DECIZIA nr. 154 din 21 martie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 904 din 6 septembrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 35
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 35
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LACONVENTIE 26/09/2007
ART. 3REFERIRE LACONVENTIE 26/09/2007 ART. 19
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 30
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 35
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 45
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 50
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 6
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 85
ART. 6REFERIRE LALEGE 221 11/11/2010
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 26/09/2007 ART. 19
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 5
ART. 8REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 50
ART. 8REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 9REFERIRE LAORDIN 762 31/08/2007
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 26/09/2007
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 685 28/06/2012
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 1615 20/12/2011
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LAORDIN 762 31/08/2007
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 26/09/2007
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 45
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 50
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 31
ART. 23REFERIRE LAORDIN 762 31/08/2007
ART. 23REFERIRE LACRITERII 31/08/2007
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 6
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 85
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 86
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 35
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 45
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 5
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 36
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 45
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 48
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 37
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 47
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 14 22/01/2013
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006
ART. 32REFERIRE LAHG 268 14/03/2007
ART. 32REFERIRE LANORMA 14/03/2007 ART. 46
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 30
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 49
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 448 06/12/2006 ART. 50
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepție ridicată de Adelin Bica în Dosarul nr. 4.149/117/2019 al Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.024D/2020.2.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, avocatul Dorel Pășcuț, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului convențional al autorului excepției de neconstituționalitate care solicită să se constate că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care exclud posibilitatea persoanelor adulte cu handicap accentuat de a avea dreptul la asistent personal. În acest sens, prezintă situația personală a autorului excepției de neconstituționalitate și susține, în esență, că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 11, 16, 20, 49 și 50, deoarece nici Constituția (art. 50) și nici Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (art. 19) nu fac distincție între gradele de handicap atunci când impun măsuri de asistență personală a persoanelor cu handicap. Astfel, sintagma „persoană adultă cu grad de handicap grav“ cuprinsă în textul de lege criticat creează o diferență de tratament juridic între persoanele care sunt încadrate în grad de handicap grav și persoanele care sunt încadrate într-un alt grad, dar care pot justifica cu acte medicale sau cu alte înscrisuri necesitatea unui asistent personal. De asemenea, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 45 din Legea nr. 448/2006, care prevăd că persoanele cu handicap accentuat au dreptul la asistent personal profesionist, dar, în mod surprinzător, nu au dreptul la un simplu asistent personal. Totodată, susține că art. 30 din Legea nr. 448/2006 prevede continuitatea serviciilor de asistență socială. Or, în situația autorului excepției de neconstituționalitate, care a fost încadrat, copil fiind, în grad de handicap grav, cu asistent personal, însă, la împlinirea vârstei de 18 ani, a fost încadrat în grad de handicap accentuat, fără dreptul de a avea asistent personal, se pune întrebarea în ce constă continuitatea acestor servicii. În final, arată că persoanele cu handicap se bucură de o protecție specială, care, în varianta actuală a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 448/2006, este iluzorie.4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care susține, în esență, că dreptul la asistent personal se înscrie în categoria măsurilor de protecție pe care legiuitorul le-a instituit în considerarea severității afecțiunii. Astfel, potrivit art. 85 din Legea nr. 448/2006, persoanele cu handicap beneficiază de drepturile prevăzute la art. 6 din aceeași lege pe baza încadrării în grad de handicap, în raport cu gradul de handicap. Prin urmare, situațiile fiind diferite, tratamentul diferit are o justificare obiectivă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 30 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.149/117/2019, Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Adelin Bica într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii privind anularea certificatului de încadrare în grad de handicap și obligarea pârâtului Consiliul Județean Cluj – Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap de a emite un nou certificat de încadrare în grad de handicap grav cu asistent personal.