DECIZIA nr. 159 din 14 martie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 518 din 4 iulie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 268 28/05/2001
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 1REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 1REFERIRE LALEGE 268 28/05/2001
ART. 4REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 4REFERIRE LALEGE 268 28/05/2001
ART. 5REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 5REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 6REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 7REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 8REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 8REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 0
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 755 16/12/2014
ART. 10REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 571 15/09/2015
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 83 26/02/2015
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 36 03/02/2015
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 755 16/12/2014
ART. 12REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 15REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 15REFERIRE LALEGE 268 28/05/2001
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 38 03/02/2015
ART. 17REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014
ART. 18REFERIRE LALEGE 68 12/05/2014
ART. 18REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 3
ART. 18REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 18REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 755 16/12/2014
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 755 16/12/2014
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 287 01/07/2004
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 38 03/02/2015
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 36 03/02/2015
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 1382 20/10/2011
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 23REFERIRE LALEGE 17 07/03/2014 ART. 5
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Societatea Das Construcții – S.R.L. din comuna Dumbrăvița, județul Timiș în Dosarul nr. 1.940/220/2015 al Judecătoriei Lugoj și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.064D/2016.2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. De asemenea, arată că prin dispozițiile criticate nu se restrânge dreptul de creanță, ci se impune respectarea legii la momentul transferului dreptului de proprietate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 30 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.940/220/2015, Judecătoria Lugoj a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Das Construcții – S.R.L. din comuna Dumbrăvița, județul Timiș, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin modalitatea de reglementare a condițiilor de admisibilitate privind acțiunea ce are ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, sub aspectul persoanelor care dețin o promisiune de vânzare-cumpărare încheiată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, se încalcă prevederile art. 53 din Constituție. Sintagma „toate“ din cuprinsul art. 5 din Legea nr. 17/2014 este de natură să restrângă sau chiar să anihileze drepturile dobândite în mod valabil și recunoscute în baza legii vechi pentru persoanele fizice sau juridice care beneficiază de o promisiune de vânzare-cumpărare, autentificate sau neautentificate. 6.În acest sens, arată că un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat sub imperiul legii vechi, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, a generat anumite efecte juridice și drepturi care trebuie să subziste și sub imperiul legii noi. Or, prin aplicarea condițiilor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 17/2014, se ajunge la restrângerea, respectiv desființarea drepturilor născute în mod valabil în temeiul acestor antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate sub imperiul legii vechi. 7.Exercitarea dreptului de preempțiune reglementat prin lege, în detrimentul promitentului-cumpărător, ar duce la golirea de conținut a dreptului de creanță născut în mod valabil în patrimoniul promitentului-cumpărător ce deține o promisiune de vânzare-cumpărare încheiată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, drept de creanță în temeiul căruia este îndreptățit să dobândească proprietatea terenului.8.În acest context, susține că nu mai poate exista nicio executare voluntară, o executare în natură prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract în condițiile art. 1.669 din Codul civil și nicio executare silită a antecontractului de vânzare-cumpărare prin echivalent. Pe cale de consecință, susține că sintagma „toate“ din cuprinsul art. 5 din Legea nr. 17/2014, fără a se excepta situația celor care dețin o promisiune de vânzare-cumpărare anterioară acestei legi, conduce la restrângerea exercițiului dreptului de creanță valabil, restrângere care, în cazul de față, nu îndeplinește condițiile impuse de art. 53 din Constituție cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale.9.De asemenea, se menționează că, prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, Curtea Constituțională a analizat prevederile criticate prin prisma încălcării principiului neretroactivității legii civile și a dreptului de proprietate privată, iar prin motivele expuse în prezenta cauză, instanța de contencios constituțional poate să revină asupra soluției cuprinse în decizia menționată.10.Judecătoria Lugoj opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în condițiile în care, pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract, instanța trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, iar nu la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, având în vedere că acesta nu este translativ de proprietate. Prin urmare, întrucât promisiunea de vânzare-cumpărare nu este translativă de proprietate, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, având în vedere că Legea nr. 17/2014 nu aduce atingere dreptului de creanță dobândit de promitentul-cumpărător, ci reglementează modalitatea de transfer a dreptului de proprietate. Totodată, arată că dispozițiile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie. 11.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 12.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și arată că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, sens în care menționează Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, Decizia nr. 36 din 3 februarie 2015, Decizia nr. 83 din 26 februarie 2015 și Decizia nr. 571 din 15 septembrie 2015. Se consideră că, în prezenta cauză, contrar susținerilor autoarei excepției de neconstituționalitate, aplicarea prevederilor legale criticate, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, respectiv la data pronunțării hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare, nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 53 alin. (2) din Constituție, întrucât măsurile impuse de Legea nr. 17/2014 sunt proporționale cu situația care le-a determinat, se aplică nediscriminatoriu și nu aduc atingere dreptului de creanță izvorât din antecontract, intenția legiuitorului fiind justificată, astfel cum a reținut Curtea Constituțională prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, prin necesitatea unei transparențe extinse a vânzării terenurilor situate în extravilan.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate, până la redactarea prezentului raport.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare. În ceea ce privește dispozițiile criticate în mod punctual și asupra cărora urmează a se pronunța prin prezenta decizie, Curtea observă că acestea sunt cuprinse în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, care au următorul cuprins: „(1) În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.“16.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 53 cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, având în vedere motivarea autoarei excepției de neconstituționalitate cuprinsă în notele scrise, prin care se face referire la „restrângerea exercițiului dreptului de creanță“ și Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reține ca temei constituțional și prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.“17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2015, Curtea a reținut că scopurile Legii nr. 17/2014 sunt: asigurarea securității alimentare, protejarea intereselor naționale și exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național; stabilirea unor măsuri privind reglementarea vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan; comasarea terenurilor agricole în vederea creșterii dimensiunii fermelor agricole și constituirea exploatațiilor viabile economic. 18.Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Codului civil și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din Legea nr. 17/2014 (privind existența avizelor specifice eliberate de Ministerul Apărării Naționale și de Ministerul Culturii și a avizului final care atestă parcurgerea procedurii de exercitare a dreptului de preempțiune reglementat prin legea specială, eliberat de structurile teritoriale sau de structura centrală din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale), iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară. Totodată, potrivit art. 16 din lege, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 68/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014, „Înstrăinarea prin vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan fără respectarea dreptului de preempțiune, potrivit art. 4, sau fără obținerea avizelor prevăzute la art. 3 și 9 este interzisă și se sancționează cu nulitatea relativă.“19.Prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 20, Curtea a statuat că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanță, corelativ obligației de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate. Transferul acestuia nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, ci se va realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină locul acordului de voință nerealizat. Cu alte cuvinte, valabilitatea antecontractului de vânzare este supusă legii în vigoare la data încheierii sale, iar efectul specific al acestuia, referitor la transmiterea în viitor a dreptului de proprietate, respectiv la momentul încheierii contractului de vânzare, este supus legii în vigoare la data încheierii acestui din urmă contract. Așadar, îndeplinirea condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.20.Aplicarea prevederilor legale criticate, în ceea ce privește exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, ci este în concordanță cu principiul activității legii, potrivit căruia orice act normativ acționează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice născute după acest moment. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, precitată, sau Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).21.În aceste condiții, în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole extravilane, se creează în sarcina vânzătorilor și a cumpărătorilor obligația de a respecta cadrul legal în vigoare la data transferului dreptului de proprietate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, precitată, paragrafele 23 și 24). Ca atare, având în vedere că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanță, corelativ obligației de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. De altfel, problema garantării și ocrotirii constituționale a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul promisiunii de vânzare nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, ce ar urma să se nască ulterior (Decizia nr. 36 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015, și Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012). 22.În final, Curtea observă că dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.23.Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.24.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Das Construcții – S.R.L. din comuna Dumbrăvița, județul Timiș, în Dosarul nr. 1.940/220/2015 al Judecătoriei Lugoj și constată că dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Lugoj și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 martie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x