DECIZIA nr. 156 din 27 martie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Societatea E-ON Distribuție – S.A. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 7.760/180/2012 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.333D/2016. … 2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul avocat Florin A. Roman din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului legal al autorului excepției care pune concluzii de admitere a acesteia. Astfel, acesta susține, în esență, că dispozițiile legale criticate nu indică în vreun fel sfera persoanei sau persoanelor fizice ce comit fapta/faptele în materialitatea lor și nu prevăd în mod expres sfera persoanelor juridice care răspund penal, în condițiile în care, potrivit legii civile, pot exista persoane fără personalitate juridică. În acest sens, în contextul exigențelor de unitate terminologică impuse de prevederile art. 37 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în absența unei consacrări autonome în legea penală a unui anume înțeles termenilor folosiți, semnificația acestora se va stabili ținând seama de înțelesul „atribuit prin actul normativ care o instituie“. În susținerea neclarității textului legal criticat face trimitere și la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1 din 13 ianuarie 2016, prin care s-a stabilit că întreprinderea individuală, formă de activitate economică organizată de întreprinzătorul persoană fizică în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoană juridică și, prin urmare, nu poate răspunde penal în condițiile prevăzute de art. 135 din Codul penal.  … 4.În aceste condiții apreciază că destinatarul normei – teoretic, orice persoană fără cunoștințe juridice sau abilități în a realiza ample analize logice și sistematice – nu are cum să înțeleagă exact condițiile în care se poate angaja răspunderea penală. Depune concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. … 5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece nu se poate deduce neconstituționalitatea unei norme legale din compararea prevederilor din Codul penal cu cele din Codul civil sau din alte legi speciale, un astfel de procedeu fiind inadmisibil. Totodată, dispozițiile legale criticate sunt clare și precise, răspunderea penală a persoanei juridice putând fi antrenată numai pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele acesteia, fiind vorba despre un model de răspundere directă a persoanei juridice. De asemenea, persoana juridică poate comite, în principiu, în calitate de autor, instigator sau complice orice infracțiune, indiferent de natura acesteia, urmând a fi verificat, în fiecare caz concret, dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii penale. Așa cum se arată în expunerea de motive a Legii nr. 278/2006, condițiile de răspundere sunt ca persoana fizică care săvârșește infracțiunea să acționeze fie în realizarea obiectului de activitate, fie în numele sau fie în interesul persoanei juridice. Legiuitorul român s-a inspirat, în redactarea normei legale criticate, din actele normative similare din alte state, cum ar fi art. 5 din Codul penal belgian. Prevederi similare se regăsesc și în dreptul olandez. Așa fiind, apreciază că prevederile art. 135 alin. (1) din Codul penal respectă exigențele de calitate a legilor. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 17 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 7.760/180/2012, Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Societatea E-ON Distribuție – S.A. din Târgu Mureș în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale în apel în care autorul excepției este cercetat penal. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederea legală criticată nu respectă principiul previzibilității normei juridice, întrucât este lipsită de claritate din perspectiva sferei de incidență, respectiv a poziției subiective pe care trebuie să o manifeste organele de conducere ale persoanei juridice pentru a răspunde sau nu penal, fiind extrem de dificil a fi determinate cu precizie acțiunile sau inacțiunile prohibite de legea penală. În jurisprudența Curții de la Strasbourg s-a statuat că destinatarul normei trebuie să fie informat într-o manieră lipsită de ambiguități asupra comportamentelor interzise pe care este obligat să le evite. Pentru ca acest drept să fie asigurat în mod efectiv, enunțurile juridice trebuie să fie clare, precise și explicite, astfel încât să îl poată avertiza în mod inechivoc pe destinatar asupra gravității consecințelor nerespectării prescripțiilor legale. … 8.