DECIZIA nr. 158 din 27 martie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 490 din 14 iunie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 458
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 456
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 456
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 458
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 458
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 456
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 474
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 458
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 456
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 7REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 456
ART. 7REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 458
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 474
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 458
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 456
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 825 03/12/2015
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 77 20/02/2003
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 459
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 456
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 458
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 44
ART. 23REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 456
ART. 23REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 458
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 25REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 474
ART. 25REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 0
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 26REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 456
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 94 27/02/2014
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 203 06/03/2012
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 171 08/02/2011
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 458
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 456
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Petre Lăzăroiu – președinte
Marian Enache – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 456 alin. (1) și art. 458 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Volintiru Cornel Teodor în Dosarul nr. 24.675/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.520D/2016.2.->La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției și se constată lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus o cerere prin care invocă direct în fața Curții Constituționale și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 474 alin. (4) și art. 474^1 din Codul de procedură penală. 4.->Președintele acordă cuvântul autorului excepției, cu privire la cererea formulată, care susține că invocarea excepției este admisibilă.5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a unei astfel de cereri.6.->Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 456 alin. (1) și art. 458 teza întâi din Codul de procedură penală. Acesta susține că aceste prevederi sunt neconstituționale pentru motivele deja arătate în notele scrise cu prilejul invocării excepției în fața instanței de drept comun. În plus, arată că dorește să facă anumite precizări legate de faptul că legea penală trebuie să fie mai permisivă și că în Codul de procedură civilă, în situația revizuirii, există o exprimare mult mai clară. Totodată, autorul excepției relevă aspecte legate de fondul cauzei. Cererea de revizuire este o cerere de reformare prin care se desființează hotărârea dată inițial. Apreciază că nu este de competența instanței de fond să se pronunțe asupra unei decizii pronunțate de către o instanță superioară. Așa fiind, dispozițiile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2),art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 și art. 148 alin. (2), precum și dispozițiile art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.7.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 456 alin. (1) și art. 458 teza întâi din Codul de procedură penală, deoarece acestea sunt clare și precise, neexistând niciun dubiu privind interpretarea lor. De asemenea, o instanță care soluționează o cerere de revizuire nu desființează hotărârea instanței de fond, ci rejudecă dosarul, iar judecarea cererii de revizuire este de competența instanței care a judecat cauza în primă instanță. 8.->Cât privește celelalte texte invocate, respectiv art. 474 alin. (4) și art. 474^1 din Codul de procedură penală, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției, ca inadmisibilă, întrucât excepția a fost invocată direct în fața Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:9.Prin Sentința penală nr. 730 din 21 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 24.675/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 456 alin. (1) și art. 458 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Volintiru Cornel Teodor în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect pronunțarea asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire.10.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece prin sintagma „instanța care a judecat cauza în primă instanță“ legea dă posibilitatea unor interpretări multiple, astfel că dispozițiile legale criticate nu îndeplinesc condițiile de claritate a legii. Ca atare, se acceptă ca o instanță inferioară să caseze o hotărâre pronunțată de o instanță superioară, care a judecat cauza pe fond, sau mai bine zis convingerile a doi judecători de la curtea de apel sunt supuse controlului judecătoresc exercitat de către un judecător de la judecătorie, ceea ce este de neconceput. Arată că obiectul cererii de revizuire îl constituie Decizia nr. 825 din 10 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, și nu Sentința nr. 1.199 din 30 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, care a fost desființată (anulată) prin admiterea apelurilor de către curtea de apel. Prin urmare, sentința instanței de fond a fost lipsită de efecte, pentru că nu a rămas definitivă prin nerecurare sau prin respingerea recursurilor declarate de părți și deci competența de a soluționa cererea de revizuire revine instanței care, casând Sentința nr. 1.199 din 30 decembrie 2013, a soluționat cauza pe fond, respectiv Curtea de Apel București, care a pronunțat Decizia nr. 825 din 10 iunie 2015.11.Judecătoria Sectorului 2 București – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale vizate care reglementează instanța căreia i se adresează cererea de revizuire și, respectiv, instanța competentă să soluționeze această cerere, sunt clare, neexistând motive care să conducă la concluzia că ar fi încălcate prevederile constituționale invocate de autor.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.13.Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece sunt clare, lipsite de echivoc privind instanța căreia i se adresează cererea de revizuire și care este competentă a o judeca.14.