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care exclud posibilitatea persoanelor adulte cu handicap accentuat de a avea dreptul la asistent personal. Astfel, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 contravine dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Constituție referitoare la obligația statului român de a executa întocmai și cu bună-credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, raportat la prevederile art. 19 lit. b) din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități din 26 septembrie 2007, ratificată prin Legea nr. 221/2010, potrivit cărora persoanele cu dizabilități au acces inclusiv la asistență personală necesară vieții și integrării în comunitate, precum și pentru prevenirea izolării sau segregării de comunitate.7.Arată că sintagma „persoana adultă cu handicap grav“ creează o diferență de tratament juridic între persoanele care sunt încadrate în gradul de handicap grav și persoanele care sunt încadrate într-un alt grad de handicap, dar care pot justifica cu acte medicale sau cu alte înscrisuri necesitatea acordării unui asistent personal, în sensul că art. 35 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 limitează acordarea beneficiului unui asistent personal numai pentru prima categorie, fără a exista o justificare obiectivă și rațională în acest sens. Conform art. 5 pct. 23^1 din Legea nr. 448/2006, printre măsurile de protecție a persoanelor cu handicap se află și dreptul la asistent personal.8.Din coroborarea dispozițiilor art. 50 din Constituție, ale art. 19 lit. b) din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată prin Legea nr. 221/2010, ale art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se desprinde concluzia că acordarea unui asistent personal reprezintă o măsură de protecție menită să dea substanță drepturilor constituționale menționate, respectiv obligațiilor pozitive asumate de stat pentru garantarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor.9.Cu toate acestea, în condițiile în care nici Constituția și nici Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități nu disting în funcție de gradul de handicap, de funcția afectată sau de severitatea deficienței asociate, astfel că, teoretic, toate aceste persoane beneficiază de măsura de protecție instituită, se poate observa că legiuitorul a introdus o condiție care permite numai persoanelor cu handicap grav să beneficieze de asistent personal, condiție care face ca persoane aflate în aceeași categorie (a persoanelor cu handicap) să fie tratate diferit în privința realizării acelorași drepturi fundamentale, punându-se sub semnul întrebării însăși realizarea efectivă a acestor drepturi. Pentru a exemplifica această situație, autorul excepției de neconstituționalitate face trimitere la dispozițiile Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului sănătății publice nr. 762/1.992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap (capitolul 2, pct. II), potrivit cărora o persoană adultă cu handicap auditiv nu va putea fi încadrată niciodată, indiferent de circumstanțe, în gradul de handicap grav. Putând fi încadrată cel mult în gradul accentuat, aceasta nu va putea beneficia niciodată de asistent personal, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 448/2006. Această împrejurare este de natură să producă o discriminare întrucât prin dispoziția legală criticată se împiedică ab initio accesul persoanelor adulte cu handicap auditiv la asistentul personal, ceea ce contravine atât dispozițiilor constituționale, cât și reglementărilor internaționale referitoare la drepturile persoanelor cu handicap menționate anterior.10.Totodată, se arată că dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituție, deoarece, prin art. 35 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, legiuitorul român a instituit implicit o diferență de tratament între persoanele cu handicap care au afectate funcții senzoriale diferite. Relevante, în acest sens, sunt jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a statuat asupra principiului egalității (Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011), precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a reținut că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, respectiv dacă nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere (de exemplu, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, și Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunțată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei). În caz contrar, diferența de tratament va constitui discriminare și va genera încălcarea dreptului fundamental al egalității în fața legii și, implicit, pe cel al interzicerii discriminării. Analizând dispoziția legală din perspectiva unui scop legitim, se poate observa că nu există vreun scop care să fundamenteze o astfel de diferență de tratament. Încălcarea principiului egalității și nediscriminării are drept consecință neconstituționalitatea discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului, iar remediul constituțional în cazul constatării neconstituționalității discriminării îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012).11.În cazul persoanelor cu handicap auditiv, protecția oferită de Constituție și de Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități este una iluzorie, întrucât, pentru a beneficia de această protecție, sunt instituite condiții imposibil de realizat (potrivit Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului sănătății publice nr. 762/1.992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, este imposibil ca o persoană adultă cu handicap auditiv să fie încadrată vreodată în gradul de handicap grav).12.De asemenea, arată că, la analiza art. 35 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 45 din aceeași lege, potrivit cărora adultul cu handicap grav sau accentuat poate beneficia de îngrijirea și protecția unui asistent personal profesionist. Din cele două articole reiese că adultului cu handicap accentuat i se recunoaște în mod expres dreptul de a beneficia de îngrijirea și protecția unui asistent personal profesionist, însă nu i se recunoaște dreptul de a beneficia de îngrijirea și protecția unui asistent personal simplu. Conform adagiului latin qui potest plus, potest minus (cine poate mai mult poate și mai puțin), adultul cu handicap accentuat ar trebui să beneficieze și de îngrijirea și protecția unui asistent personal simplu, chiar dacă acesta nu este profesionist.13.Totodată, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 30 din Legea nr. 448/2006, potrivit cărora autoritățile responsabile trebuie să asigure continuitatea serviciilor acordate persoanelor cu handicap. În practică, în momentul în care un minor cu handicap auditiv care a beneficiat de asistent personal împlinește vârsta de 18 ani, pierde orice șansă de a mai beneficia de asistent personal, deoarece evaluarea se face în baza altor criterii (specifice persoanelor adulte), care nu permit încadrarea în gradul de handicap grav. Or, în aceste condiții, nu este asigurată continuitatea serviciilor.14.În concluzie, diferența de tratament instituită de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 constituie o vădită discriminare și încalcă atât dreptul fundamental la egalitate în fața legii sau, în accepțiune europeană, la interzicerea discriminării, cât și regimul special de protecție instituit în sarcina tinerilor, consacrat de art. 49 alin. (1) din Constituție, respectiv protecția specială de care se bucură persoanele cu handicap, garantată de art. 50 din Constituție.15.Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că dispozițiile de lege criticate sunt conforme cu prevederile Constituției.16.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului convențional al autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu următorul conținut: „Persoana adultă cu handicap grav are dreptul la un asistent personal, în baza evaluării sociopsihomedicale.“20.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor și art. 50 privind protecția persoanelor cu handicap.21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate fac parte din secțiunea 2: Asistentul personal a capitolului III: Servicii și prestații sociale din Legea nr. 448/2006 și prevăd că persoana adultă cu handicap grav are dreptul la un asistent personal, în baza evaluării sociopsihomedicale.22.Cu privire la conținutul dreptului de asistență socială, Curtea observă că, potrivit art. 31 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, „în vederea asigurării serviciilor sociale necesare persoanelor cu handicap, autoritățile publice au obligația să ia următoarele măsuri speciale: a) să creeze condiții de acces pentru toate tipurile de servicii corespunzătoare nevoilor individuale ale persoanelor cu handicap; b) să inițieze, să susțină și să dezvolte servicii sociale centrate pe persoana cu handicap, în colaborare sau în parteneriat cu persoane juridice, publice ori private; c) să asigure ponderea personalului de specialitate angajat în sistemul de protecție a persoanelor cu handicap în raport cu tipurile de servicii sociale: asistenți sociali, psihologi, instructori de ergoterapie, kinetoterapeuți, pedagogi de recuperare, logopezi, psihopedagogi, cadre didactice de sprijin, educatori specializați, medici psihiatri, medici dentiști, infirmieri; d) să implice în activitățile de îngrijire, reabilitare și integrare a persoanei cu handicap familia acesteia; e) să asigure instruirea în problematica specifică a persoanei cu handicap a personalului care își desfășoară activitatea în sistemul de protecție a persoanelor cu handicap, inclusiv a asistenților personali și a asistenților personali profesioniști; f) să dezvolte și să sprijine programe de colaborare între părinți și specialiști în domeniul handicapului, în colaborare sau în parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private; g) să înființeze și să susțină sistemul bazat pe managementul de caz în protecția persoanei cu handicap; h) să încurajeze și să susțină activitățile de voluntariat; i) să asigure asistență și îngrijire sociomedicală la domiciliul persoanei cu handicap.