În lumina acestor argumente, autorul excepției apreciază că dispozițiile art. 135 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituționale, deoarece nu pot fi determinate cu exactitate situațiile care pot atrage răspunderea penală a persoanei juridice, astfel că organele de conducere ale acesteia nu își pot da seama care acțiuni sau inacțiuni intră sub incidența legislației penale sau în ce mod își pot realiza prerogativele de control astfel încât persoana juridică să nu intre în zona ilicitului penal. … 9.Totodată, textul de lege contestat nu stabilește niciun fel de criterii pentru determinarea persoanelor care pot comite infracțiuni în realizarea obiectului de activitate, astfel încât să atragă angajarea răspunderii penale a persoanei juridice și, de asemenea, nu stabilește dacă vinovăția persoanei juridice se va raporta la voința organelor de conducere sau la poziția subiectivă a autorului, în calitate de prepus al acesteia. În concret, persoana juridică nu poate, prin natura sa, să realizeze ea însăși acte materiale, însă persoana juridică poate să aibă o voință proprie distinctă de voința angajaților săi. Ca atare, lipsa unor prevederi legale univoce prin care să fie clar determinate limitele răspunderii penale a persoanei juridice permite organelor judiciare să întreprindă demersurile legale pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor juridice sub pretextul unui simplu viciu de organizare sau a unui deficit de control al persoanei juridice asupra angajaților săi, fără a reține, însă, vreo culpă concretă în sarcina organelor de conducere a societății și fără a indica în ce constă acel presupus viciu de organizare. În aceste condiții, organele de conducere ale persoanelor juridice nu pot aprecia ce trebuie făcut în concret pentru a preîntâmpina producerea rezultatului socialmente periculos, pentru a evita tragerea la răspundere penală și nici nu își pot corija conduita în acord cu dispozițiile legale. … 10.Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat stabilește clar condițiile în care o persoană juridică răspunde pentru comiterea de infracțiuni – evident că din cele prevăzute în Codul penal și în alte legi speciale, respectiv în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. Termenii folosiți în această reglementare sunt clari, nu lasă loc de interpretare, iar persoanelor cărora li se adresează pot identifica cu ușurință situațiile în care se aplică și consecințele acestora. … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 12.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, răspunderea penală a persoanei juridice poate interveni pentru orice infracțiuni și nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la comiterea infracțiunii. Totodată, răspunderea penală nu intervine pentru persoanele juridice de drept public. … 13.Prin reglementarea răspunderii penale a persoanei juridice introduse în Codul penal din 1969 prin Legea nr. 278/2006 s-a consacrat sistemul răspunderii penale generale, adică persoanele juridice au o capacitate penală similară cu persoanele fizice. … 14.Doctrina a arătat că sfera persoanelor fizice care răspund penal și care antrenează și răspunderea penală a persoanei juridice cuprinde: persoanele fizice din conducerea persoanei juridice, cei care acționează ca prepuși ai persoanei juridice, cei care au relație de fapt, de drept cu persoana juridică și care săvârșesc fapta în realizarea obiectului de activitate ori în interesul persoanei juridice și cu încuviințarea acesteia. … 15.Guvernul apreciază că textul de lege contestat stabilește foarte clar condițiile în care o persoană juridică răspunde pentru săvârșirea unei infracțiuni, în realizarea obiectului de activitate ori în interesul sau în numele persoanei juridice. Termenii utilizați sunt clari, lipsiți de echivoc, iar destinatarii normei pot identifica cu claritate situațiile în care se aplică consecințele acestora, fără a aduce atingere art. 23 alin. (12) din Constituție. … 16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de autor, susținerile autorului acestuia prin apărător, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 135 alin. (1) din Codul penal cu denumirea marginală Condițiile răspunderii penale a persoanei juridice, care au următorul conținut: „Persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.“ … 19.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalității pedepsei, precum și dispozițiile art. 7 – Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că instituția răspunderii penale a persoanei juridice a fost introdusă în dreptul penal român prin Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006. Spre deosebire de Codul penal anterior, în care dispozițiile privitoare la răspunderea penală a persoanei juridice erau dispersate în titluri diferite (titlul II – Infracțiunea, titlul III – Pedepsele, titlul IV – Cauzele care înlătură răspundere penală sau consecințele condamnării), în noul Cod penal toate dispozițiile care reglementează această răspundere sunt grupate într-un singur titlu, anume titlul VI intitulat Răspunderea penală a persoanei juridice. Titlul VI este divizat în trei capitole, după cum urmează: capitolul I – Dispoziții generale (art. 135-137), capitolul II – Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice (art. 138-145), capitolul III – Dispoziții comune (art. 146-151). Dispozițiile care reglementează răspunderea penală a persoanei juridice sunt dispoziții speciale, care derogă de la principiile dreptului penal și care se aplică exclusiv unei anumite categorii de subiecte de drept, acelea denumite „persoane juridice“ (ori „persoane morale“). Articolul 135 din Codul penal stabilește, în mod exclusiv, domeniul sau sfera de incidență a răspunderii penale a persoanei juridice, indicând categoriile de persoane juridice care răspund penal, precum și infracțiunile pentru care intervine această răspundere. Astfel, legiuitorul a instituit regula potrivit căreia persoanele juridice răspund pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. … 21.Din perspectivă istorică, Curtea constată existența unor partizani ai teoriei realității (după care persoana juridică este o realitate concretă) care susțineau că persoana juridică poate fi subiect activ al unei infracțiuni, precum și existența unor partizani ai teoriei ficțiunii (după care persoana juridică este doar o creație a legii) și care susțineau contrariul, anume că persoana juridică nu poate fi subiect activ al unei infracțiuni. Codul penal român din 1937 (Codul penal Carol al II-lea) a prevăzut în art. 71 un număr de 15 măsuri de siguranță, dintre care trei se puteau lua doar împotriva persoanelor morale, și anume: închiderea localului, dizolvarea și suspendarea. Codul penal român din 1969 nu a menținut prevederile Codului penal din 1937 care stabileau măsuri de siguranță împotriva persoanelor morale și, ca urmare, în perioada 1 ianuarie 1969 – 1 iulie 2004, în România, persoanele morale au putut fi trase exclusiv la răspundere civilă sau contravențională, iar tragerea la răspundere penală, sub orice formă, era inadmisibilă. Abia în anul 2006, prin Legea nr. 278/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, s-a instituit pentru prima oară în România regula răspunderii penale a persoanei morale (juridice). … 22.Problematica răspunderii penale a persoanei juridice se regăsește și în documentele internaționale. Astfel, se remarcă faptul că statele europene manifestă o tendință de a reglementa răspunderea penală a persoanei juridice, tendință care a fost determinată, în principal, de faptul că la nivelul Consiliului Europei și al Uniunii Europene au fost adoptate numeroase convenții și instrumente juridice care consacră sau recomandă o atare răspundere. Printre documentele adoptate la nivel european, care conțin referiri la răspunderea penală a persoanei juridice, se numără:– Convenția privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (1995); … – Convenția privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal (1998); … – Convenția penală privind corupția (1999); … – Convenția privind cybercriminalitatea (2001). …  … 23.Totodată, printre documentele adoptate la nivel internațional, care conțin referiri la răspunderea penală a persoanei juridice, se numără:– Convenția privind lupta împotriva corupției funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale. Această convenție obligă statele părți să sancționeze și persoanele juridice cu sancțiuni, chiar nepenale (dacă răspunderea persoanei juridice nu este instituită), proporționate și descurajante; … – Convenția împotriva criminalității transnaționale organizate, încheiată la Palermo (Italia). …  … 24.Așa fiind, România ca membră a organizațiilor internaționale și-a asumat la rândul său obligații în sensul arătat, instituind regula răspunderii penale a persoanelor morale. … 25.Cât privește justificarea unei astfel de răspunderi s-au conturat două teze, și anume teza răspunderii indirecte, prin ricoșeu (sau reflexie), și teza răspunderii directe (sau primare). Prima teză reprezintă o răsfrângere a actelor ilicite comise, cu intenție sau din culpă, de persoanele fizice care au calitatea de prepuși ai persoanei morale (juridice). Această teză inspirată din dreptul englez și, mai precis, din teoria identificării sau teoria alter ego [deoarece identifică prepusul cu persoana morală (juridică), considerând că manifestarea obiectivă și subiectivă a