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Prevederile legale contestate nu aduc atingere art. 16 din Constituție, întrucât principiul egalității cetățenilor nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 77 din 20 februarie 2003). Mai mult, este constituțională instituirea prin dispozițiile legale criticate a unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește revizuirea, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor.15.Nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea accesului liber la justiție consacrat de art. 21 din Legea fundamentală, întrucât dispozițiile legale criticate nu instituie niciun fel de cenzură referitoare la acest drept. Împrejurarea că cererea de revizuire este adresată instanței care a judecat cauza în primă instanță nu este de natură a fi convertită într-un fine de neprimire, reprezentând o procedură prealabilă. Prin art. 459 din Codul de procedură penală a fost instituită procedura prealabilă a admiterii în principiu a cererii de revizuire, stabilindu-se în alin. (2) că admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu.16.Or, prin natura și conținutul ei specific, o astfel de procedură prealabilă, de examinare a revizuirii sub aspectul admisibilității în principiu, nu vizează însăși soluționarea căii extraordinare de atac. Altfel spus, instanța se pronunță asupra unei probleme care privește exclusiv buna administrare a justiției, ca și în cazul judecării recuzării sau a strămutării pricinilor, nefiind, astfel, încălcate prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil.17.De altfel, mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili prin lege procedura de judecată și modalitatea de exercitare a căilor de atac. Aceste prevederi constituționale dau expresie principiului consacrat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, de exemplu, prin Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunțată în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei, paragraful 33, a stabilit că „statele contractante se bucură de o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii care să permită sistemului judiciar să respecte imperativele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale“.18.Cât privește critica de neconstituționalitate a art. 456 alin. (1) și art. 458 teza întâi din Codul de procedură penală, față de art. 23 și art. 53 din Legea fundamentală, Avocatul Poporului arată că acestea nu aduc atingere prevederilor constituționale invocate. În jurisprudența sa, Curtea de la Strasbourg a statuat că prezumția de nevinovăție este încălcată „dacă, fără stabilirea legală prealabilă a culpabilității unui învinuit și, îndeosebi, fără ca acesta să aibă ocazia să își exercite drepturile de apărare, o decizie judiciară care îl privește reflectă sentimentul că este vinovat“ (a se vedea Hotărârea din 25 martie 1983, pronunțată în Cauza Minelli împotriva Elveției).19.Totodată, nu este afectat nici dreptul la apărare, întrucât dispozițiile legale criticate nu conțin norme care, prin natura lor, ar îngrădi dreptul autorului de a se apăra și de a se prevala de toate garanțiile dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil.20.În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) și art. 124 din Constituție, se arată că dispozițiile legale contestate nu încalcă principiul supremației Constituției și al obligativității legii și nici trăsăturile și valorile supreme ale statului român și nici pe cel care stabilește că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți și se înfăptuiește în numele legii.21.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:22.->Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.23.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 456 alin. (1) cu denumirea marginală Cererea de revizuire și art. 458 teza întâi cu denumirea marginală Instanța competentă, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: – Art. 456 alin. (1): „(1) Cererea de revizuire se adresează instanței care a judecat cauza în prima instanță.“– Art. 458 teza întâi: „Competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în prima instanță. Când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44.“24.->Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legilor, art. 11 referitor la Dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la Accesul liber la justiție, art. 23 referitor la Libertatea individuală, art. 24 referitor la Dreptul la apărare, art. 53 referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 referitor la Înfăptuirea justiției și art. 129 referitor la Folosirea căilor de atac.25.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată, cu titlul prealabil, că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curții îl reprezintă încheierea instanței judecătorești, iar litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți. Prin urmare, nu poate fi primită cererea prin care se invocă o nouă excepție de neconstituționalitate, ulterior încheierii de sesizare, direct în fața Curții Constituționale. Instanța de contencios constituțional nu poate hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct în fața sa, întrucât ar încălca art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, conform căruia părțile trebuie să își exprime punctele de vedere în legătură cu excepția de neconstituționalitate în fața instanței judecătorești, depunând dovezile pe care le consideră necesare, iar instanța de judecată este obligată să își exprime opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Așadar, litigiul constituțional se desfășoară numai în aceste limite. În consecință, Curtea nu se poate pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 474 alin. (4) și art. 474^1 din Codul de procedură penală, excepția fiind ridicată direct în fața acesteia.26.->În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 456 alin. (1) și art. 458 teza întâi din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorul excepției a fost condamnat în primă instanță la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea unei fapte penale, iar, în apel, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare. Ulterior, a formulat o cerere de revizuire, iar, prin sentința penală pronunțată, Judecătoria Sectorului 2 București a dispus, în temeiul art. 459 alin. (5) din Codul de procedură penală, respingerea, ca inadmisibilă, a acesteia. Totodată, cu prilejul soluționării cererii de revizuire, revizuientul a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 456 alin. (1) și art. 458 teza întâi din Codul de procedură penală. 27.În acest context, Curtea constată că, în jurisprudența sa, a reținut că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Or, dispozițiile legale care constituie obiectul excepției de neconstituționalitate, respectiv art. 456 alin. (1) și art. 458 teza întâi din Codul de procedură penală, nu determină soluția inadmisibilității în cauza dedusă judecății. Așa fiind, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Întrucât excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, și Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014).28.->Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii->
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 456 alin. (1) și art. 458 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Volintiru Cornel Teodor în Dosarul nr. 24.675/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.->Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 martie 2018.->
PREȘEDINTE,
PETRE LĂZĂROIU->
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru->
-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x