“23.Referitor la încadrarea în grad de handicap, Curtea reține că art. 85 din Legea nr. 448/2006 instituie competența ministrului muncii, familiei și protecției sociale și a ministrului sănătății de a stabili, prin ordin comun, criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se realizează încadrarea în grad și tip de handicap. Legea nr. 448/2006 prevede că drepturile prevăzute la art. 6 din aceasta (și anume: dreptul la ocrotirea sănătății – prevenire, tratament și recuperare, dreptul la educație și formare profesională; dreptul la ocuparea și adaptarea locului de muncă, orientare și reconversie profesională; dreptul la asistență socială, respectiv servicii sociale și prestații sociale; dreptul la locuință, amenajarea mediului de viață personal ambiant, transport, acces la mediul fizic, informațional și comunicațional; dreptul la petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport, turism; dreptul la asistență juridică; dreptul la facilități fiscale; dreptul la evaluare și reevaluare prin examinarea la domiciliu a persoanelor nedeplasabile de către membrii comisiei de evaluare, la un interval de 2 ani) se acordă pe baza încadrării în grad de handicap, în raport cu gradul de handicap. Potrivit art. 86 din Legea nr. 448/2006, gradele de handicap sunt ușor, mediu, accentuat și grav, iar tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare. Potrivit art. 85 alin. (2) și (3) din același act normativ, încadrarea în grad și tip de handicap a copiilor cu handicap se face de comisia pentru protecția copilului, iar încadrarea în grad și tip de handicap a adulților cu handicap se face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap. În acest sens, a fost emis Ordinul ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului sănătății publice nr. 762/1.992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 și nr. 885 bis din 27 decembrie 2007, cu modificările și completările ulterioare.24.Autorul excepției de neconstituționalitate susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care exclud posibilitatea persoanelor adulte cu handicap accentuat de a avea dreptul la un asistent personal, drept pe care autorul excepției l-a avut, fiind copil cu handicap grav, dar pe care l-a pierdut după încadrarea sa ca adult cu handicap accentuat.25.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 din Constituție, Curtea observă că Legea nr. 448/2006 prevede că persoanele cu handicap grav au dreptul la un asistent personal, în baza evaluării sociopsihomedicale [potrivit art. 35 alin. (1)], iar persoanele adulte cu handicap grav sau accentuat care nu realizează venituri ori realizează venituri de până la nivelul salariului mediu pe economie pot beneficia de îngrijirea și protecția unui asistent personal profesionist, în baza evaluării nevoilor individuale [potrivit art. 45 alin. (1)]. 26.Potrivit art. 5 pct. 6 și 7 din Legea nr. 448/2006, asistentul personal al persoanei cu handicap grav este „persoana care supraveghează, acordă asistență și îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza planului de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv a planului individual de servicii al persoanei adulte cu handicap“, iar, asistentul personal profesionist este „persoana fizică atestată care asigură la domiciliul său îngrijirea și protecția adultului cu handicap grav sau accentuat, aflat în condițiile precizate de lege“. 27.Conform art. 36 din Legea nr. 448/2006, poate fi încadrată cu contract individual de muncă în funcția de asistent personal persoana care îndeplinește următoarele condiții: are vârsta minimă de 18 ani împliniți; nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni care ar face-o incompatibilă cu exercitarea ocupației de asistent personal; are capacitate deplină de exercițiu; are o stare de sănătate corespunzătoare; a absolvit cel puțin cursurile învățământului general obligatoriu, cu excepția rudelor și afinilor până la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei cu handicap grav, precum și cu excepția soțului sau soției, după caz. Pe de altă parte, art. 45 alin. (1^1) din Legea nr. 448/2006 prevede că îngrijirea și protecția persoanei adulte cu handicap grav sau accentuat se asigură de către asistentul personal profesionist, altul decât soțul, soția sau rudele în linie dreaptă, iar art. 48 alin. (1) din aceeași lege prevede că, prin hotărâre a Guvernului, se reglementează condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului personal profesionist.28.Curtea observă că legiuitorul a instituit aceste două categorii de asistenți personali, fiecare cu statut propriu, criterii de accedere diferite, salarizare diferențiată, drepturi parțial diferite. Astfel, categoria asistenților personali beneficiază de o serie de drepturi prevăzute de art. 37 din Legea nr. 448/2006, care diferă parțial de cele ale categoriei asistenților personali profesioniști și care sunt prevăzute la art. 47 din Legea nr. 448/2006. Așadar, Curtea observă că legea prevede măsuri de asistență și îngrijire sociomedicală, proporționale cu gradul de handicap al persoanei, reglementând doar pentru persoana cu handicap grav dreptul la asistent personal care supraveghează, acordă asistență și îngrijire adultului cu handicap grav, iar nu și pentru persoana cu handicap accentuat, care are dreptul la un asistent personal profesionist. 29.În jurisprudența sa referitoare la principiul egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, Curtea a statuat în mod constant că acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, Curtea a reținut că egalitatea impune ca, în situații identice, tratamentul juridic să fie identic, așa cum și în situații distincte este just ca tratamentul juridic să fie deosebit. Pentru a nu lăsa loc arbitrariului, calificarea unei situații ca fiind diferită de o alta aparent identică trebuie să respecte criteriul obiectivității, iar tratamentul juridic diferit trebuie, la rândul său, să îndeplinească criteriul rezonabilității (Decizia nr. 14 din 22 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 20 martie 2013).30.Or, gradul diferit de handicap impune măsuri diferite de supraveghere, asistență și îngrijire a adultului cu handicap, măsuri proporționale cu nivelul de afectare a sănătății fizice și mentale și a vieții persoanelor cu handicap. Prin urmare, dispozițiile de lege criticate, ce acordă dreptul la asistent personal doar persoanelor cu handicap grav, iar nu și celor cu handicap accentuat, care au însă dreptul la asistent personal profesionist, nu încalcă principiul constituțional al egalității în fața legii. 31.Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Constituție, raportate la prevederile art. 19 lit. b) din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități din 26 septembrie 2007, ratificată prin Legea nr. 221/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2010, potrivit cărora „persoanele cu dizabilități au acces […] inclusiv la asistență personală necesară vieții și integrării în comunitate, precum și pentru prevenirea izolării sau segregării de comunitate“, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece Legea nr. 448/2006 prevede – referitor la adulți – dreptul la asistent personal pentru persoanele cu handicap grav, în timp ce pentru persoanele cu handicap grav sau accentuat se prevede dreptul la asistent personal profesionist. Astfel, acest drept la asistență socială sub formă de servicii sociale este prevăzut expres de dispozițiile de lege criticate și de celelalte dispoziții ale secțiunii 1: Servicii sociale a capitolului III: Servicii și prestații sociale din Legea nr. 448/2006, indiferent că se referă la asistentul personal sau la asistentul personal profesionist. 32.Prin urmare, nu se poate susține că dispozițiile criticate neagă dreptul la asistență personală necesară vieții și integrării în comunitate, deoarece Legea nr. 448/2006 prevede că persoanele cu handicap beneficiază de servicii sociale adaptate nevoilor individuale ale persoanei. Încadrarea în grad și tip de handicap a persoanelor cu handicap se face prin prisma criteriilor medico-psihosociale aprobate prin ordin comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului sănătății, iar evaluarea persoanelor adulte cu handicap este un proces complex și continuu prin care sunt estimate și recunoscute particularitățile de dezvoltare, integrare și incluziune socială a acestora, evaluarea fiind subordonată principiului interesului persoanei cu handicap, potrivit căruia orice decizie sau măsură este luată numai în interesul acestei persoane (art. 46 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 268/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007).33.Cât privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor și ale art. 50 privind protecția persoanelor cu handicap, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, deoarece dispozițiile criticate fac parte dintr-un ansamblu de norme ce vizează tocmai protecția copiilor și a adulților cu handicap. Critica autorului excepției de neconstituționalitate ține de modalitatea concretă în care s-a făcut încadrarea în gradul de handicap, la împlinirea vârstei de 18 ani (copil fiind, a fost încadrat cu handicap grav, iar, după împlinirea vârstei de 18 ani, a fost încadrat cu handicap accentuat), și de modul în care s-a efectuat evaluarea de către comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, fără a ține seama și de dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 448/2006, potrivit cărora, în vederea asigurării corelării serviciilor din sistemul de protecție a copilului cu handicap cu serviciile din sistemul de protecție a persoanelor adulte cu handicap, autoritățile responsabile ale administrației publice au obligația să asigure continuitatea serviciilor acordate persoanelor cu handicap. Or, aceste aspecte privesc aplicarea legii de către instanțele judecătorești, iar nu probleme de constituționalitate a textului de lege, ce prevede dreptul la asistent personal doar pentru persoana cu handicap grav, iar nu și pentru persoana cu handicap accentuat, care are însă dreptul la asistent personal profesionist.34.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adelin Bica în Dosarul nr. 4.149/117/2019 al Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x