DECIZIA nr. 153 din 21 martie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepție ridicată de Agenția Națională pentru Romi în Dosarul nr. 5.438/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.018D/2020. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.882D/2020, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de aceeași autoare în Dosarul nr. 5.435/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. … 4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.882D/2020 la Dosarul nr. 1.018D/2020, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esență, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 580 din 14 iulie 2020. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 21 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.438/3/2018, și prin Încheierea din 8 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.435/3/2018, Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Agenția Națională pentru Romi în cauze având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prin introducerea sintagmei „de la data producerii pagubei“ în cuprinsul textului de lege criticat, legiuitorul a stabilit că termenul de prescripție curge de la data producerii pagubei, chiar dacă creditorul are sau nu cunoștință despre producerea pagubei, ceea ce conduce la încălcarea dreptului persoanei interesate la un proces echitabil, drept recunoscut și prin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar și la o inegalitate de drepturi între categoriile de participanți la procesul civil. Stabilirea începerii cursului prescripției de asemenea manieră este lipsită de logică juridică, întrucât este de esența prescripției să sancționeze pasivitatea creditorului, pasivitate care presupune cunoașterea faptului că acesta are un drept de creanță asupra debitorului, dar care nu acționează într-un termen stabilit. În această situație, legiuitorul nu mai sancționează pasivitatea creditorului și nu mai este vorba despre un termen al prescripției extinctive, ci se instituie un adevărat termen de decădere de 3 ani din dreptul de a mai formula acțiuni în justiție în vederea recuperării pagubei, decădere care este incompatibilă cu prevederile constituționale invocate. … 9.Prin introducerea unei limite maxime de împlinire a termenului de prescripție de 3 ani de la data producerii pagubei, textul de lege criticat determină o inegalitate între participanții la procesul civil, creând ipoteze legale total diferite și limitând dreptul la acțiune unor creditori în raport cu ceilalți participanți. Astfel, angajatorul care a suferit un prejudiciu ca urmare a faptei unuia dintre salariații săi nu va putea beneficia niciodată de un termen complet de prescripție de 3 ani, deoarece sunt puține situațiile în care acesta ia cunoștință de fapta prejudiciabilă concomitent cu săvârșirea acesteia. De cele mai multe ori, angajatorul identifică un prejudiciu în patrimoniul său la un interval de timp variabil de la data producerii pagubei, instituțiile de stat ajungând chiar la un an, prejudiciul fiind de obicei identificat în urma controalelor inspectorilor Curții de Conturi. În această situație, instituția este prejudiciată în raport cu ceilalți actori ai dreptului civil, deoarece nu se bucură de un termen de prescripție complet de 3 ani, posibilitatea sa de acțiune fiind limitată la o perioadă mult mai mică, egală cu perioada rămasă între momentul descoperirii prejudiciului și momentul împlinirii termenului de 3 ani. … 10.Or, norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform, să stabilească cerințe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi. Astfel, se arată că, prin redactarea sa, norma de lege criticată încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, care garantează dreptul unei persoane de a se adresa justiției înăuntrul termenului de prescripție. Astfel, dispozițiile criticate conduc la o îngrădire nepermisă a accesului liber la justiție, întrucât condiționează acest acces de o dată sau un termen pe care titularul dreptului la acțiune nu îl cunoaște, încălcând astfel dispozițiile art. 16 din Constituție. … 11.Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la art. 21 din Legea fundamentală, și anume Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, potrivit căreia liberul acces la justiție presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție, iar legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. Totodată, arată că, începând cu Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, Curtea Constituțională a statuat că instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiție, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigențe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercițiului unui anumit drept având consecință fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ținut să le acorde ocrotire, în egală măsură. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, instanța judecătorească arată, după invocarea jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la principiul egalității în fața legii, că dispozițiile criticate instituie o excepție de la regula generală stabilită în Codul civil, tocmai pentru a fi asigurată într-o mai mare măsură protecția salariaților. Privite și din perspectiva „criteriului obiectiv și rezonabil“, dispozițiile criticate apar ca fiind întemeiate pe un atare criteriu, dată fiind necesitatea asigurării protecției sociale a salariaților, prevăzută și garantată de art. 6 din Codul muncii. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile din Constituție, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierile de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, având următorul conținut: „Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează: […] c) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.“ Ulterior sesizării Curții Constituționale, Legea nr. 62/2011 a fost abrogată prin Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1238 din 22 decembrie 2022. Ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011. … 16.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și în art. 21 privind accesul liber la justiție. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate – referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a acțiunii în răspundere patrimonială, și anume data producerii pagubei, iar nu data la care titularul dreptului la acțiune a luat cunoștință de paguba creată – au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens este Decizia nr. 580 din 14 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 27 octombrie 2020. … 18.Curtea a reținut, la paragrafele 17 și 18 ale deciziei menționate, că autorii excepției din acea cauză (în mod similar cu autoarea excepției din prezenta cauză) – angajatori – sunt nemulțumiți, în esență, de faptul că termenul de prescripție a acțiunii în răspundere patrimonială (3 ani) curge de la data producerii pagubei, iar nu de la data la care au luat cunoștință de paguba creată, și anume data emiterii actului de control efectuat de Curtea de Conturi sau de alt organ cu atribuții de control. Referitor la momentul concret al începerii termenului de prescripție a acțiunii în răspundere patrimonială în situația în care prejudiciul ar fi constatat printr-un raport emis de un organ cu atribuții de control, Curtea a reținut că aceste susțineri vizează, în realitate, o chestiune de competența instanței judecătorești, referitoare la interpretarea dispozițiilor de lege criticate și aplicarea concretă a acestora la situația dedusă judecății. De altfel, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 8 și 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, și a dispozițiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a art. 2.526 din Codul civil, prin Decizia nr. 19 din 3 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 24 octombrie 2019, instanța supremă a stabilit că „actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuții de control, prin care s-a stabilit în sarcina angajatorului obligația de a acționa pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat în urma plății către acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marchează începutul termenului de prescripție extinctivă a acțiunii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului“. … 19.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 16 din Constituție, Curtea a reținut, la paragrafele 20-22 ale Deciziei nr. 580 din 14 iulie 2020, precitată, că această critică nu poate fi primită. Referitor la semnificația art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite și, în același timp, acesta nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Având în vedere această jurisprudență, Curtea a constatat că prevederea de lege criticată, potrivit căreia acțiunea în răspundere patrimonială a angajatului se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei, nu contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție, neinstituind nici privilegii și nici discriminări. … 20.De altfel, prin Decizia nr. 19 din 3 iunie 2019, precitată, paragrafele 69 și 70, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut că dispozițiile art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011 sunt în măsură să înlăture orice dubiu cu privire la momentul nașterii dreptului la acțiunea în răspundere patrimonială sau în restituirea unei plăți nedatorate, în condițiile în care momentul începerii cursului prescripției extinctive este unul singur, bine determinat, respectiv „data producerii pagubei“. Chiar în condițiile în care Legea nr. 62/2011 nu a abrogat dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, prevalența art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011 față de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii este determinată de principiul de drept specialia generalibus derogant, dat fiind faptul că Legea nr. 62/2011 este legea specială în materia conflictelor de muncă dintre partenerii de dialog social. De asemenea, la paragraful 74 al Deciziei nr. 19 din 3 iunie 2019, precitată, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut că modul de calcul al termenului de prescripție pentru acțiunea în răspundere patrimonială îndreptată împotriva salariatului, în condițiile prevăzute de art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011, este unul de excepție în situația conflictelor de muncă având ca obiect plata de despăgubiri, și anume prin raportare la data producerii pagubei, derogatorie de la dreptul comun care se referă la data „când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui“ (art. 2.523 din Codul civil), respectiv aceea când „păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde pentru ea“ (art. 2.528 din Codul civil). … 21.Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenție, Curtea a constatat, la paragraful 23 al Deciziei nr. 580 din 14 iulie 2020, că aceasta este neîntemeiată. Curtea a reținut că instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care aceasta își produce efectele nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiție, finalitatea for fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigențe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercițiului unui anumit drept având consecință fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ținut să le acorde ocrotire, în egală măsură. Mai mult, în jurisprudența sa referitoare la dreptul de acces la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, prin Hotărârea din 10 mai 2001, pronunțată în Cauza Z și alții împotriva Regatului Unit, că art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale poate fi invocat de orice persoană care consideră că a existat o ingerință ilegală în privința exercițiului unuia dintre drepturile sale având caracter civil, adăugând însă că dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut și că acesta poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție. … 22.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de instanța de contencios constituțional, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Agenția Națională pentru Romi în dosarele nr. 5.438/3/2018 și nr. 5.435/3/2018 ale Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește