține că este notoriu că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată – prin angajarea răspunderii Guvernului – pentru a răspunde atenționării ultimative adresate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului privind încălcarea sistematică a prevederilor art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Interpretarea de către Guvern a unui subterfugiu care să restrângă și mai mult dreptul ocrotit prin protocolul menționat reprezintă o neconcordanță frapantă cu Convenția. … 7.De asemenea, se susține că norma de drept criticată restrânge în mod evident dreptul de acces liber la justiție, în raport cu prevederile dreptului comun în materie de prescripție, decădere și posibilități de atacare a actului administrativ. … 8.Se mai susține că legislația măsurilor reparatorii pentru nedreptățile comise de regimul totalitar nu se încadrează în cele opt ipoteze pentru care Legea fundamentală permite restrângerea exercițiului unor drepturi, cu referire la dreptul de proprietate privată. … 9.În ceea ce privește critica referitoare la nesocotirea dispozițiilor art. 31 alin. (2) din Constituție, arată că, practic, decizia contestată nu cuprinde motivele invalidării, informații esențiale pentru interesul personal al subiecților implicați. Textul de lege criticat creează posibilitatea (realizată și în speță) de a se emite decizii defavorabile cetățeanului fără ca acesta ori justiția la care apelează să fie informați, să poată cenzura obiectivitatea măsurii luate. Termenul extrem de scurt prevăzut în norma criticată restrânge și mai mult posibilitatea cetățeanului de a fi informat pentru a putea contesta actul administrativ ale cărui efecte negative le resimte, fără a le cunoaște argumentarea. … 10.Invocând prevederile art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală, autoarea excepției mai susține că, dacă înțelesul normei criticate ar fi acela că se instituie un drept de decădere, ar însemna că se creează o inegalitate între titularii dreptului de proprietate în funcție de autoritatea administrativă de care depinde realizarea dreptului. … 11.Tribunalul București – Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât instituirea de către legiuitor a unor termene speciale de exercitare a căilor de atac nu este contrară principiului ce guvernează accesul liber la justiție și nici principiului egalității cetățenilor în fața legii. Recunoașterea, în favoarea cetățenilor, a unor drepturi și libertăți nu presupune identitate de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. Totodată, precizează că regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor de judecată (care presupun și stabilirea unor termene procedurale) sunt de competența exclusivă a legiuitorului. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 13.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere, în esență, invocă cele reținute în jurisprudența Curții Constituționale, în sensul că o astfel de reglementare este în consonanță cu Legea fundamentală, deoarece înțelesul art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție este că legiuitorul este singurul abilitat să reglementeze, prin lege, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată. Totodată, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale. În plus, legiuitorul român a avut ca scop și realizarea obiectivului de asigurare a interpretării și aplicării unitare a legii în materia restituirii, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, creând premisele unei practici judiciare constante prin reglementarea unui cadru normativ corespunzător. … 14.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Curtea Constituțională a statuat că accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește, fiind de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. Pe cale de consecință, legiuitorul poate stabili, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, accesul liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și modalitățile instituite de lege. Dispozițiile legale criticate reprezintă tocmai o concretizare a accesului liber la justiție, în condițiile în care legiuitorul a dat posibilitatea persoanei care se consideră îndreptățită să atace decizia emisă cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 din lege. Apreciază că, prin conținutul reglementării lor, nu se pun în discuție restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale. În virtutea prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituție, stabilirea conținutului și a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care este competent să fixeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate. Referitor la criticile de neconstituționalitate raportate la celelalte norme constituționale consideră că nu pot fi reținute, cu atât mai mult cu cât, analizate dintr-o perspectivă mai largă, motivele invocate, legate de conținutul deciziei emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, dar și de termenul legal în care persoana îndreptățită se poate adresa instanței de judecată, relevă mai degrabă aspecte ce țin de modul de interpretare și aplicare a legii. Or, interpretarea unei legi și aplicarea asupra unor cazuri concrete reprezintă competența exclusivă a instanței de judecată, singura competentă să decidă cu privire la sensul, înțelesul și modul de aplicare a normelor criticate la situația autorului. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, texte care au următorul conținut:– Art. 35 alin. (1): „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.“  …  … 18.În opinia autoarei excepției, textul de lege criticat contravine prevederilor din Constituție cuprinse la art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 20 alin. (2) referitor la prioritatea reglementărilor internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, art. 21 alin. (1) și (2) care statuează cu privire la dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, art. 31 alin. (2) care instituie obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal, art. 44 alin. (2) potrivit căruia proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, și art. 53 alin. (1) care prevede condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, este invocat și art. 1 – Protecția proprietății cuprins în Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, precum și față de aceleași texte din Legea fundamentală invocate și în cauza de față.  … 20.Astfel, în ceea ce privește susținerea potrivit căreia textul de lege criticat îngrădește posibilitatea atacării deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013, în aceleași condiții de atacare a unui act administrativ, respectiv la instanța de contencios administrativ, iar nu la una civilă, și cu respectarea termenului de drept comun în materie, prin Decizia Curții Constituționale nr. 189 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 13 iunie 2016, paragraful 19 și următoarele, Curtea a statuat că, prin edictarea Legii nr. 165/2013, legiuitorul român și-a propus să instituie un mecanism eficient pentru accelerarea procesului de restituire a imobilelor preluate de stat în mod abuziv în perioada regimului comunist. Soluția legislativă prevăzută de textul de lege criticat reprezintă una dintre modalitățile prin care statul român a dat expresie, sub acest aspect, recomandărilor Curții Europene a Drepturilor Omului cuprinse în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu împotriva României în vederea înlăturării sistemului defectuos, stagnant, generator de întârzieri considerate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului contrare dreptului la un proces echitabil, ca urmare a duratei excesive a procedurilor. Astfel, prin Legea nr. 165/2013 s-a atribuit secțiilor civile ale tribunalului competența de soluționare a contestațiilor atât împotriva deciziilor entităților deținătoare sau învestite de lege cu soluționarea notificărilor, cât și ale Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor. Argumentul decisiv pentru adoptarea unei astfel de soluții legislative l-a constituit plenitudinea de jurisdicție a unei instanțe civile. În virtutea acesteia, judecătorul se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii prin compensare în puncte (paragraful 21). … 21.Așadar, prin decizia amintită, Curtea Constituțională a constatat (paragraful 22) că legiuitorul român a optat pentru soluționarea contestațiilor de către o instanță civilă în detrimentul uneia administrative, în scopul diminuării duratei procedurii, instanța însăși urmând să se pronunțe asupra calității de persoană îndreptățită și să stabilească tipul de despăgubire cuvenită și modalitatea de realizare a acesteia, în natură sau prin echivalent. În ipoteza în care ar fi fost menținută competența de soluționare a acestor contestații de către instanțele de contencios administrativ, nu s-ar fi înregistrat nicio accelerare a procesului de restituire. … 22.Curtea a reținut, totodată (paragraful 26 din Decizia nr. 189 din 7 aprilie 2016), că trebuie avută în vedere și definiția contenciosului administrativ stabilită prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, constând în activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Or, în cauzele ce intră sub incidența art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deși una dintre părți este, într-adevăr, o autoritate publică, nu se poate spune că se încadrează strict în semnificația noțiunii de contencios administrativ, întrucât litigiul este generat de o pretenție de natură civilă, constând în revendicarea unui drept de proprietate privată. … 23.Totodată, prin Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 15 martie 2016, Curtea a constatat că prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt în consonanță cu Legea fundamentală, deoarece art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție statuează că justiția se realizează prin instanțele judecătorești, a căror competență este stabilită numai prin lege. În înțelesul acestei norme constituționale, legiuitorul este singurul abilitat să reglementeze, prin lege, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, fără alte restricții decât cele rezultate din celelalte prevederi ale Constituției sau din actele normative internaționale prevăzute în art. 20 din Legea fundamentală. Totodată, Curtea a reamintit că, potrivit jurisprudenței sale, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 731 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 22 decembrie 2015, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale. … 24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Totodată, pentru aceleași considerente, în prezenta cauză nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate referitoare la pretinsa inegalitate între titularii dreptului de proprietate, în funcție de autoritatea administrativă de care depinde realizarea dreptului. … 25.Totodată, în prezenta cauză, în legătură cu susținerile referitoare la restrângerea dreptului de acces liber la justiție, prin termenul prea scurt instituit pentru atacarea deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34, Curtea reține că reglementarea termenelor pentru asigurarea accesului la instanță, în această materie, intră în marja de apreciere a legiuitorului, cu scopul eficientizării procedurilor instituite prin Legea nr. 165/2013. Așadar, în vederea asigurării celerității procedurii, legiuitorul a prevăzut remediul accesului în fața instanțelor judecătorești al persoanelor îndreptățite, în termenele prevăzute în mod expres în acest scop, iar simpla nerespectare a acestora nu poate constitui în sine un motiv de neconstituționalitate a normei legale. … 26.De asemenea, autoarea excepției de neconstituționalitate mai invocă încălcarea dispozițiilor art. 31 alin. (2) din Constituție, care instituie obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal, arătând că decizia contestată nu cuprinde motivele invalidării, informații esențiale pentru interesul personal al subiecților implicați. În legătură cu aceste susțineri, Curtea reține că prevederile constituționale pretins a fi încălcate nu pot fi puse în legătură directă cu textul de lege criticat, care reglementează termenul în care pot fi atacate deciziile emise, precum și instanța competentă, critica de neconstituționalitate vizând strict conținutul deciziei atacate. Prin urmare, prevederea constituțională invocată nu are legătură cu ipoteza normativă a textului de lege criticat. Cererea de chemare în judecată trebuie să respecte condițiile de formă și de fond instituite de actele normative în vigoare, or, autoarea excepției nu a respectat condițiile legale de exercitare a dreptului procedural în cauză, condiții dirimante, ce împiedică analiza pe fond a conținutului deciziei atacate. … 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Livia Illa Orha în Dosarul nr. 14.668/3/2016 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și constată că prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 martie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina-Loredana Gulie

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește