DECIZIA nr. 155 din 17 martie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 538 din 2 iunie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 60 09/03/2018
ActulREFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 720 05/11/2019
ART. 4REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 4REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 7REFERIRE LALEGE 38 20/01/2003
ART. 7REFERIRE LALEGE 38 20/01/2003 ART. 25
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LALEGE 38 20/01/2003 ART. 25
ART. 8REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 9REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 7
ART. 9REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 60 09/03/2018
ART. 13REFERIRE LALEGE 60 09/03/2018 ART. 1
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 13REFERIRE LALEGE 424 27/06/2002
ART. 13REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 14REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 720 05/11/2019
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 257 21/05/2013
ART. 17REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 18REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 19REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 7
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 459 16/06/2015
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 465 14/11/2013
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 371 24/09/2013
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 303 13/06/2013
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 250 21/05/2013
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 385 26/04/2012
ART. 21REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 623 12/06/2012
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 396 19/06/2018
ART. 23REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 10
ART. 23REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 34
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 735 08/10/2020
ART. 24REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 15
ART. 26REFERIRE LALEGE 38 20/01/2003 ART. 25
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 412 11/07/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Swiso Rent a Car – S.R.L., cu sediul în Ploiești, în Dosarul nr. 15.977/281/2017 al Tribunalului Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 123D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că instanța de contencios constituțional a răspuns unor critici similare, invocate de aceeași autoare, într-un alt dosar, prin Decizia nr. 720 din 5 noiembrie 2019.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 7 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 15.977/281/2017, Tribunalul Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția a fost ridicată de Societatea Swiso Rent a Car – S.R.L., cu sediul în Ploiești, într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentinței prin care a fost admisă plângerea introdusă împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții reglementate prin dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că textul de lege criticat instituie un tratament discriminatoriu, întrucât sancțiunea pentru fapta de a circula fără peaj valabil este aplicată deținătorului înscris în certificatul de înmatriculare, în baza datelor furnizate de către Ministerul Afacerilor Interne. În speță, fapta de a circula pe drumurile publice cu un autovehicul nu îi poate fi atribuită unei persoane juridice, ci doar unei persoane fizice.6.Se afirmă că agentul constatator, aplicând stricto sensu dispozițiile criticate, doar a interogat baza de date a Ministerului Afacerilor Interne și a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției. Însă baza de date a Ministerului Afacerilor Interne – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor nu este un organism care stabilește calitatea contravențională a unei persoane, ci o structură care are evidența autovehiculelor înmatriculate în România.7.Se menționează că societatea are ca obiect de activitate închirierea de autovehicule, activitate ce se desfășoară potrivit dispozițiilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere. În acest context, se arată că art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 stabilește că taxele de parcare, de acces, de drum sunt suportate de chiriașul autovehiculului. Prin urmare, sancționarea persoanei înscrise în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne ori de câte ori altcineva circulă cu acel autovehicul fără peaj instituie o prezumție absolută de vinovăție în sarcina proprietarului, prezumție care reprezintă o încălcare gravă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.8.În final, se susține că între dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 și cele ale art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 există o contradicție, având în vedere că art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 stabilește că taxele de drum, parcare, acces sunt suportate de chiriaș, iar dispozițiile legale criticate prevăd că sunt sancționați deținătorii de drept ai autovehiculelor. Totodată, se afirmă că înscrierea chiriașului din contractul de închiriere în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și, respectiv, în certificatul de înmatriculare este o operațiune imposibilă, având în vedere că o astfel de ipoteză nu este reglementată.9.Tribunalul Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 sunt constituționale, întrucât, potrivit art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de trecere revine, în exclusivitate, utilizatorilor români, iar, potrivit art. 1 alin. (1) lit. b) din același act normativ, utilizatorii români sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Prin urmare, calitatea de subiect activ al contravenției de a circula pe drumurile naționale fără rovinietă/peaj valabil o are utilizatorul, respectiv persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare al vehiculului. Se arată că „utilizator“ poate fi și persoana care poate folosi, în baza unui drept legal vehiculul (nu numai proprietarul), dar cu condiția ca aceasta să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare. De asemenea, deținătorul, respectiv proprietarul autovehiculului sau, după caz, cel care folosește în mod legal autovehiculul, se poate îndrepta printr-o acțiune în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredințat autovehiculul, dacă aceasta a depășit termenii și condițiile în care i-a fost încredințat autovehiculul și a circulat pe rețeaua de drumuri naționale fără rovinietă valabilă.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Curtea reține că, ulterior sesizării sale, prin art. I pct. 1 din Legea nr. 60/2018 pentru modificarea și completarea art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 14 martie 2018, dispozițiile legale criticate au fost modificate. Însă, având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională se va pronunța asupra dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 60/2018, avută în vedere de instanța judecătorească la data soluționării cauzei, cu următorul cuprins: „În cazul utilizatorilor români, dacă se constată prin intermediul sistemelor de camere video lipsa rovinietei valabile sau a peajului valabil, în baza datelor privind utilizatorul vehiculului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, personalul care efectuează controlul conform alin. (2) lit. c) pct. (ii) aplică sancțiunea și încheie procesul-verbal de constatare a contravenției.“14.Curtea observă că alin. (2) lit. c) pct. (ii) dinart. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, la care fac trimitere dispozițiile criticate, prevede că, în situația contravențiilor prevăzute la art. 8, constatarea acestora se face de către personalul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A., care efectuează controlul pe rețeaua de drumuri naționale din România, prin intermediul sistemelor de camere video.15.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiție.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici asemănătoare, formulate de aceeași autoare, într-un alt dosar, prin Decizia nr. 720 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 21 februarie 2020, excepția fiind respinsă ca neîntemeiată.17.Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 au ca obiect tarifarea utilizării și a trecerii pe rețeaua de drumuri naționale din România și instituie reguli speciale privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru diferite categorii de autovehicule și de proprietari și utilizatori ai acestora, stabilind același regim juridic în cadrul fiecărei categorii și prevăzând în mod diferit de la o categorie la alta, în funcție de particularitățile acestora (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 257 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 27 iunie 2013).18.Analizând dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, Curtea a observat că, potrivit art. 1 alin. (1) lit. b), e), f), j), p) și q) din acest act normativ, utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini; tarif de utilizare reprezintă o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A.; tariful de trecere reprezintă o anumită sumă care se plătește pentru un vehicul în funcție de distanța parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din rețeaua de drumuri naționale din România, și de tipul vehiculului; rovinieta constituie înregistrarea în format electronic a tarifului de utilizare; peajul reprezintă înregistrarea în format electronic a tarifului de trecere; trecerea reprezintă parcurgerea, o singură dată, într-un sens, a unei distanțe de pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din rețeaua de drumuri naționale din România, pe care se aplică tariful de trecere.19.Curtea a reținut că, potrivit art. 7 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de trecere revine în exclusivitate utilizatorilor.20.Referitor la noțiunea de „utilizator“ reglementată de dispozițiile ordonanței, instanța de contencios constituțional a statuat că, deși în limbajul comun termenul „utilizator“ poate evoca acea persoană care conduce la un moment dat autovehiculul, legiuitorul a oferit o definiție legală, circumscrisă domeniului în care norma a fost edictată. Astfel, acesta a optat pentru stabilirea obligației de plată a tarifului de utilizare în sarcina celui înscris în certificatul de înmatriculare, în considerarea faptului că, teoretic, același autovehicul poate fi folosit, temporar și succesiv, de mai multe persoane. Or, ar fi avut loc o relativizare a obligației plății acestui tarif în ipoteza în care legiuitorul ar fi conferit responsabilitatea plății persoanei care era conducător al autovehiculului la momentul depistării acestuia în trafic fără a fi fost achitat acest tarif. Scopul introducerii unui asemenea tarif l-a reprezentat îmbunătățirea calității rețelei de drumuri naționale, obiectiv preconizat a fi îndeplinit inclusiv prin contribuția fiecărui deținător legal de autovehicule.21.Totodată, Curtea a statuat că prezumția legală referitoare la sfera persoanelor care sunt considerate utilizatori este una relativă, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, persoana sancționată contravențional având posibilitatea de a demonstra că, la data constatării săvârșirii contravenției, nu întrunea condițiile precizate în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 pentru a fi considerată utilizator al autovehiculului care a circulat în lipsa achitării tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale și a fi sancționată în consecință. În sensul celor menționate, Curtea Constituțională sa pronunțat prin mai multe decizii, cum sunt, spre exemplu: Decizia nr. 385 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 7 iunie 2012, Decizia nr. 465 din 14 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 7 ianuarie 2014, Decizia nr. 250 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 5 iulie 2013, Decizia nr. 371 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 21 noiembrie 2013, Decizia nr. 303 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 31 iulie 2013, și Decizia nr. 459 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 13 august 2015.22.Cu privire la critica de neconstituționalitate formulată din perspectiva unui pretins tratament discriminatoriu, Curtea a reținut că este neîntemeiată critica potrivit căreia sancțiunea pentru nerespectarea obligației de a deține rovinietă pentru circulația pe rețeaua de drumuri naționale din România, aplicată persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, care au în proprietate sau pot folosi în baza unui drept legal vehiculele, iar nu conducătorului auto, ar conduce la crearea unei discriminări între cele două categorii. Curtea a reținut, pe de o parte, că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosința persoanei înscrise în acest certificat, iar, pe de altă parte, nicio normă legală nu interzice încredințarea spre folosință a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiție să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinietă îi aparține. Totodată, deținătorul sau, după caz, cel care folosește în mod legal autovehiculul are acțiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredințat autovehiculul, dacă aceasta a depășit termenii și condițiile în care i-a fost încredințat autovehiculul și a circulat pe rețeaua de drumuri naționale fără rovinietă (a se vedea și Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 23 iulie 2012). Ca atare, având în vedere critica de neconstituționalitate formulată, considerentele deciziei menționate sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză.23.Totodată, Curtea nu a reținut nici critica de neconstituționalitate raportată la prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3), întrucât, potrivit art. 10^1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției poate fi atacat în fața judecătoriei pe a cărei rază teritorială domiciliază sau își are sediul contravenientul, iar împotriva acestei hotărâri se poate formula apel, potrivit art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu ale cărei prevederi se completează Ordonanța Guvernului nr. 15/2002. Potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcuto și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Din sintagma „administrează orice alte probe prevăzute de lege“, precum și din faptul că, potrivit art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dispozițiile acesteia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, Curtea a reținut că, la solicitarea părților sau prin dispoziția instanței, se poate administra inclusiv proba cu expertiză, astfel încât susținerile autoarei excepției nu pot fi primite (a se vedea și Decizia nr. 396 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 23 august 2018).24.Cu privire la susținerea autoarei excepției potrivit căreia înscrierea chiriașului din contractul de închiriere în certificatul de înmatriculare este o operațiune imposibilă, având în vedere că o astfel de ipoteză nu este reglementată, prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 26 mai 2021, paragraful 38, Curtea, analizând o critică identică celei formulate în prezenta cauză, a observat că, potrivit art. 15 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, „La cererea scrisă a proprietarului unui vehicul, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se poate înscrie și o altă persoană decât proprietarul, specificându-se calitatea în care aceasta poate utiliza vehiculul, în virtutea unui drept legal. În cazul în care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, este obligatorie menționarea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și a datelor de identificare ale deținătorului mandatat.“ Prin urmare, Curtea a observat că există temei juridic în baza căruia se poate solicita înscrierea în certificatul de înmatriculare a altor persoane ce au un drept de folosință a automobilelor.25.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.26.În final, Curtea nu poate reține nici susținerea cu privire la existența unei presupuse contradicții între dispozițiile legale criticate și cele ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, întrucât aceste norme, potrivit cărora „În cazul executării serviciului de închiriere de autoturisme, clienții suportă, în afara contractului, costurile carburanților consumați, taxele de drum, de parcare, de acces, inclusiv costul asigurării pentru daunele produse transportatorului autorizat din cauze imputabile clientului“, constituie temeiul legal în baza căruia societatea își poate recupera ulterior sumele plătite cu titlu de tarif de trecere în situația în care clienții nu își îndeplinesc obligația legală de plată.27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Swiso Rent a Car – S.R.L., cu sediul în Ploiești, în Dosarul nr. 15.977/281/2017 al Tribunalului Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 60/2018 pentru modificarea și completarea art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x