acestuia reprezintă manifestarea obiectivă și subiectivă a persoanei morale (juridice) înseși] are drept consecință că răspunderea persoanei morale (juridice) poate fi angajată numai dacă a fost identificat individul care a comis fapta ilicită, în persoana căruia se analizează existența vinovăției (a intenției sau a culpei). … 26.Potrivit tezei răspunderii directe, răspunderea penală a persoanei morale (juridice) este o răspundere directă, pentru fapta proprie – de exemplu, pentru o anumită „politică deliberată a întreprinderii“ și, în opinia susținătorilor ei, această teză ar fi mai eficientă, având în vedere că identificarea persoanei fizice vinovate se poate dovedi extrem de dificilă, îndeosebi în cazul marilor societăți. Or, teza răspunderii directe concretizată în Codul penal în vigoare permite tragerea la răspundere penală a persoanei morale (juridice) ori de câte ori s-a comis o infracțiune, indiferent dacă a fost sau nu identificată persoana fizică care a comis fapta ilicită și indiferent dacă această persoană a fost sau nu găsită vinovată. În reglementarea răspunderii penale a persoanei juridice au fost păstrate principiile pe care se fundamentează această răspundere, fiind menținută opțiunea pentru modelul de răspundere directă a persoanei juridice, consacrat de dreptul belgian și olandez. … 27.De asemenea, de principiu, sunt responsabile penal persoanele juridice așa-numite „de drept privat“. Cu toate acestea, doctrina nu a adoptat o poziție identică față de toate persoanele juridice astfel denumite. Dacă în cazul persoanelor juridice cu scop lucrativ (societăți, regii autonome etc.), regula răspunderii penale a fost admisă fără rezerve, în schimb, în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ (instituții – lato sensu, asociații, culte religioase, fundații) au existat mereu divergențe de opinie. Dacă, în cele din urmă, răspunderea penală a acestor persoane juridice a fost totuși admisă, faptul se explică aproape exclusiv prin nevoia de a da satisfacție principiului egalității în fața legii. În acest sens, multe legislații, inclusiv cea română, au instituit pentru o serie de persoane fără scop lucrativ (partide, sindicate, instituții de presă, ș.a.) un tratament privilegiat. … 28.În ceea ce privește persoanele juridice „de drept public“ (statul și unitățile administrativ-teritoriale), doctrina penală dominantă consideră că acestea nu pot fi trase la răspundere penală, atât pentru faptul că, logic, este inacceptabil ca statul, care este titularul dreptului de a pedepsi, să se autodeclare „infractor“ și să se supună propriei represiuni, cât și pentru că, în aceste condiții, statul nu și-ar mai putea îndeplini atribuțiile, astfel că existența sa nu s-ar mai justifica. … 29.În ce privește infracțiunile imputabile persoanei juridice, Curtea constată că nu orice infracțiune poate atrage răspunderea penală a persoanei juridice, iar criteriul convingător de delimitare îl constituie așa-numitele „infracțiuni de corporație“. Indiferent de modul în care poate fi concepută fapta, pentru a putea fi imputată persoanei morale (juridice) și a deveni astfel o „infracțiune de corporație“ este necesar să existe o legătură între această faptă și persoana juridică trasă la răspundere penală pentru săvârșirea ei. Indiferent cum ar fi înțeleasă, legătura personală nu poate să justifice, singură, angajarea răspunderii penale a persoanei juridice, astfel că se impune ca ea să fie dublată de o legătură reală, obiectivă, în care, pe lângă cerința ca fapta să fi fost comisă de un prepus, apare și cerința ca fapta să fi fost săvârșită în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate. … 30.Ca o consecință, legislațiile penale au consacrat soluții diverse. Unele, cele mai multe, condiționează răspunderea penală a persoanei juridice, atât de o legătură personală (in personam), cât și de o legătură obiectivă (in rem). De exemplu, în Olanda, infracțiunea poate atrage răspunderea penală a persoanei juridice numai dacă ea s-a săvârșit de către un prepus al persoanei juridice și numai dacă ea are legătură cu obiectul său de activitate. În schimb, alte legislații condiționează răspunderea penală a persoanei juridice de o serie de circumstanțe personale, de pildă art. 121-2 alin. (1) din Codul penal francez prevede, pe de o parte, ca infracțiunea să fi fost comisă „pe seama“ persoanei morale (juridice) – formulă din care doctrina franceză a desprins două concluzii, și anume că răspunderea penală a persoanei morale (juridice) va fi angajată ori de câte ori infracțiunea s-a comis în interesul (profitul) ei, indiferent dacă este financiar ori de altă natură, și că răspunderea penală a persoanei morale (juridice) nu va fi angajată atunci când persoana fizică a acționat în interes personal ori în interesul unui terț. … 31.Pornind de la aceste modele, în acord cu art. 61 din Constituție și în virtutea liberei opțiuni de politică penală, legiuitorul român a decis să renunțe la cerința legăturii personale și să condiționeze răspunderea penală a persoanei juridice exclusiv de existența unei legături reale, obiective, între persoana juridică și infracțiunea ce i se impută. O astfel de reglementare reprezintă o soluție rațională, întrucât permite legiuitorului să fixeze în limite mult mai precise sfera infracțiunilor ce pot fi imputate persoanei juridice.  … 32.Actuala reglementare a preluat în linii generale principiile deja consacrate, sens în care persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite prin acțiunile de realizare a obiectului de activitate ori săvârșite prin acțiunile executate în numele sau în interesul său. Prin urmare, răspunderea penală a persoanei juridice este generală, putând fi atrasă de orice activitate a ei în care se poate identifica un element subiectiv propriu acesteia, diferit de cel al persoanei fizice care execută în concret actul material. Răspunderea penală a persoanei juridice poate fi antrenată de orice persoană fizică ce acționează în numele ei, nu doar de către organele de conducere ale acesteia. … 33.Așa fiind, analizând prevederile legale criticate, Curtea constată că acestea sunt suficient de clare, destinatarul normei putând înțelege cu ușurință că pentru antrenarea răspunderii penale a persoanelor juridice este necesar ca infracțiunile să fie săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. Astfel, prin săvârșirea de către persoana juridică a unei infracțiuni în realizarea obiectului de activitate se înțelege că un organ, prepus sau reprezentant al persoanei juridice, a comis o infracțiune cu prilejul transpunerii în practică a activităților pe care, potrivit legii, actelor constitutive sau actelor de organizare și funcționare, persoana juridică le poate derula. Această cerință presupune că, la momentul săvârșirii infracțiunii, agentul se afla în exercițiul unei atribuții de serviciu și că, prin urmare, el deținea fie calitatea de „organ“, fie calitatea de „reprezentant“ direct sau indirect al persoanei juridice. … 34.Totodată, o infracțiune este comisă în interesul persoanei juridice în toate cazurile în care folosul – material sau moral – obținut prin infracțiune revine, în totul sau în parte, persoanei juridice, deși infracțiunea nu este comisă în realizarea obiectului de activitate. Analizând această cerință, Curtea constată că aceasta poate primi atât o interpretare subiectivă ca făcând trimitere la scopul urmărit de agent, cât și una obiectivă ca făcând trimitere la un profit (avantaj) pe care persoana juridică l-a obținut deja de pe urma săvârșirii infracțiunii. În oricare dintre aceste interpretări devine posibil ca răspunderea penală a persoanei juridice să fie antrenată și de alte persoane fizice, și nu doar de acelea care acționează în calitate de organe sau de reprezentanți ai persoanei morale.  … 35.În sfârșit, în sensul legii penale, o infracțiune este săvârșită în numele persoanei juridice dacă persoana fizică ce efectuează elementul material al faptei acționează în calitate de organ, prepus sau reprezentant al persoanei juridice, învestit în mod oficial (legal sau convențional), fără ca fapta să fie săvârșită în realizarea obiectului de activitate sau în folosul persoanei juridice în cauză. De asemenea, analiza acestei ultime cerințe alternative conduce la o concluzie identică cu prima, întrucât nu poate acționa „în numele“ persoanei juridice decât acela care are o împuternicire în acest sens, fiind fie „organ“, fie „reprezentant“ al acesteia. Cu alte cuvinte, pentru a antrena răspunderea penală a persoanei juridice este necesar ca acela care acționează să aibă calitatea de „prepus“, adică de „organ“ sau de „reprezentant“ al persoanei juridice.  … 36.În acest sens, Curtea constată că, în jurisprudența sa, a statuat (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). … 37.Prin urmare, voința legiuitorului exprimată în textul art. 135 alin. (1) din Codul penal este suficient de clară cu privire la antrenarea răspunderii penale a persoanei juridice.  … 38.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea E-ON Distribuție – S.A. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 7.760/180/2012 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 135 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 martie 2018.
PREȘEDINTE
PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește